Drepturi banesti. Premiul anual suplimentar aferent anului 2010. Sentinta civila nr. 1282 din data de 28.05.2012
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea inregistrata sub nr. 565/110/2012 reclamantii N.D. s. a. au chemat in judecata paratii Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Bacau si Tribunalul Bacau solicitand acordarea premiului anual aferent anului 2010.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca acest drept a fost prevazut de OUG nr.27/2006, ordonanta ce a fost abrogata de Legea nr. 330/2009, act normativ care, prin art. 25, a prevazut , in continuare, acordarea lui. Au sustinut reclamantii ca Legea nr.285/2010nu putea retroactiva si doar incepand cu anul 2011 se poate vorbi de o neacordare a acestui drept aferent anului 2010, trebuind a fi acordat deoarece legea nu retroactiveaza.
Paratul Tribunalul Bacau a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii intrucat in bugetul anual pe anul 2011 nu au fost acordate sume cu aceasta destinatie-respectiv premiul anual cuvenit pentru 2010. In lipsa unei atare aprobari si alocari de sume, paratul nu poate efectua, in calitate de ordonator de credite tertiar, o asemenea plata.
Paratul Ministerul Justitiei a formulat si el intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii deoarece, incepand din 01.01.2011, a intrat in vigoare Legea nr. 284/2010 care impreuna cu Legea nr. 285/2010 stabileste expres drepturile salariale si orice alte drepturi ce se acorda personalului bugetar.
Legea nr. 284/2010 a prevazut ca nu se mai acorda acest premiu si nu se poate vorbi de o neretroactivitate a legii atata vreme cat Legea nr. 330/2009 a prevazut ca acest premiu se acorda in luna ianuarie a anului urmator celui pentru care se acorda premiul. In ianuarie 2011, intrase in vigoare Legea nr. 285/2010care a sistat plata in sine si nu dreptul.
Analizand actele dosarului in raport de sustinerile si apararile formulate tribunalul retine:
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfasurata, personalul beneficiaza de un premiu anual egal cu media salariilor de baza sau a indemnizatiilor de incadrare, dupa caz, realizate in anul pentru care se face premierea.
Conform alin.4 al art. 25, plata premiului se face incepand cu luna ianuarie a anului urmator perioadei pentru care se face premierea.
Dispozitiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, care prevedeau acordarea premiului solicitat in cauza, au fost abrogate prin art. 39 din Legea nr. 284/2010. Conform art. 46 din Legea nr. 284/2010, Legea nr. 284/2010 a intrat in vigoare la 01.01.2011 si incepand cu acest moment au fost abrogate dispozitiile art. 25 din Legea nr. 330/2009.
Printre premiile reglementate de Legea nr. 284/2010 s-a mentinut doar premiul de 2% din cheltuielile de salarii, conform art.23 din Legea nr. 284/2010.
Dupa abrogarea art. 25 din Legea nr. 330/2009 prin Legea nr. 284/2010, a aparut Legea nr. 285/2010 au aplicabilitate tot de la 01.01.2011, care prin art. 9 din Legea nr. 285/2010, a eliminat acordarea oricarui premiu.
Tot prin Legea nr. 285/2010, prin art. 8 s-a prevazut ca sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda incepand cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011, potrivit prezentei legi.
Rezulta din teza a doua a acestui articol ca plata premiului se mai face separat in luna ianuarie asa cum prevedea art. 25 din Legea nr. 330/2009 pentru ca aceste sume au fost avute deja in vedere la momentul acordarii majorarii salariile pentru anul 2011.
Dispozitiile art.8 vin in contradictie cu dispozitiile art. 1 din Legea nr. 285/2001. Din cuprinsul acestui ultim articol rezulta ca se majoreaza cu 15% cuantumul brut al indemnizatiei de incadrare, dupa caz, cuantumul sporurile, indemnizatiilor si a altor compensatii incluse in indemnizatia bruta de incadrare.
Suplimentarea salariala prevazuta de art. 25 din Legea nr. 330/2009 nu a fost niciodata cuprinsa in indemnizatia bruta de incadrare. Premiul nu se mai regaseste in niciunul din cazurile prevazute la art. 1 din Legea nr. 285/2010, ceea ce inseamna ca teza a doua a art. 8, in sensul ca sumele aferente pentru anul 2010 au fost avute in vedere la acordare majorarii de 15% nu are acoperire.
Ca banii necesari acordarii acestui premiu au fost folositi pentru acordarea majorarii de 15%, nu inseamna ca personalul bugetar i s-au acordat acest drept implicit prin majorarea de 15%. De altfel Legea nr. 285/2010 nu stabileste un anumit termen de plata efectiva a acestui drept, ajungandu-se prin formularea pe care o are art. 8 din Legea nr. 285/2010 la neacordarea unui drept care a fost abrogat abia din 01.01.2011.
Legea privind restabilirea echilibrului bugetar –Legea nr. 118/2010, prin care s-au determinat salariile si indemnizatiile cu 25% nu a diminuat si premiul anual prevazut de art. 25 din Legea nr. 330/2009, astfel incat aparitia Legii nr. 285 din decembrie 2010 cu art. 8 care prevede neacordarea lui in ianuarie 2011, nu face decat sa elimine acest drept care a fost abrogat expres abia incepand cu ianuarie 2011 si acesta in conditiile in care, imposibilitatile pecuniare, ar fi impus abrogarea prin Legea nr. 118/2010.
De altfel sub aspectul reglementarii premiilor, inconsecventa legiuitorului este vadita de vreme ce prin doua legi succesive - Legea nr. 284/2010 si Legea nr. 285/2010 aparute in acelasi Monitor Oficial - nr. 878/28.12.2010, se acorda premii conform art. 23 din Legea nr. 284/2010 pentru ca apoi prin art. 9 din Legea nr. 285/2010, aceste premii sa nu se mai acorde deloc.
In consecinta, prin raportare l art. 8 din Legea nr. 285/2010 coroborat cu art. 1 alin.1, 2 si 5 din Legea nr. 285/2010, tribunalul retine ca plata premiului nu a fost facuta chiar daca se face trimitere la majorarile salariale si nefiind stabilit un termen de plata a acestor drepturi.
In consecinta, tribunalul va obliga paratii Tribunalul Bacau, Curtea de Apel Bacau si Ministerul Justitiei la plata premiului anual aferent anului 2010.
Raportat la obiectul litigiului, tribunalul va respinge actiunea formulata in contradictoriu cu Statul Roman, nefacandu-se dovada calitatii procesuale pasive a acestuia fata de raportul juridic dedus judecatii.