Drepturi banesti

Prin actiunea formulata de solicita de reclamantii : A.C., s.a., in contradictoriu cu parata SC P. SA – obligarea la plata cu titlu de cota - parte din profirul realizat de societatea parata pentru anii 2005 – 2007, catre fiecare reclamant suma actualizata cu indicele de inflatie incepand cu data scadentei si pana la data platii.
In motivare se arata ca : in calitate de salariati ai unitatii parate, reclamantii aveau dreptul sa primeasca cota - parte profit obtinut pentru anii 2005 – 2007, conform clauzelor contractului colectiv de munca incheiat pe 2005 si mentinut fara nici o modificare si in continuare, modalitatile concrete de acordare fiind stabilite prin negociere cu F.S.L.I P.. Aceasta obligatia asumata de societatea parata deriva din reglementarea cuprinsa in art.41 alin.2, lit.a si art.42 alin.2, lit.a din CCM unic la nivel national pe anii 2005 – 2006 si respectiv 2007 – 2010 in care se prevede ; cota parte din profit ce se repartizeaza salariatilor este de pana la 10 % in cazul societatilor comerciale si pana la 50% in cazul regiilor autonome”.
Actiunea este legal scutita de plata taxei de timbru.
Instanta analizand actele dosarului retine urmatoarele :
Cererea reclamantilor privind acordarea cotei de participare la profit este insa neintemeiata, iar aceasta pentru ca, prin modul de redactare al textului art.139 din CCM rezulta ca partile nu au negociat un criteriu sau mai multe prin care dreptul salariatilor sa poata fi determinat sau determinabil, fiind vorba mai mult de o vocatie a salariatilor care trebuie analizata nu numai prin prisma dispozitiilor art.139 din CCM ci si a legilor in vigoare prin care este reglementat regimul juridic al profitului.
In urma modificarii Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale prin Legea nr.161/2003, vocatia salariatilor de a primi o cota parte din profitul unei societati comerciale cu capital integral sau majoritar privat a fost inlaturata intrucat se aducea o singura atingere a regimului juridic al proprietatii private, astfel ca singurul organ indreptatit sa dispuna asupra profitului este AGA.
Trebuie inteles sub acest aspect ca, anterior oricarei negocieri intre patronat si sindicat mai precis intre administratia recurentei si sindicatul respectiv, trebuie sa existe o hotarare a actionarilor prin care acestia sa determine o anumita cota din profit ce urmeaza a fi cesionata salariatilor si numai dupa emiterea unei astfel de hotarari, se poate discuta despre aplicabilitatea dispozitiilor art.139 din CCM.
Cum o astfel de hotarare nu exista caracterul de vocatie al dreptului pretins prin actiune devine evident.
De asemenea, asa cum s-a retinut mai sus, cuantumul sumelor care eventual ar trebui acordate salariatilor nu este determinat si nici nu poate fi determinat prin prisma prevederilor contractuale, iar aplicarea in speta a OG nr.64/2001 este gresita, deoarece acest act normativ se refera in mod exclusiv la societatile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, el nefiind aplicabil in domeniul economiei private.
Fata de considerentele expuse instanta constata ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art.270 cod procedura civila.
In ce priveste capatul de cerere privind daunele morale, instanta urmeaza sa respinga cererea intrucat sumele solicitate nu au fost negociate nefiind adoptata o hotarare la nivel de unitate privind criteriile de acordare.