SECTIA CIVILA MIXTA
MATERIE- DESPAGUBIRI.
Cerere de acordare despagubiri pentru sporul de valoare adus imobilului restituit in baza Legii nr. 10/2001- fostului proprietar.
Solutionarea gresita a cauzei pe calea exceptiei autoritatii lucrului judecat, de catre prima instanta.
Potrivit art.1201 Cod civil "este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate".
Conform textului de lege mai sus evocat, pentru a exista lucru judecat dedus intr-un proces din hotararea pronuntata intr-un proces anterior, trebuie sa existe tripla identitate ceruta de text: de persoane, de obiect si de cauza. Este insa necesar ca prima hotarare, ramasa irevocabila, sa fi rezolvat in fond procesul dintre parti. Atunci, cand prin prima hotarare, cum este cazul in speta, actiunea a fost respinsa pentru consideratii procedurale, fara a se fi discutat temeinicia motivelor invocate, este evident ca existenta unei asemenea hotarari nu poate constitui un impediment pentru introducerea unei noi actiuni, din moment ce in primul proces fondul raporturilor juridice dintre parti nu fusese solutionat.
(Decizia civila nr.1236/R/13 noiembrie 2007)
(dosar 6910/271/2006)
Prin sentinta civila nr. 335 din 19 ianuarie 2007 pronuntata de Judecatoria Oradea in dosar nr. 6910/217/2006 a fost respinsa actiunea formulata de reclamantii G.D. si G.A-M. impotriva paratelor M.F.P. si D.G.F.P.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca intre partile prezentului litigiu si altele s-a purtat, pentru imobilul situat in Oradea, str. Progresului nr. 15, inscris in CF nr. 5927-Oradea, un litigiu finalizat prin decizia civila nr. 185/2006 a Curtii de Apel Oradea, prin care s-a dispus anularea contractului de inchiriere pe care reclamantii l-au avut pentru unul din apartamentele restituite fostului proprietar in temeiul legii 10/2001, ca in dispozitivul acestei hotarari se arata ca prevederea din dispozitivul sentintei civile nr. 297/2005, cu privire la obligarea S.Roman la despagubiri, inclusiv in favoarea reclamantilor, se va inlatura, stabilind ca a obliga Statul Roman la despagubiri ar reprezenta o ignorare a principiului disponibilitatii, fiind indrumati cei cu pretentii la un nou proces, insa nu impotriva Statului Roman. Prima instanta a mai retinut ca, intr-adevar, restituirea pretului platit pentru apartamentul pierdut la valoare reactualizata, nu reprezinta nicidecum o solutie justa fata de reclamanti, aceasta neputand fi considerata o despagubire echitabila fata de acestia, insa fata de cele stabilite prin decizia Curtii de Apel Oradea mai sus aratata, prima instanta a apreciat ca se impune a se admite exceptia autoritatii de lucru judecat si ca Statul Roman nu poate fi obligat la despagubirile solicitate in prezenta cauza, pentru ca nu are calitate procesuala pasiva.
Impotriva acestei hotarari au formulat apel reclamantii G.D. si G.A.M., solicitand instantei de apel admiterea apelului, modificarea in totalitate a sentintei apelate, in sensul admiterii in intregime a cererii de chemare in judecata.
Prin decizia civila nr. 483/A/2007 din 21 mai 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor in dosar nr. 6910/271/2006, a fost admis ca fondat apelul civil introdus de apelantii G.D. si G.A.M., fiind desfiintata sentinta civila nr. 335/2007 pronuntata de Judecatoria Oradea si trimisa cauza la aceeasi instanta de fond, pentru o noua judecare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut, din actele de la dosar, ca gresit a fost retinuta exceptia autoritatii de lucru judecat reglementata de art. 1201 C.civ., raportat la decizia civila nr. 185/2006-R pronuntata de Curtea de Apel Oradea in dosar 3888/2005. Conform dispozitivului acestei decizii rezulta ca s-a dispus inlaturarea dispozitiilor deciziei civile nr. 297/2005 a Curtii de Apel privind obligarea M.F.P. la plata sumei de 147.600.000 lei si a sumei de 56.100.000 lei reprezentand investitii, in favoarea reclamantilor reconventionali, insa din examinarea considerentelor deciziei rezulta ca instanta de recurs a retinut ca instanta de apel a solutionat capatul de cerere referitor la investitiile efectuate la apartamentele retrocedate in temeiul disp. art. 997 C.civ., temei juridic care nu este aplicabil in speta, intrucat despagubirile pretinse de intimati, apelantii din prezenta cauza, prin cererea reconventionala, a fost formulata dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, iar articolul 53 din Legea nr. 10/2001 nu face nici o distinctie cu privire la despagubirile cuvenite pentru sporul de valoare adus atat imobilelor cu destinatia de locuinta restituite in temeiul Legii nr. 10/2001, cat si a celor restituite deja pe cale administrativa si judiciara pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001.
S-a mai retinut in considerentele aceleiasi decizii ca partile a caror obligare la plata investitiilor au solicitat-o, reclamantii reconventionali sunt persoanele carora le-a fost retrocedat imobilul, prin urmare, raportul de drept procesual s-a nascut intre aceste persoane si ca procedandu-se la stabilirea obligatiei de plata in sarcina altei persoane, respectiv M.F., decat a celor a caror obligare a fost pretinsa de reclamanti, s-a retinut de instanta de recurs ca s-a ignorat principiul disponibilitatii, concluzionand ca reclamantii reconventionali, apelantii din prezenta cauza, sunt indreptatiti sa pretinda in conditiile art. 53 al. 3 din Legea nr. 10/2001 acordarea sporului de valoare adus apartamentului, printr-un nou proces subordonat principiului disponibilitatii. Ori, prin cererea de chemare in judecata apelantii reclamanti au solicitat obligarea Statului Roman, prin M.F. si D.G.F.P. Bihor, la acordarea sporului de valoare adus apartamentului nr. 5, actiune intemeiata pe disp. art. 53 al. 3 din Legea nr. 10/2001. Prin urmare, cata vreme prin decizia civila nr. 185/2006-R nu s-a solutionat fondul cererii de acordare a despagubirilor pentru sporul de valoare, ci acesta a fost analizat pe considerente de ordin procedural, in cauza nu opereaza autoritatea de lucru judecat, nefiind intrunite cerintele prev. de art. 1201 C.civ. Prin precizarea de actiune reclamantii au solicitat obligarea paratilor la plata unor despagubiri echivalente cu valoarea unui apartament cu cel pe care l-au detinut si pentru care s-a dispus anularea contractului de vanzare-cumparare, capat de cere ce nu a fost examinat de catre prima instanta, nepronuntandu-se in nici un fel asupra acestuia. In contextul considerentelor mai sus expuse, instanta de apel a concluzionat ca instanta de fond in mod gresit a solutionat procesul pe exceptia autoritatii de lucru judecat, fara a intra in cercetarea fondului cu privire la primul capat de cerere, iar in ce priveste capatul de cerere din precizarea de actiune nu l-a examinat si nu s-a pronuntat asupra lui.
Impotriva deciziei a formulat recurs D.G.F.P. Bihor solicitand admiterea acestuia, modificarea hotararii instantei de apel in sensul respingerii apelului si pastrarea in totalitate a sentintei de fond.
In motivarea recursului s-a sustinut ca in speta sunt incidente depozitiile articolului 1201 Cod Civil, prin decizia civila nr. 185/2006 a Curtii de Apel Oradea au fost respinse pretentiile reclamantilor impotriva recurentilor, astfel nu poate aceasta in dosarul prezent sa reitereze aceleasi cereri impotriva acelasi parti.
S-a mai invocat lipsa calitatii procesuale pasive a D.G.F.P. cat si a Statului Roman prin M.F..
Intimatii s-au opus admiterii recursului.
Analizand decizia recurata prin prisma motivelor invocate si din oficiu, curtea constata ca aceasta este legala si temeinica sub toate aspectele.
Criticile recurentei sunt nefondate.
In mod corect a retinut Tribunalul Bihor ca in speta nu este incidenta exceptia autoritatii de lucru judecat. Prin decizia civila nr. 185/2006 a Curtii de Apel Oradea s-a retinut ca reclamantii din prezenta cauza nu au solicitat obligarea la despagubiri a M.F. ci doar a paratilor - fosti proprietari.
In virtutea principiului disponibilitatii, Curtea de Apel a retinut prin decizia aratata ca nu poate fi obligat M.F. la despagubiri, daca reclamanta nu a solicitat aceasta si a indrumat, in considerente, pe reclamantii din prezenta cauza sa formuleze actiune separata, cu chemarea in judecata, in calitate de parat, a M.F., actiune prin care sa solicite obligarea acestui parat la contravaloarea imbunatatirilor aduse imobilului.
Reclamantii G. s-au conformat indrumarilor deciziei Curtii de Apel Oradea nr. 185/2006, prin urmare in cauza nu este incidenta exceptia autoritatii de lucru judecat, asa cum de altfel a retinut si Tribunalul Bihor care corect a desfiintat sentinta cu trimitere spre rejudecare.
Exceptia calitatii procesuale a M.F. urmeaza a fi rezolvata de instante la rejudecarea cauzei.
Pentru aceste motive, in baza articolului 312, cu referire la articolele 316 si 296 Cod de procedura civila, se va respinge ca nefondat recursul.
In baza articolului 274 Cod de procedura civila va obliga pe recurenti la 500 lei cheltuieli de judecata in recurs.