Arestare preventiva. Inlocuirea masurii in cursul judecatii. Nelegalitate.
Nu se poate retine ca rezonanta sociala negativa a faptei inculpatului care afecteaza grav morala si relatiile de familie, s-a putut sterge in intervalul de 5 luni de la data arestarii sale si cu atat mai putin in intervalul de o luna de la ultima mentinere a starii de arest. Chiar sustinerile inculpatului potrivit carora ar fi fost agresat fizic de catre ceilalti detinuti in considerarea faptei de care este acuzat, indica posibilitatea unei reactii negative din partea colectivitatii de unde inculpatul provine, in ipoteza punerii sale in libertate.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia penala nr. 103/06 octombrie 2008
Prin incheierea din 26.09.2008 pronuntata de Tribunalul Sibiu - sectia penala in dosar nr. 1793/85/2008 s-a dispus, in baza art. 139 alin. 1, alin 3/5 Cod procedura penala, inlocuirea masurii arestarii preventive luata fata de inculpatul T.I., prin incheierea penala nr. 24/15.04.2008 a Tribunalului Sibiu cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea.
In baza art.145 alin. 1/1 si alin. 1 /2 Cod procedura penala s-au stabilit in sarcina inculpatului o serie de obligatii.
A fost incredintata supravegherea respectarii masurilor si obligatiilor impuse inculpatului Postului de Politie al comunei I., jud. S.
Pentru a dispune in acest mod, Tribunalul a retinut ca temeiurile ce au determinat arestarea s-au modificat (sub aspectul pericolului social concret) iar mentinerea inculpatului intr-un loc de detentie unde nu exista suficiente garantii ca nu va fi supus in continuare tratamentelor inumane sau degradante (datorita infractiunii de care este acuzat), ar duce la nerespectarea art. 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Totodata s-a aratat ca buna desfasurare a procesului penal nu este impiedicata prin punerea inculpatului in libertate intrucat data fiind starea sanatatii sale este evident ca acesta nu se va sustrage de la judecata.
Pe cale de consecinta s-a apreciat ca scopul masurii preventive poate fi realizat si daca inculpatul este judecat in stare de libertate, luandu-se impotriva lui o masura mai blanda asigurandu-se astfel si respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale prevazute de conventie.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs in termen Parchetul de pe langa Tribunalul Sibiu, solicitand casarea incheierii atacate si mentinerea starii de arest a inculpatului.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii nu s-au schimbat, lasarea in libertate a inculpatului prezentand in continuare pericol pentru ordinea publica, sub aspectul sentimentului de neliniste si insecuritate generat. Mai mult, lasarea inculpatului in libertate, in conditiile in care exista banuiala legitima ca a savarsit faptele de viol si incest ar constitui o incurajare nepermisa pentru comiterea unui asemenea gen de fapte.
Sub un alt aspect s-a motivat de catre recurent ca durata de 5 luni a arestului preventiv nu ar fi excesiva in cazul dat.
In final, recurentul a apreciat ca instanta de fond in mod nejustificat a retinut doar pe baza unor adeverinte medicale, fara a solicita relatii suplimentare si fara a dispune efectuarea unei expertize, ca mentinerea arestarii preventive ar fi excesiva in raport cu starea de sanatate a inculpatului. Starea de sanatate este un criteriu ce trebuie avut in vedere la alegerea masurii, conform art. 136 alin. 8 Cod procedura penala, insa el este subsecvent scopului si gradului de pericol social.
Pe de alta parte, dupa luarea masurii starea de sanatate poate constitui un argument pentru inlocuirea masurii in conditiile art. 139 Cod procedura penala, doar atunci cand tratamentul medical sub paza nu poate fi efectuat, conform art. 139/1 Cod procedura penala, or, in speta nu s-a efectuat o expertiza medicala care sa ateste starea de sanatate a inculpatului.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 385/16 raportat la art. 160/b alin. ultim Cod procedura penala.
Analizand legalitatea si temeinicia hotararii instantei de fond, atat prin prisma motivelor de recurs cat si din oficiu, conform art. 385/6 alin. 3 Cod procedura penala Curtea constata ca recursul Parchetului este fondat pentru considerentele ce vor urma.
Prin incheierea penala nr. 24/15.04.2008, Tribunalul Sibiu a dispus arestarea preventiva a inculpatului T.I. in baza art. 148 lit. f Cod procedura penala, pentru savarsirea infractiunilor de viol si incest prev. de art. 197 alin. 2 lit. b/1 si alin. 3 Cod penal si art. 203 Cod penal, constand in aceea ca la data de 12.06.2007 inculpatul ar fi intretinut raporturi sexuale cu fiica sa minora Toni Alina Maria in varsta de 12 ani, profitand de imposibilitatea acesteia de a-si exprima vointa.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Sibiu emis la data de 07.05.2008, in dosarul nr. 620/P/2007 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului T.I. pentru savarsirea infractiunii de viol si incest, prev. de art. 197 alin. 2 lit. b/1, alin. 3 si art. 203 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, art. 41 alin. 2 si art. 42 Cod penal.
Legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a fost verificata la primirea dosarului, in baza art. 300/1 Cod procedura penala, in data de 09.05.2008, retinandu-se ca subzista temeiurile care au stat la baza luarii ei.
In cursul judecatii masura a fost mentinuta in data de 25.06.2008 si la 20.08.2008.
Prin incheierea penala pronuntata de Judecatoria Sibiu la 20.08.2008, definitiva prin decizia penala nr. 80/2008 a Curtii de Apel Alba Iulia, a fost de asemenea respinsa cererea formulata de inculpat cu privire la inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara. S-a motivat de catre instante la acel moment ca nu sunt rasturnate indiciile retinute de judecatorul care a dispus arestarea, neexistand totodata elemente noi de reapreciere a pericolului concret pe care l-ar reprezenta pentru societate lasarea inculpatului in libertate. Pericolul concret a fost motivat in special prin modalitatea de savarsire a faptei de catre inculpat.
Prin incheierea penala din 26.09.2008 Tribunalul Sibiu a apreciat ca se impune admiterea cererii formulate de inculpat si aplicarea dispozitiilor art. 139 alin. 1 Cod procedura penala in sensul inlocuirii masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu.
S-a argumentat ca temeiurile ce au determinat luarea masurii s-au schimbat sub aspectul pericolului social concret, intrucat rezonanta negativa a faptei inculpatului si starea de neliniste si insecuritate nu se regaseste in comunitatea din care acesta provine. In ceea ce priveste relatiile cu copiii sai, acestia sunt institutionalizati in centre de plasament, unde se simt in siguranta iar fiul sau a fost deja audiat in calitate de martor astfel incat se exclude posibilitatea exercitarii de presiuni asupra lui.
Pentru a se retine in continuare existenta unui pericol public care sa justifice mentinerea arestarii este necesar sa se demonstreze ca o intreaga colectivitate este in primejdie daca inculpatul este liber. Or, in speta nu exista probe in acest sens.
Distinct de acestea tribunalul a aratat ca mentinerea inculpatului intr-un loc de detentie unde nu exista garantii suficiente ca nu va fi supus in continuare tratamentelor inumane sau degradante ar conduce la incalcarea art. 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In acest sens s-a argumentat ca inculpatul a fost incarcerat fara a prezenta vreo leziune corporala iar la data de 22.05.2008 a reclamat ca a fost agresat in camera de catre ceilalti detinuti, iar la data de 03.06.2008 s-a constatat ca prezinta dificultati la mers.
In aceste conditii a retinut instanta fondului ca penitenciarul nu si-a indeplinit obligatia pozitiva de a proteja integritatea fizica a inculpatului, asa cum art. 3 din C.E.D.O. impune.
Curtea nu-si poate insusi argumentele expuse de instanta fondului.
In speta, din actele dosarului rezulta ca se mentin temeiurile care au stat la baza luarii masurii preventive iar schimbarile survenite in starea de sanatate a inculpatului nu pot constitui un temei care sa impuna inlocuirea acestei masuri.
Astfel, sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publica, Curtea apreciaza ca posibilitatea aparitiei unei stari de neliniste si insecuritate in randul colectivitatii de unde inculpatul provine se mentine.
In acest sens nu se poate retine ca rezonanta sociala negativa a faptei inculpatului care afecteaza grav morala si relatiile de familie, s-a putut sterge in intervalul de 5 luni de la data arestarii sale si cu atat mai putin in intervalul de o luna de la ultima mentinere a starii de arest. Chiar sustinerile inculpatului potrivit carora ar fi fost agresat fizic de catre ceilalti detinuti in considerarea faptei de care este acuzat, indica posibilitatea unei reactii negative din partea colectivitatii de unde inculpatul provine, in ipoteza punerii sale in libertate.
Separat de aceasta, institutionalizarea celor doi copii ai sai, unul victima iar celalalt martor, nu poate inlatura posibilitatea contactarii lor si a exercitarii unor presiuni de ordin psihic.
Trebuie in acest sens observata modalitatea de comitere a faptei si atitudinea consecventa de negare a ei de catre inculpat.
Cat priveste cel de-al doilea aspect retinut de instanta de fond ca temei al inlocuirii masurii arestarii, Curtea observa ca tribunalul si-a format convingerea nerespectarii dispozitiilor art. 3 din C.E.D.O. de catre penitenciar, printr-o analiza sumara a elementelor de fapt si fara a observa ca potrivit art. 39 din Legea nr. 275/2006 "respectarea drepturilor prevazute de lege pentru persoane aflate in executarea pedepselor privative de libertate este asigurata de judecatorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate".
Schimbarile intervenite in situatia sanatatii inculpatului, atestate doar prin adeverinte medicale, fara intocmirea unei expertize medico-legale, si in lipsa unor relatii de la judecatorul delegat cu executarea pedepselor, nu pot intemeia de la sine concluzia incalcarii de catre penitenciar a obligatiilor pozitive statuate de art. 3 din C.E.D.O. si cu atat mai putin pot constitui un temei de inlocuire a masurii arestarii.
Pentru aceste considerente, Curtea constatand ca instanta de fond, contrar prevederilor art. 300/2 si art. 160/b alin. 3 Cod procedura penala, a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatului desi nu exista motive de inlocuire cu alta masura preventiva in sensul cerut de prevederile art. 139 si art. 145 Cod procedura penala a admis ca fondat recursul Parchetului de pe langa Tribunalul Sibiu si in temeiul art. 385/15 alin. 1 pct. 2 Cod procedura penala a casat incheierea atacata si in rejudecare a mentinut masura arestarii preventive a inculpatului T.I.