LEGEA NR. 112/1995.
TERMENUL INSTITUIT DE ART. 18 ALIN. 1 DIN LEGE.
In mod judicios tribunalul a stabilit ca plangerea nu este tardiv formulata, raportandu-se la momentul comunicarii hotararii contestate, prin intermediul instantei, fata de care completarea plangerii apare ca fiind efectuata in termenul de 30 de zile calculat de la data comunicarii.
Borderoul de expeditie face dovada transmiterii unui inscris catre oficiul postal, nicidecum acesta neconstituind dovada inmanarii inscrisului transmis catre persoana destinatarului. Decizia civila nr. 1705/2009-R
din 26.11.2009 (dosar nr. 414/83/2009)
Prin sentinta civila nr.6658/12.11.2008 pronuntata in dosar nr.9834/296/2006, Judecatoria S. M. a respins exceptia lipsei calitatii de reprezentant a MINISTERULUI ECONOMIEI SI FINANTELOR pentru STATUL ROMAN; a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului S. N. invocata din oficiu; a admis exceptia tardivitatii actiunii invocata de parata COMISIA JUDETEANA DE APLICARE A LEGII 112/1995 si in consecinta a respins, ca tardiva, plangerea la Legea 112/1995 formulata si completata de reclamanta S. M. M. in contradictoriu cu paratii MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR pentru STATUL ROMAN, reprezentat in instanta prin DGFP S. M., COMISIA JUDETEANA S. M. DE APLICARE A LEGII 112/1995 de pe langa Consiliul Judetean S. M., PRIMARUL MUNICIPIULUI S. M.. Nu s-au acordat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii de reprezentant a MEF pentru Statul Roman, exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului S. N. si exceptia tardivitatii actiunii, instanta de fond a retinut ca acestea sunt exceptii procesuale care nu necesita punerea in discutie a fondului pretentiei deduse judecatii si de aceea au fost analizate cu precadere fata de problema nedovedirii de catre reclamanti a calitatii acestora de cetateni romani, incident care vizeaza fondul cauzei nefiind o veritabila exceptie. Ca atare, judecatoria a analizat in mod prioritar exceptiile procesuale care fac de prisos cercetarea fondului.
Examinand actiunea reclamantilor, exclusiv prin prisma exceptiilor procesuale mai sus aratate, judecatoria a gasit nefondata exceptia lisei calitatii de reprezentant a Statului Roman prin MEF si a gasit fondate celelalte doua exceptii, pentru urmatoarele considerente:
I. Ministerul Economiei si Finantelor are calitate de reprezentant a Statului Roman, atunci cand Statul Roman participa nemijlocit in nume propriu in cauze aflate pe rolul instantelor in temeiul art.3 alin.1 pct.56 din HG nr.208/2005. Motivarea exceptiei formulata inaintea Tribunalului S. M. ar duce mai mult la o motivare a unei exceptii a lipsei calitatii procesuale pasive in aceasta cauza, insa nu exceptie de acest fel a fost invocata.
II. Instanta de fond, din oficiu, a invocat exceptia lipsei calitati procesuale active a reclamantului S. N., exceptie apreciata ca fiind fondata, deoarece in prezenta pricina instanta a fost investita doar cu cererea de anulare a Hotararii nr. 22/12.03.1999, respectiv doar cu plangerea impotriva Lg.112/1995 astfel cum a dispus Tribunalul S. M. prin sentinta civila nr.937/D/27.10.2006 in dosarul 297/83/2006.
Reclamantul S. N. nu s-a adresat comisiei locale de Lg.112/1995 cu o cerere de restituire a imobilului si, ca atare, hotararea contestata in prezenta cauza nu il vizeaza si pe acest reclamant. Cea care a formulat cerere in baza Lg.nr.112/1995 este doar reclamanta S. M ., cererea acesteia fiind inregistrata la Primaria S. M. cu nr.7396 din 24.06.1996, iar la Comisia Locala pentru aplicarea Lg.nr.112/1995 cu nr.228 din 1.07.1997.
Cum, calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitatii intre persoana reclamantului si cel care ar fi titular al dreptului afirmat si cum, reclamantului S. N. nu ii este adresata hotararea nr.22/1999, el nu are calitatea procesuala activa in cauza.
III. Exceptia tardivitatii plangerii la Lg.nr.112/1995 a fost gasita intemeiata.
Asa cum s-a aratat anterior reclamanta S. M. s-a adresat Comisiei Locale de aplicare a Lg.nr.112/1995 cu cerere de acordare de despagubiri pentru imobilul din litigiu. In cererea sa reclamanta si-a indicat drept domiciliu ales adresa din S. M. str.E.L., nr.3. Cererea de acordare de despagubiri a fost solutionata prin hotararea contestata nr.22/ 12.03.1999, in sensul ca a fost respinsa cererea. Hotararea a fost comunicata reclamantei prin adresa nr.160 din 30.03.1999, la domiciliul procedural ales.
In baza art.18 alin.1 din Lg.nr.112/1995 Hotararile Comisiilor Judetene a Municipiului B. si ale Comisiei Sectorului Agricol I. sunt supuse controlului judecatoresc, putand fi atacate la instanta, in termen de 30 de zile de la data comunicarii.
Cum, Hotararea nr.22/1999 Comisiei Judetene a fost comunicata reclamantei la data de 31.03.1999, aspect ce rezulta din adresa de comunicare de la fila 26 din dosarul de fond, dar si din copia Borderoului de expeditie, reiese ca termenul de contestare a hotararii, de 30 de zile prevazut de lege, este depasit, in speta operand decaderea. Instanta a fost sesizata cu prezenta plangere doar la data de 12.07.2006, atunci cand actiunea de Lg.10/2001, aflata pe rolul Tribunalului S. M., a fost completata.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii S. N. si S. M. M. solicitand admiterea apelului, respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantului S. N., respingerea exceptiei de tardivitate a plangerii si trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecatoria S. M.; cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr.129/Ap din 27 mai 2009, Tribunalul S. M. a admis apelul declarat de reclamantii S. N. si S. M. M., impotriva sentintei civile nr.6658/12.XI.2008 a Judecatoriei S. M. si in contradictoriu cu intimatii: STATUL ROMAN prin M.E.F. B. reprezentat prin D.G.F.P. S. M., COMISIA JUDETEANA S. M. pentru aplicarea Lg.112/1995, PRIMARUL MUNICIPIULUI S. M. si in consecinta:
A desfiintat sentinta apelata si a trimis cauza spre rejudecare, la aceiasi instanta, cu inlaturarea exceptiilor lipsei calitatii procesuale active pentru reclamant si a tardivitatii.
Cheltuielile de judecata din apel vor fi avute in vedere cu ocazia rejudecarii.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Tribunalul a retinut ca prioritar in cauza este solutionarea exceptiilor privind lipsa calitatii procesuale active a reclamantului si cea de tardivitate, admise in prima instanta si finalizate prin respingerea contestatiei formulate de reclamanti impotriva Hotararii nr.22/12.03.1999 data de Comisia Judeteana Satu Mare pentru aplicarea disp.Lg.nr.112/1995.
Cu privire la calitatea procesuala activa a reclamantului S. N. s-a apreciat ca imobilul care a trecut in proprietatea Statului Roman in urma aplicarii Decr.nr.223/1974 si a emiterii Deciziei de preluare nr.464/1986 a constituit proprietatea sotilor S. N. si S. M. M., fiind inscris in CF 20937 S. M., sub nr.top 1056/2, 1057/1 si 1058/4, actul de preluare a condus la deposedarea abuziva a celor doi proprietari tabulari.
Dispozitiile Legii nr.112/1995 permit redobandirea dreptului de proprietate de catre fostii proprietari deposedati abuziv, cetateni romani care au parasit tara, dar si-au pastrat cetatenia romana, conditie esentiala pentru a accede la masurile reparatorii ( art. 4 din lege, art. 2 din HG 20/1996 republicata).
In considerarea acestei dispozitii legale, sotia apelantului, S. M. a depus cerere de acordare a despagubirilor pentru imobilul preluat de Statul Roman, precizand in mod expres ca si-a pastrat cetatenia romana conform adeverintei eliberata de Ambasada Romaniei (fila 34) comparativ cu sotul acesteia, care a pierdut aceasta calitate dupa ce a parasit Romania.
Prin Hotararea nr.22/12.03.1999 Comisia judeteana pentru aplicarea disp.Legii nr.112/1995 a respins cererea petentei S. M., cu motivatia ca nu indeplineste conditiile prevazute de lege privind: calitatea de cetatean roman, incasarea despagubirilor cu ocazia preluarii imobilului de catre Statul Roman pentru cota de 1 in suma de 29.074,90 lei (ROL) achitata in numerar conform adresei nr.6012/19.08.1997 (fila 37 dosar de fond).
Din continutul hotararii nu rezulta ca, comisia ar fi analizat cererea doar pentru cota de 1 parte, ci, dimpotriva, s-a referit la intreg imobilului situat in Satu Mare, str.N.G., nr.14, et.3, ap.20, cu nr.top mai sus aratate.
Cata vreme imobilul preluat de Statul Roman a constituit proprietatea in codevalmasie a sotilor, partajul realizat de Statul Roman cu ocazia deposedarii in lipsa actiunii de divort apare ca nelegal, chiar daca s-a intemeiat pe disp.art.2 si 3 din Decr.nr.223/1974, act normativ considerat abuziv si care nu justifica titlul statului, stiut fiind faptul ca si despagubirile acordate nu reprezentau rezultatul unei negocieri, evaluarea se intemeia pe aplicarea unor dispozitii in care cuantumul despagubirilor era plafonat indiferent de valoarea de circulatie a imobilului care nu era luata in considerare.
Imprejurarea ca Hotararea nr.22/12.03.1999 nu se adreseaza in mod expres si apelantului S. N., s-a apreciat ca nu inlatura dreptul acestuia de a o contesta, atata vreme cat priveste imobilul pentru care anterior deposedarii avea un drept de proprietate ocrotit de lege, inclusiv de Constitutie si tratatele internationale la care Romania era parte.
Instanta de apel a mai retinut ca, calitatea procesuala activa a apelantului-reclamant putea fi constatata de prima instanta si in considerarea celor aratate in Decizia civila nr.314/2007 pronuntata de Curtea de Apel O., in care se retine ca "fara indoiala petentii sunt indreptatiti la despagubiri pentru imobilul din litigiu, inscris in CF 20937 S. M., imobil ce le-a fost preluat abuziv de Statul Roman, in temeiul Decr.nr.223/1974, cu atat mai mult cu cat Lg.nr.247/2005 a unificat toate procedurile de despagubire ale fostilor proprietari ce au fost abuziv deposedati de Statul Roman", considerente care au creat o speranta legitima pentru apelanti atat sub aspectul dreptului de a contesta actele abuzive de preluare, dar si de a primi o compensatie pentru prejudiciul suferit.
In alta ordine de idei, fata de calitatea bunului de care au fost deposedati, s-a mai retinut de tribunal, inclusiv regulile mandatului tacit privind administrarea bunurilor comune aflate in codevalmasia sotilor, stiut fiind faptul ca oricare dintre soti, exercitand singur aceste drepturi (administrare si folosinta art. 35 Codul familiei), este socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot, in concluzie cererea depusa de apelanta in temeiul Legea nr.112/1995 profita si sotului acesteia, fiind vorba de un bun comun.
In considerarea celor expuse tribunalul a inlaturat exceptia calitatii procesuale active a reclamantului, trecand in continuare la analiza exceptiei tardivitatii privind respectarea termenului de atacare a hotararilor emise de comisii in procedura de aplicare a Lg.nr.112/1995.
Prevederile art.18 alin.1 din Lg.nr.112/1995 stabilesc ca hotararile comisiilor judetene sunt supuse controlului judecatoresc, potrivit legii civile, si pot fi atacate in termen de 30 zile de la comunicare.
In speta, Hotararea nr.22/12.03.1999 pronuntata de Comisia Judeteana S. M. pentru aplicarea disp.Lg.nr.112/1995 rezulta ca a fost comunicata apelantei la domiciliul procedural ales, conform datelor din borderoul de expeditie depus in fata primei instante - fila 57 si prezumat ca face dovada si in privinta primirii efective a corespondentei de catre destinatar.
In apel, s-a incercat verificarea efectiva a inmanarii corespondentei catre destinatar, respectiv daca actul (plicul) cuprins pe borderoul de corespondenta nr.13/31.03.1999 pozitia 11 a fost comunicat cu reclamanta-apelanta sau cu o alta persoana care a semnat de primire. Fiind depasit termenul de pastrare a trimiterilor postale Compania Nationala Posta Romana nu a putut comunica alte relatii, motiv pentru care, tribunalul a reapreciat probatoriul administrat sub acest aspect.
Borderoul de corespondenta face dovada transmiterii actului catre oficiul postal, dar, pe de o parte, nu asigura certitudinea ca acesta din urma a inmanat efectiv corespondenta destinatarului, situatie in care in opinia tribunalului trebuie retinuta prezumtia ca plangerea a fost formulata de catre reclamanti in termen atata vreme cat nu se poate stabili cu certitudine contrariul, asa cum de altfel este si practica judiciara sub acest aspect in materia Lg.nr.10/2001, exemplificand in acest sens Decizia nr.31/25.02.2009 pronuntata de Curtea de Apel Oradea in dosar nr.114/83/2008.
Prin urmare, tribunalul a retinut, ca fata de data la care reclamantii au luat cunostinta de Hotararea nr.22, in urma comunicarii acesteia prin intermediul instantei (dosar nr.297/2006 din 27.06.2006- fila 59), s-a respectat termenul de 30 zile, intrucat in dosarul initial completarea la plangere privind anularea Hotararii nr.22/12.03.1999 s-a realizat in termen de 30 zile de la data comunicarii, fiind astfel indeplinita conditia prev.la art.18 alin.1 din Lg.nr.18/1991.
In considerarea celor expuse, tribunalul a inlaturat si cea de a doua exceptie, astfel ca se impune cercetarea cauzei pe fond de catre aceeasi instanta, cu precizarea ca reclamantii vor stabili cadrul procesual in functie de care se va lamuri si calitatea procesuala pasiva a celorlalte parti in functie de precizarile ce se vor face cu ocazia rejudecarii, astfel ca tribunalul a omis a se pronunta asupra celorlalte exceptii invocate de intimatii-parati.
Fata de cele ce preced, tribunalul, in baza art.297 alin.1 Cod procedura civila, in lipsa cercetarii pricinii pe fond de catre prima instanta, a admis apelul, a desfiintat hotararea prin inlaturarea exceptiilor si a trimis cauze spre rejudecare.
Cheltuielile de judecata din apel vor fi avute in vedere cu ocazia rejudecarii cauzei.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr.112/1995, solicitand admiterea recursului, casarea hotararii, trimiterea cauzei spre rejudecare, cu mentinerea ca temeinica si legala a sentintei pronuntate de judecatorie.
MOTIVE:
-Hotararea nr.22 din 12.03.1999 a fost comunicata d-nei S. M. M. la data de 1.04.1999, ca atare, conform jurisprudentei constante (K. contra L., A. contra T.), data depunerii plicului la posta care figureaza pe stampila postala, confirmat prin borderoul pentru corespondenta, trebuie retinuta ca fiind data de inaintare a adresei de comunicare d-nei S. M. M., data de la care curge termenul de 30 de zile in care pot fi atacate hotararile comisiilor judetene, conform art.18 alin.1 din Legea nr.112/1995, drept urmare exceptia de tardivitate este intemeiata si admisibila;
-instanta a fost sesizata cu plangerea doar la 12.07.2006, atunci cand actiunea la Legea nr.10/2001, aflata pe rolul Tribunalului S. M. a fost completata;
-in mod gresit, sustine intimata, ca adresa de comunicare a hotararii comisiei nu poarta o stampila a postei care sa constituie o dovada ca a si fost predata la posta pentru a fi comunicata;
-este de observat si lipsa de interes a intimatei fata de situatia invocata, in cei 10 ani impliniti de la data pronuntarii hotararii nr.22 din 12.03.1999;
-in mod corect, instanta de fond apreciaza ca fondata exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului S. N., acesta neadresandu-se Comisiei Locale pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr.112/1995 cu cerere de restituire a imobilului in cauza;
-intimata nu si-a exercitat nici dreptul de a introduce actiune in temeiul Legii nr.10/2001, ea formuland notificare abia in anul 2005 intemeiata pe dispozitiile Legii nr.247/2005;
-recurenta este organ colegial, fara buget propriu, ca atare nu poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata.
In drept sunt invocate dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, art.137 alin.1 Cod procedura civila, art.4, art.18 alin.1, art.19 alin.1 din Legea nr.112/1995, art.7 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Intimatii reclamanti S., prin reprezentanta lor, au solicitat respingerea recursului si mentinerea hotararii atacate ca fiind legala si temeinica, cu cheltuieli de judecata.
Examinand decizia recurata prin prisma motivelor de recurs cat si din oficiu, instanta constata urmatoarele:
Exceptia privind tardivitatea invocata in cauza a primit o rezolvare legala din partea instantei de apel, aceasta facand o corecta aplicare in speta a prevederilor art.297 alin.1 din Codul de procedura civila.
Nevoia cercetarii pe fond a litigiului se impunea cu prisosinta, in conditiile in care instanta de fond, printr-o cercetare superficiala, a apreciat ca fiind tardiva plangerea formulata de catre reclamanti, luand in considerare ca fiind dovada comunicarii adresa de comunicare de la fila 26 din dosarul de fond si respectiv copia borderoului de expeditie, sens in care a concluzionat ca termenul de contestare a hotararii este depasit.
Referitor la borderoul de expeditie, este de subliniat ca un atare act face dovada transmiterii unui inscris catre oficiul postal, dar nicidecum nu constituie dovada inmanarii inscrisului transmis catre persoana destinatarului. Apoi, in conditiile in care nu s-a facut dovada ca inscrisul evidentiat pe borderoul de corespondenta nr.13 din 31 martie 1999 la pozitia 11, a fost comunicat partii reclamante, in mod corect tribunalul a retinut prezumtia formularii plangerii inauntrul termenului prevazut de art.18 alin.1 din Legea nr.112/1995. Textul de lege precitat stabileste ca hotararile comisiilor judetene sunt supuse controlului judecatoresc, potrivit legii civile, putand fi atacate in termen de 30 de zile de la comunicare. In speta, Hotararea nr.22/12-03.1999 a Comisiei Judetene S. M. pentru aplicarea Legii nr.112/1995 apare, conform borderoului de expeditie despre care s-a facut vorbire mai sus, ca fiind comunicata reclamantei la domiciliul procedural ales, insa nu au fost produse dovezi prin intermediul carora sa se fi probat primirea efectiva a actului de catre destinatar, situatie in care, in mod judicios, a stabilit tribunalul ca plangerea nu este tardiv formulata, raportandu-se la momentul comunicarii hotararii contestate prin intermediul instantei realizate la data de 27 iunie 2006, fata de care completarea plangerii apare ca fiind efectuata in termenul de 30 de zile de la data comunicarii.
Aspectele relevate anterior conduc spre concluzia ca reluarea unui al doilea ciclu procesual se impune cu prisosinta, pentru cercetarea pe fond a plangerii deduse judecatii, in acelasi sens convergand de altfel si considerentele deciziei civile nbr.314/A/2007 din 19 iunie 2007 a Curtii de Apel O., prin care s-a apreciat ca fiind tardiv demersul procesual al reclamantilor intemeiat pe dispozitiile Legii nr.10/2001, insa s-a facut precizarea ca problema despagubirilor pretinse de petenti urma a fi transata in dosarul Judecatoriei Satu Mare, avand ca obiect plangere impotriva Hotararii Comisiei de aplicare a Legii nr.112/1995.
Fata de considerentele ce preced, instanta, in baza dispozitiilor art.312 alin.1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondat recursul, decizia recurata urmand a fi pastrata in totul.
Retinand culpa procesuala a recurentei Comisia Judeteana S. M. pentru aplicarea Legii nr.112/1995, in baza art.274 Cod procedura civila, instanta de recurs a obligat-o sa plateasca partilor intimate S. M. M. si S. N. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand onorariu avocatial.