SECTIA CIVILA MIXTA
MATERIE: PROCEDURA CIVILA.
ACTIUNE IN DESPAGUBIRI RESPINSA CA INADMISIBILA
INTRUCAT A FOST GRESIT INTEMEIATA PE DISPOZITIILE
ART. 998 SI 999 COD CIVIL SI NU PE CELE ALE RASPUNDERII
CIVILE CONTRACTUALE.
OBLIGATIA INSTANTEI DE A PUNE IN DISCUTIA PARTILOR
TEMEIUL JURIDIC AL CERERII.
Potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedura civila, judecatorii sunt tinuti doar de obiectul cererii dedus judecatii. Acestia au insa obligatia de a pune in discutia partilor orice imprejurari de fapt sau de drept chiar nementionate in cererile de sesizare ale instantei, daca acestea sunt de natura sa lamureasca pricina si contribuie la aflarea adevarului.
Temei de drept: ( Decizia civila nr. 213/12 februarie 2008)
Curtea de Apel Oradea
dosar nr. 390/111/2007
Prin sentinta civila nr. 1958/2007 pronuntata de Judecatoria Beius s-a admis actiunea reclamantei SC C.D. SRL Beius impotriva paratelor S.M. si SC V. si V. SRL si in consecinta a obligat in solidar paratele la plata sumei de 237.535 lei despagubiri reprezentand contravaloarea prejudiciului suferit si contravaloarea folosului de care reclamanta a fost lipsita.
In considerentele acestei sentinte s-a retinut ca in noaptea de 11.05.2002 s-a produs un incendiu la gaterul firmei SC C.D. SRL care era inchiriat paratei rd.2, incendiu care s-a extins si la atelierul de tamplarie, fiind cauzat reclamantei un prejudiciu al carui cuantum se ridica la 156.957 lei conform raportului de expertiza efectuat in cauza.
Instanta de fond a retinut ca incendiul s-a produs din culpa paratei rd.1 care, in calitate de administrator, nu a luat masurile necesare pentru ca, in seara zilei de 10 mai 2002, dupa terminarea lucrului sa intrerupa curentul electric de la tabloul general care se afla in hala gaterului, instalatia electrica ramanand astfel sub tensiune pe timp ce noapte, astfel ca aceasta raspunde pentru paguba creata reclamantei. Avand calitatea de prepus, aceasta va raspunde in solidar cu parata rd.2,in calitate de comitent, in temeiul art.1000 alin.3 Cod civil, atat pentru distrugerea bunului cat si pentru folosul de care a fost lipsita reclamanta.
Impotriva acestei sentinta in termen legal au formulat apel paratele S.M. si SC V. si V. SRL solicitand admiterea acesteia si modificare in totalitate a hotararii atacate, in sensul respingerii actiunii ca inadmisibila.
Prin decizia civila nr. 397/A din 25 aprilie 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor Oradea in dosar nr. 390/111/2007 a fost admis ca fondat apelul civil formulat de apelantii S.M. si SC. V. & V. SRL in contradictoriu cu intimata SC. C. D. SRL impotriva sentintei civile nr.1058 din 22 septembrie 2006 pronuntata de Judecatoria Beius, pe care a schimbat-o in totalitate, in sensul ca :
A fost respinsa cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta SC. C.D. SRL impotriva paratelor S.M. si SC. V.& V. SRL .
Au fost obligati intimatii SC. C.D. SRL la cheltuieli de judecata in suma de 5088,26 lei in favoarea apelantilor S.M.si SC. V.& V. SRL.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut ca, prin contractul nr. 17 din data de 20.08.2000 SC C.D. SRL - in calitate de locator- a inchiriat paratei apelante SC V.siV. SRL, in calitate de locatar, gaterul situat in Tarcaia.
Potrivit art. V din contractul amintit mai sus, locatorul se obliga sa exploateze si sa intretina gaterul corespunzator, degradarea culpabila a acestuia atragand raspunderea sa.
Totodata, prin art. VII partile au prevazut ca " neindeplinirea obligatiilor asumate prin prezentul contract, de catre una din parti, da dreptul celeilalte parti sa ceara si sa primeasca dezdaunari pentru pagubele suferite"
In aceste conditii, degradarea gaterului in urma izbucnirii incendiului se incadreaza in situatia prevazuta in art.V pct.2 din contractul incheiat intre parti, analiza rapunderii civile a paratilor trebuind asadar circumscrisa rapunderii civile contractuale, si nu a celei delictuale.
Raspunderea civila delictuala este raspunderea de drept comun in materie civila, iar cea contractula este raspunderea speciala. Asadar, raspunderea delictuala poate fi angajata doar in conditiile in care aceasta nu deriva din nerespectarea vreunor clauze contractuale de catre parti, deoarece in acest ultim caz spatiul apartine exclusiv raspunderii contractuale.Partea nu are asadar un drept de optiune intre cele doua cai, incheierea unui contract obligand-o sa isi intemeieze toate pretentiile pe nerespectarea clauzelor din acesta, caracterul special al raspunderii contractuale fiind imperativ.
Aceasta concluzie se impune cu deosebire deoarece, prin acordul lor, partile au inteles sa delimiteze sfera raspunderii ce le revine, fie in sensul exinderii, fie in sensul restrangerii sale fata de normele obisnuite. Or, potrivit art. 969 Cod civil, conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante astfel incat acestea, odata creat un prejudiciu ca urmare a nerespectarii sale, existenta acestuia nu poate fi ignorata, angajarea raspunderii partii trebuind a fi facuta in mod imperativ pe taramul raspunderii contractuale.
Singura situatie in care partea ar avea un drept de optiune intre raspunderea delictuala si cea contractuala este aceea in care neindeplinirea unei obligatii contractuale constituie in acelasi timp si o infractiune.
Aceasta situatie nu se regaseste insa in cauza de fata, prin rezolutia nr. 491/VIII/2003 a Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor dispunandu-se respingerea ca neintemeiata a plangerii formulate de SC C.D. SRL, fapta paratei S.M. neintrunind elemetele constitutive ale vreunei infractiuni.
Impotriva acestei decizii, in termen a formulat recurs reclamanta SC C.D. SRL Beius, care a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei si mentinerea sentintei Judecatoriei Beius ca fiind legala si temeinica.
Recurenta a criticat decizie instantei de apel, invocand c temeiul juridic al cererii de chemare in judecata il stabileste instanta chiar daca a fost indicat gresit de parti, astfel ca solutia tribunalului de respingere ca inadmisibila a actiunii este vadit nelegala si netemeinica.
Intimata s-a opus admiterii recursului.
Analizand decizia recurata prin prisma motivelor invocate si din oficiu, Curtea constata ca sunt fondate criticile recurentei reclamante.
In mod gresit instanta de apel a respins ca inadmisibila actiunea invocand ca,m reclamanta trebuia sa isi intemeieze cererea pe raspunderea civila contractuala si nu pe dispozitiile art. 998 si 999 cum gresit a procedat aceasta.
Reclamanta a chemat in judecata pe parata in calitate de administrator al SC V. si V. SRL si a solicitat obligarea acesteia la plata unor despagubiri rezultand din pagube materiale pricinuite reclamantei.
Potrivit art. 129 alin. 6 cod pr. civila, judecatorii sunt tinuti doar de obiectul cererii deduse judecatii. Acelasi articol in alineatele ce preced obliga instantele sa puna in discutia partilor orice imprejurari de fapt si de drept chiar nementionate in cererile de sesizare ale instantei, daca acestea sunt de natura sa lamureasca pricina. Fata de aceste dispozitii este evident ca instantele pot schimba temeiul juridic al cererii formulate de reclamant, scopul procesului fiind aflarea adevarului si aplicarea corecta a legii pentru a se pronunta o hotarare legala si temeinica.
Tribunalul Bihor, neprocedand la judecarea in fond a apelului, in speta sunt incidente disp. art. 312 alin. 5 cod pr. civila, Curtea urmeaza sa admita recursul reclamantei, sa caseze decizia cu trimitere spre rejudecare la instanta de apel.
Curtea apreciaza ca in cauza se impune si suplimentarea probatiunii, eventual completarea raportului de expertiza, ori efectuarea unei contraxpertize fiind esential se afla care din partile din proces este culpabila pentru declansarea incendiului, concluziile raportului de expertiza fiind contradictorii si necoroborate cu declaratiile martorilor audiati in faza de urmarire penala.
Pentru aceste considerente, urmare a casarii deciziei, se va trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Bihor, cheltuielile de judecata se vor avea in vedere la rejudecare.