Anulare act Sentinta civila nr. 5244 din data de 10.07.2013
pronunțată de Judecatoria Bacau

Deliberand asupra cauzei civile de fata;
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Bacau in data de 16.08.2012, , reclamanta A E a chemat in judecata pe paratii B M, A E si D G, solicitand instantei sa dispuna anularea certificatului de mostenitor nr.48 din eliberat de BNP si sa constate valabilitatea certificatului de mostenitor nr., eliberat de Notariatul de Stat al judetului Bacau, ce atesta dreptul sau de mostenitoare in cota de 1/1 la succesiunea defunctei D P; de asemenea a solicitat obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest litigiu.
In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a aratat ca, in data de 23.03.1993 s-a prezentat impreuna cu fratii sai D G si P A la notar pentru a dezbate succesiunea dupa defuncta lor mama Dumitru Profira, fratii ei renuntand expres la mostenire, astfel ca partea acestora i-a revenit ei.
A mai aratat reclamanta ca in anul 1996, ca urmare a faptului ca mamei sale ii fusese reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafete de teren, conform titlului de proprietate nr.35172/, fratele sau a chemat-o in fata unui notar public, fara a-i explica ca se dezbate din nou succesiunea dupa mama lor si fara a o chema si pe sora lor P A, fiind eliberat un nou certificat de mostenitor, in care se mentioneaza ca reclamanta detine o cota de 1/2 din masa succesorala iar fratele sau o cota de 1/2.
Reclamanta a precizat ca, la momentul eliberarii celui de-al doilea certificat de mostenitor, notarul public nu si-a indeplinit obligatia de a verifica daca se mai dezbatuse sau nu succesiunea si nu a consultat registrul special in care au fost trecute declaratiile de renuntare la succesiune a fratilor sai nr.7768/1993 si nr.7774/1993.
A mai aratat reclamanta ca din interpretarea prevederilor art.88 din Legea nr.36/1995 rezulta ca nu se poate elibera un nou certificat de mostenitor decat daca primul a fost anulat prin hotarare judecatoreasca, astfel ca certificatul de mostenitor din 1996 a fost intocmit prin fraudarea legii, fiind lovit de nulitate.
In drept, reclamanta a invocat prevederile art.82 coroborat cu art.112 si urmatoarele, art.274 Cod procedura civila si art.88 din Legea nr.36/1995.
In dovedirea cererii, reclamanta a solicitat incuviintarea probei cu martori, inscrisuri si proba cu expertiza si a depus la dosar, in copii conform cu originalul, titlul de proprietate nr.35172/, certificatul de mostenitor nr.325, certificatul de mostenitor nr.48, certificat de deces (filele 6-13), acte de stare civila (filele 69-74), cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor (filele 90-99)..
Cererea a fost legal timbrata cu 24 lei taxa judiciara de timbru si
Paratii B M, A E si D G au depus la dosarul cauzei intampinare si cerere reconventionala, prin care au solicitat instantei sa constate nulitatea declaratiilor de optiune succesorala ale numitilor D G si P.A. care au stat la baza emiterii certificatului de mostenitor nr.325 , precum si a acestui certificat de mostenitor.
In motivare, paratii-reclamanti au aratat ca la data de 14.09.1991 a decedat D P, masa succesorala dupa aceasta fiind compusa din 500 mp teren si o casa situate pe raza comunei L V. Au precizat paratii ca cei trei mostenitori s-au prezentat la notar si, in baza declaratiilor de optiune succesorala, li s-a eliberat certificatul de mostenitor nr.325/, prin care reclamanta a fost instituita unica mostenitoare, optiunile de renuntare ale celorlalti frati fiind raportate la aceasta masa succesorala.
Paratii-reclamanti au mai aratat ca in anul 1994 a fost emis pe numele defunctei titlul de proprietate nr.35172/, in care sunt inscrisi 18328 mp teren situat pe raza comunei LV, care a fost stapanit, pana la decesul sau, de catre fratele reclamantei - D G si care a facut obiectul unei alte optiuni succesorale, diferita de prima pentru D G si al unui al doilea certificat de mostenitor eliberat in anul 1996, la aceasta data P A - al treilea copil al defunctei, fiind decedata, fara mostenitori.
Au precizat paratii-reclamanti ca nu au intentionat sa creeze o frauda sau sa eludeze dispozitiile imperative ale legii, deoarece in anul 1993 ei au avut convingerea absoluta ca isi exprima optiunea exclusiv asupra bunurilor din certificat, convingere care este o falsa reprezentare a realitatii juridice si faptice, cu efect distructiv de vointa. Astfel, au apreciat paratii ca atat optiunile succesorale de renuntare exprimate de D G si P A (in prezent decedati), cat si certificatul de mostenitor din 1993 sunt lovite de nulitate, fiind rezultatul erorii asupra obiectului actului juridic, element hotarator si esential, pe care daca partile ar fi constientizat-o nu le-ar fi incheiat.
Au aratat paratii-reclamanti ca nu este vorba despre un context existent dar necunoscut la data decesului lui D P, ci de un context nou creat de procesul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor iar partile, cu gradul lor redus de cunostinte juridice, nu aveau cum sa faca o interpretare si o adaptare corecta a dispozitiilor legale incidente in cauza.
In drept, paratii au invocat prevederile art.948, 954 Cod civil, art.23 din Decretul nr.40/1953 si art.88 din Legea nr.36/1995.
In dovedire, paratii-reclamanti au solicitat administrarea probei cu inscrisuri, martori si interogatoriu si au depus certificat de deces, declaratie de renuntare la succesiune (filele 52, 53), acte de stare civila, declaratie de renuntare la succesiune (filele 76-81), inscrisurile care au stat la baza emiterii certificatului de mostenitor nr.48/1996 (filele 108-113).
Cererea reconventionala a fost legal timbrata cu 36 lei si timbru judiciar de 0,9 lei
In cauza, instanta a incuviintat si administrat pentru ambele parti proba cu inscrisuri, proba testimoniala, in cadrul careia au fost audiati martorii Z A (fila 102) si S I (fila 103) si proba cu interogatoriul reclamantei-parate. La termenul din 29.03.2013, instanta a luat act de cererea paratilor-reclamanti de renuntare la administrarea probei cu interogatoriul reclamantei-parate, fata de starea de sanatate a acesteia.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In fapt, in data de 23.03.1993 a fost emis de catre Notariatul de Stat al judetului B, certificatul de mostenitor nr.325 (fila 8), rectificat prin incheierea nr.2882/a BNP S N (fila 10), prin care s-a constatat ca la data de 14.09.1991 a decedat DP, cu ultimul domiciliu in LV, jud. B, masa succesorala ramasa de pe urma acesteia fiind compusa din 500 mp teren aferent constructiei situat in LV, jud. B si o casa construita din paianta, acoperita cu carton, compusa din doua camere iar separat una magazie, edificate de defuncta in timpul casatoriei cu sotul predecedat, pe care l-a mostenit. Totodata, s-a retinut ca unic mostenitor este reclamanta-parata A E, in calitate de fiica, cu o cota de 1/1, renuntatori fiind D G, potrivit declaratiei nr.7768 (fila 53) si P A, potrivit declaratiei nr.7774 (fila 81).
Prin titlul de proprietate nr.35172/, i-a fost reconstituit defunctei D P dreptul de proprietate asupra unei suprafete de 1 ha 8328 mp teren, situata in intravilanul si extravilanul comunei LV, jud. B (filele 6,7).
In data de 25.03.1996, s-a emis un nou certificat de mostenitor de catre B.N.P. „Ln D” prin care s-a constatat ca D P a decedat la data de 14.09.1991, masa succesorala de pe urma acesteia fiind formata din terenurile inscrise in titlul de proprietate nr.35172/ (filele 11-12). In ceea ce priveste mostenitorii defunctei D P, in acest certificat de mostenitor se retine ca sunt D G, in calitate de fiu si A E, in calitate de fiica, fiecare cu o cota de 1/2 din masa succesorala, nefiind succesibili renuntatori.
Fiul defunctei D P - D G - a decedat in data de 18.04.2005, astfel cum rezulta din certificatul de deces seria DP nr.203481 depus la dosar (fila 52), paratii B M, A A si D G fiind descendentii acestuia, potrivit actelor de stare civila depuse la dosar (filele 76-79). Fiica defunctei D P - P A - a decedat in data de 13.08.1993 (fila 69), aceasta neavand mostenitori.
In drept, instanta retine ca transmiterea patrimoniului succesoral opereaza de drept din momentul deschiderii mostenirii, fara vreo manifestare de vointa din partea succesibilului si chiar fara stirea lui (art.644, 688, 696, 899 alin.1 Cod civil). Cu toate acestea, succesibilul are dreptul de a alege intre a-si consolida calitatea de mostenitor, prin acceptarea succesiunii sau sa devina o persoana straina de mostenire, prin renuntare. In acest sens, art.686 Cod civil, prevede ca „nimeni nu este obligat a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine”. Dreptul de optiune trebuie exercitat de succesibil intr-un termen de 6 luni calculat de la data deschiderii mostenirii, conform art.700 alin.1 Cod civil.
De asemenea, instanta retine ca renuntarea la mostenire este actul juridic unilateral, expres si solemn, prin care succesibilul declara, in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala, ca nu isi insuseste titlul de mostenitor, desfiintand cu efect retroactiv vocatia sa succesorala si devenind astfel strain de mostenire.
Renuntarea este un act juridic irevocabil, dar nu in mod absolut, in sensul ca ea poate fi retractata, acceptandu-se mostenirea pur si simplu, numai daca nu s-a implinit termenul de prescriptie a dreptului de optiune si daca mostenirea nu a fost acceptata pana in acest moment de alti mostenitori (art.701 Cod civil).
Renuntarea este si un act juridic indivizibil, in sensul ca exercitandu-si dreptul de optiune succesorala, succesibilul trebuie sa se pronunte unitar cu privire la dreptul sau succesoral, nefiind posibila acceptarea in parte a mostenirii (a unor bunuri din mostenire) si renuntarea la rest.
In ceea ce priveste viciile de consimtamant ce pot afecta actul de optiune succesorala, instanta retine ca eroarea, atat cea de fapt cat si cea de drept, daca este scuzabila si constituie cauza determinanta a actului de optiune, poate fi retinuta ca viciu de consimtamant in materie. Cu toate acestea, eroare asupra continutului (emolumentului) patrimoniului succesoral poate fi retinuta ca viciu de consimtamant (leziune) numai in cazul prevazut de art.694 Cod civil si numai daca cel in cauza a acceptat mostenirea. Astfel, renuntarea nu poate fi atacata pe motiv ca s-au descoperit ulterior active ale patrimoniului.
Potrivit dispozitiilor art.81 si 83 din Legea nr.36/1995, certificatul de mostenitor se elibereaza de catre notarul public in cadrul procedurii succesorale notariale necontencioase si cuprinde constatarile referitoare la masa succesorala, calitatea mostenitorilor si cotele ce le revin din patrimoniul defunctului. Conform art.88 din acest act normativ, „cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii; pana la anularea sa prin hotarare judecatoreasca, certificatul de mostenitor face dovada deplina in privinta calitatii de mostenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecarui mostenitor in parte”.
In acest sens sunt si prevederile art.23 din Decretul nr.40/1953 (in vigoare la data emiterii certificatului de mostenitor nr.325/1993), care prevedeau ca „dupa eliberarea certificatului de mostenitor nu se mai poate elibera alt certificat; cei care au pretentiuni la succesiune, pot cere in justitie anularea certificatului eliberat si stabilirea drepturilor lor; pana la anulare prin sentinta judecatoreasca, certificatul de mostenitor face dovada in ce priveste calitatea de mostenitor si cota bunurilor ce revin fiecarui mostenitor”.
Anularea certificatului de mostenitor de catre partea care a participat la procedura succesorala notariala si a consimtit la eliberarea acestuia poate fi ceruta numai pentru vicii de consimtamant sau incapacitate ori pentru cauze de nulitate, potrivit dreptului comun.
Frauda la lege, ca motiv de nulitate absoluta ce afecteaza un act juridic, exista atunci cand anumite norme legale sunt folosite nu in scopul in care au fost edictate ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte o nesocotire oculta a legii, prin abaterea unor dispozitii legale de la sensul si spiritul lor.
In speta, in ceea ce priveste cererea principala, instanta retine ca certificatul de mostenitor nr. 48 a fost emis cu fraudarea prevederilor legale sus-mentionate, astfel ca se impune anularea acestuia.
In acest sens, instanta constata ca de la data emiterii certificatului de mostenitor nr.325/1993, singura mostenitoare a defunctei D P este reclamanta-parata A E, aceasta fiind cea care a acceptat mostenirea ramasa de pe urma mamei sale, in calitate de descendent de gradul I, fratii sai D G si P A fiind straini de mostenire, vocatia acestora desfiintandu-se cu efect retroactiv.
In virtutea calitatii sale de unic mostenitor, reclamantei-parate ii revine tot activul defunctei D P existent la momentul emiterii certificatului de mostenitor nr.325/1993, cat si bunurile care ar completa ulterior acest activ. Astfel, reclamantei i se cuvin atat bunurile cuprinse in certificatul de mostenitor nr.325/3, cat si terenurile inscrise in titlul de proprietate nr. 35172/, acest act fiind emis pe numele defunctei.
Fata de caracterul irevocabil si indivizibil al renuntarii, ca act de optiune succesorala, instanta retine ca exprimarea de catre defunctul D G, in anul 1996, a unei noi optiuni, in sensul acceptarii succesiunii ramasa de pe urma defunctei D P si numai cu privire la terenurile inscrise in titlul de proprietate nr. 35172/, contravine dispozitiilor legale evocate mai sus.
Prin emiterea celui de-al doilea certificat de mostenitor, nr. 48 din de catre BNP , cu retinerea ca mostenitor a defunctei D P a unei persoane straine de mostenire, instanta retine ca s-au fraudat prevederile legale incidente in materia mostenirii legale, astfel ca acest certificat de mostenitor este lovit de nulitate absoluta.
Prin urmare, instanta va admite cererea principala si va declara nulitatea certificatului de mostenitor nr. 48 de catre BNP
Cu privire la cererea reconventionala, referitor la solicitarea de a se dispune anularea declaratiilor de renuntare la succesiunea dupa defuncta D P, instanta constata ca prin declaratiile autentificate sub nr. 7768/si nr.7774/ numitii DG si PA au declarat ca, in termenul prevazut de lege, nu a facut niciun act de acceptare expresa sau tacita a succesiunii defunctei D fata de care au inteles sa ramana straini.
Consecinta juridica a acestor declaratii este ca cei doi au devenit straini de succesiunea mamei lor, stingerea prin prescriptie a dreptului de optiune atragand stingerea chiar a vocatiei succesorale. Instanta retine si faptul ca paratii-reclamanti nu au facut dovada ca, in cursul termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala, defunctii DG si P A au facut vreun act de acceptare a succesiunii (tacita sau expresa), pentru ca declaratiile de renuntare din 1993 sa fie lipsite de efecte juridice.
Cu privire la motivele de anulare invocate de paratii-reclamanti privind existenta unei erori distructive de vointa, rezultata din necunoasterea mecanismului de aplicare a legilor fondului funciar, eroare care i-a impiedicat pe defunctii D G si PA sa exprime un act de optiune succesorala in deplina cunostinta de cauza, instanta retine ca sunt neintemeiate.
Astfel, la data emiterii certificatului de mostenitor nr.325/1993, respectiv in 23.03.1993, atat DG, cat si PA formulasera in nume propriu cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privata asupra unor terenuri (filele 92, 97-99) si aveau cunostinta despre faptul ca mama lor depusese si ea o cerere in acest sens si ca urma sa i se emita titlu de proprietate. In consecinta, nu se poate retine apararea paratilor-reclamanti ca daca ar fi avut cunostinta de intrarea ulterioara a acestor bunuri in patrimoniul defunctei D P, nu ar fi renuntat la mostenirea acesteia. De altfel, in raport de prevederile legale sus-enuntate, eroarea asupra continutului masei succesorale lasata de defuncta D P nu ar putea fi retinuta ca viciu de consimtamant, care sa afecteze declaratiile de renuntare la succesiune si implicit certificatul de mostenitor nr.325/
Avand in vedere aceste considerente de fapt si de drept, instanta concluzioneaza ca nu exista cauze de nulitate care sa afecteze declaratiile de renuntare autentificate sub nr. 7768/ si nr.7774/ si certificatul de mostenitor nr.325/, eliberat de Notariatul de Stat al judetului B, astfel ca va respinge cererea reconventionala, ca neintemeiata.
Retinand ca paratii-reclamanti au cazut in pretentii, in temeiul prevederilor art.274 Cod procedura civila, instanta ii va obliga pe acestia la plata catre reclamanta-parata a sumei de 1524 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxe judiciare de timbru si onorariu avocat.