SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : CONTESTATIE IN ANULARE. GRESEALA MATERIALA.
Contrar sustinerilor contestatorilor, decizia pronuntata in recurs nu poate fi considerata ca fiind rezultatul unei greseli materiale, constand in aceea ca instanta nu ar fi retinut din eroare ca facturile de la dosar nu sunt definitive, ci proforme, cata vreme din continutul acestora rezulta ca, factura se emite ca deviz estimativ pentru cheltuiala generata de factura proforma.
Chiar daca facturile proforma ar fi devenit facturi definitive, cata vreme acestea nu au fost acceptate la plata, este evident ca nu putea fi retinuta nici certitudinea creantei creditoarei, astfel ca nici motivul din contestatie potrivit caruia instanta s-ar fi aflat in eroare si sub acest aspect, nu este fondat.
Eroarea grava constand in neobservarea de catre instanta a documentelor contabile, respectiv a Registrului jurnal, care face parte din categoria registrelor de contabilitate obligatorii, nu poate fi retinuta ca fiind dovedita prin depunerea la dosar a copiilor conforme aferente lunilor ianuarie, februarie si martie 2005, cata vreme lichidatorul judiciar le-a contestat regularitatea, iar originalul acestora nu s-a dovedit ca ar fi fost predat odata cu celelalte acte contabile primului lichidator numit in cauza.
Pe de alta parte prevederile art.318 Cod procedura civila, sunt interpretate in jurisprudenta, in sensul ca nu orice greseala materiala poate fi primita ca motiv de contestatie in anulare, ci numai acele greseli care au fost esentiale, determinand solutia eronata a instantei.
Din aceasta rezulta ca, daca instanta ar fi trebuit sa dea aceeasi solutie, desi s-a savarsit o greseala materiala, aceasta este irelevanta si in consecinta, contestatia in anulare trebuie respinsa.
- art. 318 Cod procedura civila;
Prin Decizia nr.347/C/2008 s-a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de SC "L.C.D.I." SRL.
A fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta SC "I.E.F.S.I.", impotriva sentintei nr.1537 din 20 septembrie 2007, pronuntata de Tribunalul Satu Mare.
Pentru a pronunta astfel , instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Fata de prevederile art.137 Cod procedura civila, celelalte critici formulate de creditoarea recurenta SC "L.C.D.I." SRL, nu se mai justificau a fi analizate.
Cu privire la recursul declarat de recurenta SC "I.E.F.S.I.", instanta a retinut ca este nefondat, si urma a fi respins in temeiul dispozitiilor art.312 pct.1 Cod procedura civila, din urmatoarele considerente:
Exceptia tardivitatii formularii contestatiei la tabelul definitiv al creantelor, privind pe debitoarea SC "C." SRL, a fost nefondata raportat la dispozitiile art.73 si 75 din Legea nr.85/2006.
Conform art.75 din actul normativ mai sus aratat, dupa expirarea termenului prevazut de art.73 "orice parte interesata poate inregistra o contestatie ulterioara impotriva inscrierii unei creante sau a unui drept de preferinta in tabelul definitiv de creante, in cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esentiale, care au determinat admiterea creantei_"
Inscrierea unei creante in tabelul definitiv ca urmare a unei erori savarsita de lichidatorului judiciar, constand in aceea ca a apreciat ca fiind certe creantele inscrise in facturile proforma, justifica admisibilitatea contestatiei formulate, ce forma obiectul caii de atac.
Pe fondul recursului, instanta a retinut ca, factura in cuantum de 20.200 EURO, care avea la baza factura proforma prin care s-a stabilit un cost estimativ de 21.000 EURO; factura in cuantum de 12.350 EURO, care avea la baza factura proforma prin care s-a stabilit un cost estimativ de 13.200 EURO; factura in cuantum de 20.050 EURO, care are la baza factura proforma prin care s-a stabilit un cost estimativ de 21.000 EURO, sunt facturi proforma, ceea ce inseamna, asa cum a retinut judecatorul sindic prin sentinta ce formeaza obiectul prezentului recurs, ca ele nu dovedesc existenta unor creante certe, lichide si exigibile, ci atesta doar o intentie pentru livrarea unor produse ori prestarea unor servicii.
Totodata, a fost nefondata si critica recurentei conform careia judecatorul sindic nu si-ar fi motivat solutia de admitere a contestatiei formulate de lichidatorul judiciar I.E.IPURL, cata vreme din considerentele sentintei rezulta ca s-a avut in vedere imprejurarea ca, la reanalizarea tabelului definitiv consolidat al creantelor, ca urmare a schimbarii lichidatorului, noul lichidator a cerut creditoarei sa faca dovada existentei unei creante certe, cu facturi definitive si care sa fi fost inregistrate in contabilitatea debitoarei.
Aceasta retinere a judecatorului sindic a fost confirmata de adresa nr.173/9.02.2007, din cuprinsul careia rezulta ca noul lichidator a solicitat recurentei creditoare SC "I.E.F.S.I." acte justificative care sa certifice inscrierea pe tabelul definitiv cu suma trecuta initial.
Intre parti s-au stabilit raporturi comerciale, ceea ce inseamna ca pentru a face dovada executarii prestatiilor invocate, recurenta avea obligatia sa depuna la dosar sau sa prezinte lichidatorului facturi acceptate, asa cum prevad dispozitiile art.46 alin.3 Cod comercial.
Factura ca si mijloc de proba a raporturilor juridice ce i-au nastere intre comercianti trebuie sa indeplineasca doua conditii, respectiv sa fie redactata in doua exemplare din care unul sa ramana la emitent, sa cuprinda toate elementele de identificare - cantitate, calitate, pret - si sa fie acceptata de beneficiar.
Temeiul contestatiei formulate de lichidator l-a constituit anexarea la declaratia de creanta a facturilor proforma indicate in contestatie, situatie in care aceasta creditoare avea obligatia sa faca dovada existentei unei creante certe, intrucat factura proforma nu este document de plata.
In timp ce factura comerciala este o cerere de plata pentru marfurile livrate, factura proforma este o invitatie la cumparare sau in cazul in speta oferta de prestari servicii trimisa unui beneficiar potential.
Imprejurarea ca, in recurs s-ar fi depus facturi definitive, nu putea fi retinuta, cata vreme facturile nr.4, 7 si 11, depuse in copie nu au fost semnate de debitoarea SC "C." SRL, ceea ce insemna ca nu au fot acceptate.
In ce privea contractul incheiat intre parti la 18 ianuarie 2003, care de asemenea nu a fost prezentat lichidatorului judiciar, acesta a fost formulat generic, astfel ca nu putea constitui temei al inscrierii creditoarei in tabelul definitiv al creantelor.
Declaratiile fostului contabil sau a administratorului societatii recurente nu au fost de natura sa confirme certitudinea creantei, cata vreme proba in materie comerciala este aceea cu facturile acceptate.
In acest context, nu putea fi retinuta critica recurentei potrivit careia, judecatorul sindic ar fi retinut aspecte neconforme cu realitatea, cata vreme nu s-a facut dovada inregistrarii acestor facturi in contabilitatea debitoarei SC "C." SRL.
Imprejurarea ca, din procesul verbal de predare primire din 29.04.2005 rezulta ca toate actele contabile ale debitoarei au fost predate lichidatorului judiciar a debitoarei SC "C." SRL, la acea data SC "C.LJ 2000" SRL, nu naste prezumtia relativa conform careia si registrul jurnal, cartea mare ori facturile definitive ar fi fost predate.
In lipsa unor dovezi certe in acest sens, instanta nu putea retine ca recurenta a facut dovada existentei si certitudinii creantei.
La pronuntarea deciziei, instanta nu a tinut seama de expertiza extrajudiciara depusa in recurs, care incalca principiul contradictorialitatii si dispozitiile art.305 Cod procedura civila.
Fata de cele retinute mai sus, au fost intemeiate sustinerile lichidatorului judiciar I.E.IPURL, care arata in intampinare ca la solicitarea sa creditoarea nu s-a conformat cererii de a depune facturi fiscale definitive si nu proforme, care sa poata fi luate in considerare la definitivarea tabelului creantelor debitoarei.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, corespunzator timbrat a formulat contestatie in anulare, recurenta contestatoare SC "I.E.F.S.I.", solicitand admiterea contestatiei in anulare si rejudecand sa fie admis recursul, modificata sentinta Tribunalului Satu Mare, in sensul respingerii contestatiei formulate de SC "I.E.IPURL" si a inlaturarii dispozitiilor de radiere a recurentei din tabelul definitiv consolidat.
In motivarea contestatiei in anulare, intemeiata pe prevederile art.318 Cod procedura civila, contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr.347/C/2008 a Curtii de Apel Oradea, ca fiind rezultatul unor grave si esentiale erori materiale savarsite de catre instanta de recurs.
Astfel, a aratat contestatoarea, prin savarsirea unei erori materiale la pronuntarea deciziei, instanta de recurs a retinut ca, facturile sunt proforma, desi acestea erau facturi definitive, astfel cum au fost depuse la dosar si prezentate spre vedere instantei de recurs si reprezentantului lichidatorului judiciar, in original, impreuna cu traducerile legalizate, tot in original, aspect consemnat in incheierea de sedinta din 29 mai 2008.
O alta eroare materiala, in care s-a aflat instanta de recurs a fost si aceea ca, a retinut ca, creanta recurentei nu este certa, lichida si exigibila, intrucat facturile nu au fost inregistrate in contabilitatea debitoarei SC "C." SRL, desi recurenta a depus la dosar in copie semnata pentru conformitate cu originalul, Registrul jurnal al debitoarei din lunile ianuarie, februarie si martie 2005, din cuprinsul caruia rezulta ca aceste facturi au fost inregistrate in contabilitate.
Prin inregistrarea acestora, in conditiile art.20 din Legea nr.82/1991, a rezultat ca, au fost acceptate la plata, aceasta cu atat mai mult cu cat documentele contabile au fost depuse in copie la dosar, atat la ultimul termen de judecata, cat si odata cu declaratia autentica a fostei contabile a debitoarei, anexata concluziilor scrise.
Intreaga literatura de specialitate, cat si practica judiciara, admit ca este admisibila contestatia in anulare atunci cand greseala materiala a fost savarsita de instanta ca urmare a omiterii sau confundarii unor elemente sau date materiale importante, determinante si sa vizeze numai greseli de fapt involuntare ale instantei.
Fiind dovedite in cauza existenta unor asemenea erori materiale, era justificata admiterea contestatiei in anulare si rejudecarea recursului.
Intimatul I.E.IPURL, in calitate de lichidator judiciar al SC "C." SRL Satu Mare, prin intampinarea depusa la dosar a solicitat respingerea contestatiei in anulare.
Astfel, a aratat intimatul ca, SC "I.E.F.S.I." formuland aceasta contestatie in anulare, nu dorea altceva decat prelungirea procedurii de insolventa a debitoarei SC "C." SRL. Asa cum a aratat si in contestatia initiala impotriva tabelului definitiv consolidat al creantelor, precum si in precizarile formulate si depuse in dosarul de recurs, dar dupa cum in mod corect au retinut si instantele de judecata, facturile proforme nu pot fi confundate cu facturile definitive. Pe de alta parte, administratorul de fapt si de drept al debitoarei a negat categoric ca si-ar fi insusit la plata aceste facturi, prin afirmatia sa facuta in adunarea creditorilor din 8.11.2007, astfel ca a fost nefondata calea de atac.
Analizand calea de atac extraordinara, in temeiul dispozitiilor art.318 pct.1 Cod procedura civila, a fost apreciata ca nefondata, astfel ca a fost respinsa.
Potrivit textului legal mai sus aratat, hotararile instantelor de recurs pot fi atacate cu contestatie, cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale.
Contrar sustinerilor contestatoarei, decizia nr.347/25.09.2008, nu poate fi retinuta ca fiind rezultatul unor greseli materiale, constand in aceea ca instanta ar fi retinut din eroare ca facturile F nr.04/31.01.2005, F nr.07/28.02.2005 si F nr.11/31.03.2005, nu sunt definitive, ci proforme, cata vreme din continutul acestora a rezultat ca, factura se emite ca deviz estimativ pentru cheltuiala generata de factura proforma.
Chiar daca facturile proforma ar fi devenit facturi definitive, cum sustinea contestatoarea, cata vreme acestea nu au fost acceptate la plata, a fost evident ca nu putea fi retinuta nici certitudinea creantei creditoarei, astfel ca, nici motivul din contestatie, potrivit caruia instanta s-ar fi aflat in eroare si sub acest aspect, nu a fost fondat.
Eroarea grava constand in neobservarea de catre instanta a documentelor contabile, respectiv a Registrului jurnal, care face parte din categoria registrelor de contabilitate obligatorii, nu putea fi retinuta ca fiind dovedita prin depunerea la dosar a copiilor conforme aferente lunilor ianuarie, februarie si martie 2005, cata vreme lichidatorul judiciar le-a contestat regularitatea, iar originalul acestora nu s-a dovedit ca ar fi fost predat odata cu celelalte acte contabile primului lichidator numit in cauza.
Nu a fost lipsit de importanta a fi relevata valoarea juridica a unei astfel de probe, in conditiile in care chiar dovedita existenta originalelor, refuzul partii de a le prezenta instantei, are valoarea de inceput de dovada.
Prevederile art.318 Cod procedura civila, sunt interpretate in jurisprudenta, in sensul ca nu orice greseala materiala poate fi primita ca motiv de contestatie in anulare, ci numai acele greseli care au fost esentiale, determinand solutia eronata a instantei.
Din aceasta rezulta ca, daca instanta ar fi trebuit sa dea aceeasi solutie, desi s-a savarsit o greseala materiala, aceasta este irelevanta si in consecinta, contestatia in anulare trebuie respinsa. La aceasta concluzie se ajunge din interpretarea textului legal care conditioneaza admisibilitatea contestatiei in anulare de faptul ca, dezlegarea data este "rezultatul acelei greseli materiale".
In conditiile in care instanta de recurs a retinut ca facturile 4, 7 si 11 nu au fost semnate de debitoarea SC "COVERCO" SRL si ca aceasta inseamna ca nu au fost acceptate la plata, chiar daca in cauza s-ar fi savarsit erori materiale, creanta debitoarei ramanand incerta, nu putea fi inscrisa in tabelul definitiv al creantelor.
Raportat la cele de mai sus, in temeiul dispozitiilor art.318 teza I Cod procedura civila, a fost respinsa ca nefondata contestatia in anulare.
(Decizia nr.106/C/19.03.2009 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).