Competenta de solutionare a litigiilor decurgand dintr-un raport juridic ce are ca obiect un bun proprietate publica. Decizie nr. 98 din data de 08.03.2012
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin sentinta civila nr. 1338/26.04.2011, pronuntata in dosarul nr. 5307/270/2010 al Judecatoriei Onesti, s-a admis actiunea formulata de reclamantul Municipiul Onesti , prin Primar, in contradictoriu cu parata SC A.C. SA Onesti si a fost obligata parata sa efectueze lucrarile de reparatie privind imobilul aflat in administrarea sa, situat in Onesti, lucrari necesare aducerii in stare normala de utilizare conform destinatiei sale de bloc de locuinta si care constau in:
- reparatii la instalatiile electrice si de incalzire;
- reparatii la instalatiile sanitare;
- reparatii la hidroizolatii;
- reparatii la elementele de constructie exterioara;
- inlocuirea tevilor sparte;
- reparatii la instalatiile de colectare a deseurilor.
Totodata, parata a fost obligata sa predea imobilul in stare de functionare normala, reclamantei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca, prin HCJ nr.5/1995 s-a infiintat SC O. SA Onesti, prin reorganizarea fostei RAGCL Onesti, iar prin art. 4 al acestei hotarari s-a dispus ca bunurile care fac parte din domeniul public si sunt in administrarea R.A.G.C.L. sa fie preluate in administrarea SC O. SA Onesti.
In anul 2001 aceasta societate s-a divizat infiintandu-se S.C.A.C. Onesti, care a preluat in administrare imobilul. A retinut instanta de fond ca, de la momentul preluarii imobilului in administrare, societatea parata nu si-a indeplinit obligatiile ce decurgeau din exercitarea dreptului de administrare, fapt care a dus la degradarea avansata a imobilului. Prin expertiza tehnica efectuata in cauza s-a constatat starea actuala a imobilului si s-au identificat lucrarile ce ar trebui efectuate pentru ca imobilul sa poata fi adus in stare normala de folosire, cuantumul acestor lucrari ajungand la suma de 2.601.439 lei.
In ceea ce priveste pe reclamanta, instanta de fond a retinut ca aceasta in temeiul dreptului la proprietate publica detine si dreptul de dispozitie si dreptul de administrare si, ca urmare, parata , la incetarea dreptului de administrare este obligata a restitui imobilul reclamantei.
Raportat la apararile paratei, instanta de fond a retinut ca inscrisurile depuse de parata fac dovada efectuarii unor lucrari de intretinere minore si care au fost avute in vedere de expert.
In considerarea dispozitiilor art. 998 Cod civil si ale dispozitiilor Legii 213/1998, instanta a admis actiunea.
Impotriva acestei sentinte, a declarat apel , in termen legal, parata, fiind atacata totodata si incheierea din 12.10.2010.
Apelul a fost legal timbrat cu taxa de timbru de 4 lei si timbru judiciar de 0,3 lei.
In motivarea apelului s-a aratat ca:
In principal, s-a aratat ca incheierea din 12.10.2010 prin care a fost respinsa cererea de recuzare este netemeinica, deoarece tatal judecatorului ce a solutionat cauza este consilier local , iar sotul judecatorului este sef in serviciul din cadrul Primariei mun. Onesti, ambele institutii – Primarul si Consiliul Local, avand interes in solutionarea pricinii. De asemenea, s-a aratat ca si alte cauze in care societatea apelata a fost parte, au fost judecate de acelasi judecator, intr-un mod defavorabil apelantei.
Raportat la fondul cauzei, s-a aratat ca imobilul in discutie a fost in administrarea RAGCL Onesti, apoi in administrarea SC O. SA. Societatea apelanta a fost infiintata prin divizarea partiala a SC O. SA si a primit in administrare imobilul. Conform procesului verbal de inventar, imobilul a fost predat cu valoarea de inventar de 7.535.750 ROL, la 30.08.2001, iar la primire deja imobilul era intr-o stare avansata de degradare.
Prin HCL nr. 19/2000 s-a aprobat trecerea locuintelor din fondul locativ de stat, din administrarea SC O. in administrarea Consiliului Local Onesti, mai putin imobilul in discutie. Ulterior, prin HCL nr. 72/2009 privind completarea HCL nr. 39/1999 s-a aprobat completarea inventarului bunurilor din domeniul public al mun. Onesti, printre care si imobilul la o valoare de inventar de 6.923.000 RON.
S-a aratat de apelanta ca, in raport de valoarea reparatiilor stabilite de expert, competenta ar fi revenit din punct de vedere material tribunalului, ca instanta de fond, si nu judecatoriei.
De asemenea, raportat la aceasta valoare a reparatiilor, reclamanta trebuia sa timbreze actiunea, or instanta de fond in mod neintemeiat a respins exceptia.
Suma in sine pe care ar trebui sa o suporte apelanta pentru reparatii este exorbitanta si societatii nu i se pot retine in sarcina efectuarea acestor reparatii, atata vreme cat imobilul era deja degradat, doar o parte din camere au fost inchiriate, celelalte fiind ocupate abuziv, persoanele care ocupa camerele din acest imobil sunt persoane aflate intr-o situatie materiala dificila, sunt lipsite de resurse financiare, chiriile avand valori modice si, din cuantumul lor, neputand achita reparatiile pe care le necesita imobilul.
Apelanta a efectuat in perioada 1995 – 2011 lucrari de reparatii si intretinere, fapt ce rezulta din actele depuse si fiind un bloc din fondul locativ de stat este in sarcina autoritatilor efectuarea reparatiilor. Sub acest aspect, s-au formulat obiectiuni la expertiza, obiectiuni respinse.
In sustinerea actiunii s-au depus inscrisuri.
Intimata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului aratand ca nu exista motive pentru care ar fi trebuit admisa cererea de recuzare, iar in ceea ce priveste actiunea, instanta de fond a fost investita cu o actiune avand ca obiect obligatie de „a face”, competenta fiind a judecatoriei. In considerarea acestui obiect a fost si timbrata corespunzator actiunea. Cat priveste modalitatea de administrare, parata nu si-a indeplinit obligatia de a intretine imobilul fiind intr-o stare avansata de degradare. Ca titular al dreptului de administrare, parata avea obligatia de a restitui bunul, dar nu afectat de o uzura peste limitele normale. Diferenta dintre cele doua valori de inventar, intimata a aratat ca aceasta nu este foarte mare si oricum valoarea de inventar nu corespunde evaluarii bunului.
In cauza s-a pus in discutie, ca motiv de ordine publica si lipsa de calitatea procesuala activa a reclamantei, deoarece nu s-a facut dovada apartenentei imobilului la domeniul public al municipiului, prin HCL 72 /2009 s-a completat inventarul bunurilor din domeniul public, insa acest inventar nu a fost insusit de Consiliul Judetean Bacau si nu a fost atestat prin hotarare de guvern. HG 1347/2001 este cea care atesta domeniul public al municipiului si in aceasta hotarare imobilul nu este indicat.
S-a pus in discutie, din oficiu, raportat la obiectul litigiului care pune in discutie calitatea unui bun ce apartine domeniului public si modalitatea de indeplinire a obligatiilor ce decurg din raportul de administrare si exceptia necompetentei instantei de fond in considerarea acestor aspecte.
Analizand motivele de apel invocate si exceptiile invocate de parati si din oficiu, tribunalul:
In ceea ce priveste criticile indreptate impotriva incheierii din 12.10.2010, prin care s-a respins cererea de recuzare , tribunalul retine ca motivele de recuzare sunt limitativ prevazute de lege si de stricta interpretare si imprejurarile invocate de apelanta, in sensul ca sotul judecatorului si tatal judecatorului, detin functii in organismele publice cu interes in solutionarea cauzei, nu se regasesc in nici unul dintre cazurile prevazute de art. 27 C.p.c. Imprejurarea ca sotul judecatorului este salariat al Primariei nu poate fi retinuta, prin ea insasi, ca dovada de interes in cauza a judecatorului. De asemenea, faptul ca tatal judecatorului este consilier local, nu face dovada interesului, atata vreme cat actiunea e pornita de Municipiul Onesti, prin Primar.
Cat priveste presupusa dusmanie dintre judecator si societatea apelanta, tribunalul retine ca nici cauzul de recuzare reglementat de art 27 , pct.9, C.p..c. nu este incident, existenta unor dosare solutionate nefavorabil pentru apelanta, de catre acelasi judecator, neputand constitui o imprejurare prin ea insasi care sa duca la incidenta acestui caz de recuzare.
Privitor la exceptiile invocate, tribunalul urmeaza a analiza exceptia necompetentei materiale urmand a retine ca:
Reclamanta-intimata a formulat actiunea intemeindu-se pe obligatiile ce decurg din raportul juridic nascut in urma predarii imobilului bun public in administrarea societatii parate, in anul 2001, conform procesului verbal de predare - primire de la filele 51-62 dosar fond.
In acest proces verbal, la pozitia cu nr. de inventar 125699 (f.54), apare indicat imobilul – bloc de garsoniere, bun primit de parata in administrare (fila 53, dosar apel).
A aratat reclamanta ca bunul este domeniul public avand in vedere HCL nr. 72/2009 si HCL nr. 39/1999 si ca parata l-a avut in administrare, neindeplinindu-si obligatiile decurgand din acest aspect juridic. Partile, ambele, au sustinut, ca bunul a fost primit in administrare de societatea parata, contestandu-se doar starea in care bunul trebuie restituit.
In consecinta tribunalul retine ca ne aflam in situatia unui raport juridic de tip administrativ, prin care un subiect determinat autorizat de un organ administrativ a predat un bun public, pentru punerea lui in valoare, unui alt subiect de drept, raportul juridic fiind guvernat de un regim de putere publica.
Fata de acest aspect, tribunalul retine ca, in conditiile art.2, alin.1, lit. d C.p.c., avand in vedere natura litigiului, ce implica analizarea modului de indeplinire a obligatiei de administrare, competenta de solutionare a cauzei in prima instanta revine tribunalului – Sectia de contencios administrativ.
In considerarea acestor aspecte, instanta investita cu solutionarea apelului, urmeaza a admite apelul, constatand incidenta exceptia de necompetenta materiala si, anuland sentinta civila apelata, in temeiul art. 297 C.p.c., va trimite cauza spre competenta solutionare Tribunalului Bacau – Sectia de contencios administrativ, instanta investita cu solutionarea in prima instanta a prezentului litigiul.