Dosar 1305/1259/2007
Lipsa consimtamantului unuia dintre coindiviziari la instrainarea bunului indiviz.
Consecinte.
Instrainarea bunului indiviz de unul dintre
coproprietare nu constituie motiv de nulitate
absoluta sau relativa. In asemenea situatii,
oricare dintre coindivizari poate cere iesirea din
indiviziune, iar soarta contractului de vanzare -
cumparare, validitatea lui, depinde de rezultatul
partajului.
Sentinta comerciala nr. 243/C/27.03.2008
Prin cererea inregistrata la 21.12.2007 pe rolul Tribunalului Comercial Arges,
reclamanta SC: CESAR SA: - societate in faliment, prin lichidator, a chemat in judecata
pe paratele SC. ARO SA prin lichidator si SC. Landmark SRL pentru a se constata
nulitatea absoluta a contractului de vanzare - cumparare incheiat intre cele doua parate
vizand bunul mobil necorporal denumit "licenta de fabricatie pentru marcile ARO", in
motivare aratandu-se ca vanzarea priveste un bun asupra caruia parata vanzatoare SC
ARO SA nu avea un drept de proprietate exclusiv, ci apartine in coproprietate
reclamantei si vanzatoarei. Vanzarea s-a facut in procedura falimentului societatii parate
ARO SA, cand s-a convenit vanzarea bunurilor societatii in bloc.
Prin sentinta comerciala nr. 243/C/2008 s-a respins actiunea, iar in considerente s-a
retinut ca in situatia in care partile sunt "coproprietari, instrainarea bunului de un
coindivizar fara consimtamantul celuilalt, cum pretinde reclamanta, nu are drept
consecinta nulitatea absoluta a actului, singura cale prin care drepturile indivize pot fi
aparate este partajul - indiferent de natura bunului instrainat.
Asadar, chiar daca am considera ca reclamanta este coproprietar alaturi de parata,
instrainarea bunului indiviz nu constituie motiv de nulitate absoluta sau relativa, astfel
incat prezenta actiune este neintemeiata.
In asemenea situatii, oricare dintre coindivizari poate cere iesirea din indiviziune,
iar soarta contractului de vanzare-cumparare, validitatea lui, depinde de rezultatul
partajului.
Evident ca, chiar si intr-o asemenea ipoteza, trebuie avut in vedere faptul ca
vanzarea bunului s-a facut nu oricum, ci in procedura speciala a falimentului, procedura
in care reclamantul are calitatea de creditor si unde i se recunosc o serie de drepturi,
inclusiv dreptul de a contesta anumite decizii, drept de care nu a uzat in ceea ce priveste
licentele de fabricatie pentru marcile ARO."