Cerere de seiszare a Curtii Constitutionale. Legatura cu solutionarea cauzei. Inadmisibilitate

Curtea de Apel Cluj, Sectia penala si de minori, decizia nr. 54/R/27.01.2010
Tribunalul Bistrita-Nasaud prin incheierea din 6 ianuarie 2010 in baza art. 29 alin 6 din Legea 47/1992 a respins, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a disp. art. 10 din legea 241/2005.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut in fapt urmatoarele:
Controlul de constitutionalitate pe calea exceptiei reprezinta un control concret referitor la una sau mai multe dispozitii legale expres indicate, art. 29 alin 1 din Legea 47/1992, republicata, conditionand admisibilitatea unei astfel de exceptii de legatura pe care textul a carui neconstitutionalitate se invoca o are cu solutionarea cauzei, in orice faza a litigiului.
Astfel spus, pentru ca exceptia de neconstitutionalitate sa fie admisibila este necesar sa existe o legatura instrumentala intre problema de constitutionalitate si fondul cauzei, respectiv ca textul legal sa fie aplicabil in cazul in speta in chiar momentul ridicarii exceptiei.
Totodata, in situatia in care aplicabilitatea unui text de lege este conditionata de o anumita atitudine a partilor este necesar sa existe cel putin o dovada minima ca o astfel de atitudine va fi adoptata de parte, aplicabilitatea dispozitiei legale a carei constitutionalitate se contesta neputand fi doar eventuala sau ipotetica.
In cauza inculpatii, prin aparatorul lor ales, au invocat neconstitutionalitatea disp. art. 10 din legea 241/2005 care exonereaza sau diminueaza raspunderea penala a persoanelor vinovate de comiterea unor infractiuni de evaziune fiscala daca acestia acopera integral paguba cauzata, inculpatii fiind trimisi in judecata pentru comiterea infractiunii prev. de art. 9 alin 1 lit b din Legea 241/2005, in diferite forme de participatie.
In declaratiile date in faza de cercetare judecatoreasca toti inculpatii au aratat insa, expres, ca nu sunt vinovati de comiterea vreunei infractiuni si nu sunt de acord cu repararea prejudiciului, contestand nu doar intinderea, ci chiar existenta acestuia.
De altfel, la acest termen de judecata s-a solicitat incuviintarea unei expertize contabile, prin neefectuarea careia, in faza de urmarire penala, s-a aratat ca a fost esential incalcat dreptul la aparare al inculpatilor si care ar fi scos in evidenta faptul ca nu exista nici un prejudiciu sau chiar ca statul are de restituit anumite sume de bani.
In aceste conditii, este evident ca art. 10 din Legea 241/2005 nu are legatura cu solutionarea cauzei si mai mult, nimic nu impiedica inculpatii ca, in situatia stabilirii cu exactitate a existentei si a cuantumului prejudiciului, sa ridice din nou exceptia de neconstitutionalitate facand dovada cel putin a intentiei de a proceda la recuperarea acestuia.
Impotriva incheierii instantei de fond, au declarat recursuri inculpatii S.V.D., L.E.V., S.R.I., I.N.F., B.F.E. si S.V.F. prin care au solicitat admiterea caii de atac promovate, casarea hotararii instantei de fond, si rejudecand, sa se dispuna sesizarea Curtii Constitutionale si suspendarea cauzei.
Curtea, examinand recursurile declarate, a constat ca sunt nefondate.
Potrivit art. 29 al.1 din Legea 47/1992 republicata, rezulta ca admisibilitatea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale este conditionata de indeplinirea cumulativa a patru cerinte stipulate expres de textul legislativ:
a. starea de procesivitate, in care ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate apare ca un incident procedural creat in fata unui judecator, ce trebuie rezolvat premergator fondului litigiului.
b. Activitatea legii, in sensul ca, exceptia priveste un act normativ, lege sau ordonanta, in vigoare.
c. Prevederile care fac obiectul exceptiei sa nu fi fost constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.
d. Interesul procesual al rezolvarii prealabile a exceptiei de neconstitutionalitate.
Curtea a retinut ca instanta de judecata in fata careia s-a invocat o exceptie de neconstitutionalitate nu are competenta examinarii acesteia, ci exclusiv a pertinentei exceptiei, in sensul legaturii ei cu solutionarea cauzei, in orice faza a procesului si oricare ar fi obiectul acestuia, si a indeplinirii celorlalte cerinte legale.
Referitor la conditia de admisibilitate privind legatura cu solutionarea cauzei, este de observat ca raportul cu aceasta trebuie sa priveasca incidenta dispozitiei legale a carei neconstitutionaliate se cere a fi constatata in privinta solutiei ce se va pronunta asupra cauzei deduse judecatii, adica a obiectului procesual penal aflat pe rolul instantei judecatoresti. Astfel, decizia Curtii Constitutionale in solutionarea exceptiei trebuie sa fie de natura sa produca un efect concret asupra continutului hotararii din procesul principal. Aceasta presupune, pe de o parte , existenta unei legaturi directe dintre norma contestata si solutia procesului principal, iar pe de alta parte , rolul concret pe care il va avea decizia sa in proces, ea trebuind sa aiba efecte materiale asupra continutului deciziei judecatorului.
Pentru a nu fi caracterizata ca un abuz de drept, menit sa tergiverseze solutionarea cauzei, ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate trebuie sa fie adecvata argumentului ca textul invocat ca neconstitutional este in mod logic , in raport si in contradictie cu un articol din Constitutie. Ori, in cauza, simpla invocare de plano, ca neconstitutionale a dispozitiilor art. 10 din Legea 241/2005, nu este adecvata in raportarea la prevederile art. 21 al.3 din Constitutie, ( “ Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil “) deoarece cererea nu argumenteaza in ce consta legatura textelor in discutie cu prevederile constitutionale si care este neconcordanta intre ele si textul legii fundamentale.
Prin art. 29 din Legea 47/1992, republicata, a fost reglementata o forma a controlului de constitutionalitate in sensul solutionarii exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial.
Fiind un impediment aparut in cursul unui proces, asemanator chestiunilor prejudiciale, invocarea exceptiei de neconstitutionalitate reclama justificarea unui interes procesual sau de de ordin substantial.
Drept urmare prin al.1 al art. 29 din Legea 47/1992 ,republicata, a fost reglementata o conditie si, pe cale de consecinta, un control de pertinenta al instantei de judecata in fata careia a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate, vizand constatarea ca aceasta “ are legatura cu solutionarea cauzei".
In cazul in care judecarea cauzei , cu referire la solutia ce se va da, nu depinde de dispozitia legala a carei constitutionalitate se solicita, cererea de sesizare a Curtii Constitutionale se respinge, ca inadmisibila, conform art. 29 alin.6 din Legea nr.47/1992 republicata.
Petentii, in calitate de recurenti inculpati, au invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea 241/2005.
Acestia au criticat incheierea prin care instanta de fond a respins ca inadmisibila, cererea de sesizare a Curtii Constitutionale , sustinand ca s-a facut o gresita aplicare a legii cu referire la art. 29 din Legea 47/1992 fata de imprejurarea ca, exceptia ridicata are legatura cu cauza.
Pe de alta parte , in raport cu dispozitiile art 10 din Legea 241/2005 instanta de recurs exercita un control judiciar restrictiv al hotararilor atacate, cu caracter limitat la cazurile de casare invocate si care se iau in considerare din oficiu , asa incat dispozitia mentionata nu are legatura cu cauza.
Nefiind indeplinita conditia prevazuta de art. 29. al.1 din Legea 47/92, republicata, solutia de respingere a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale ca inadmisibila, este legala, asa incat incheierea atacata nu este supusa cazului de casare prev.de art. 385/9 pct.17/1 C.proc.pen., vizat de recurenti.
In consecinta, in baza art. 385/15 pct.1 lit. b C.proc.pen., pentru considerentele expuse, Curtea a respins recursurile declarate ca nefondate.