Cerere de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate. Inadmisibilitate. Lipsa incheierii. Consecinte
Legea nr. 47/1992 republicata, art. 29 alin. (1)(6)
C.proc.civ., art. 304 pct. 5
Respingerea ca inadmisibila a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale cu o exceptie de neconstitutionalitate prin practicaua deciziei nu are drept consecinta incalcarea dreptului la aparare si nu atrage nulitatea hotararii atacate.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 174/R din 26 februarie 2009
Prin decizia civila nr. 1444/13.11.2008 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 705/238/2008 a fost respins recursul declarat de contestatorul V.D.T. impotriva sentintei civile nr. 574/8.08.2008 pronuntata de Judecatoria Gurahont in contradictoriu cu intimata Administratia Finantelor Publice Gurahont.
Prin aceeasi decizie - respectiv in cuprinsul practicalei - instanta a respins ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. (5) C.proc.civ. invocata de recurentul debitor.
Impotriva incheierii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a declarat recurs debitorul care a invocat ca incheierea trebuia pronuntata separat si sa poarte mentiunile referitoare la calea de atac si la termenul in care aceasta cale poate fi exercitata. Prin inscrisul intitulat "MEMORIU DE RECURS" depus la dosarul de fata debitorul a solicitat casarea incheierii si sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia invocata.
In motivare a invocat faptul ca, neprecizand vreo cale de atac impotriva solutiei de inadmisibilitate a exceptiei, instantei de recurs i-a incalcat dreptul la aparare.
A mai criticat respingerea cererii sale prin practica, deci cu incalcarea dispozitiilor art. 29 din Lege nr. 47/1992 republicata care prevad ca instanta trebuia sa pronunte o incheiere de sedinta.
Cum nu a existat o asemenea incheiere, nici cerinta semnarii dispozitivului prevazuta de dispozitiile art. 258 alin. (1) C.proc.civ. nu a fost indeplinita.
A mai invocat ca procedand in aceasta modalitate, instanta a nesocotit legea, respectiv Legea nr. 47/1992 si Decizia nr. XXXVI din 11.12.2006 prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca incheierile de respingere a cererilor de sesizare a Curtii Constitutionale sunt supuse recursului.
In drept a invocat dispozitiile art. 304 pct. 5, 9 C.proc.civ.
Examinand recursul, instanta a retinut urmatoarele:
La termenul din 13.11.2008, in sedinta publica, recurentul V.D.T. a invocat in fata Tribunalului Arad exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. (5) C.proc.pen. Depunand inscrisul in cuprinsul caruia a dezvoltat exceptia, recurentul a solicitat sesizarea Curtii Constitutionale in vederea solutionarii.
Facand aplicarea dispozitiilor art. 29 I. 1, 6 din Legea nr. 47/1992 republicata, instanta de recurs a respins ca inadmisibila exceptia, a acordat cuvantul asupra fondului si a respins recursul declarat, pronuntand decizia civila nr. 1444/13.11.2008.
Recurentul nu a criticat decizia pronuntata ci solutia de respingere exceptiei invocate si modalitatea procedurala prin care instanta a dispus in acest sens.
Este adevarat ca, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicata, asupra respingerii ca inadmisibile a exceptiei de neconstitutionalitate instanta se pronunta printr-o incheiere motivata ce poate fi atacata separat pe calea recursului si ca, in situatia de fata, tribunalul nu a pronuntat o incheiere separata ci s-a pronuntat asupra exceptiei prin practicaua deciziei, insa criticile recurentului nu se constituie in temei de admitere a recursului.
Astfel, chiar daca exceptia a fost respinsa prin practicaua unei decizii irevocabile, accesul la justitie al debitorului nu a fost in vreun fel incalcat. Aceasta, intrucat calea de atac este stabilita de lege (in speta art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicata) si omisiunea indicarii ei de catre o instanta nu impiedica instanta de casare sa faca aplicarea legii. In chiar speta de fata, prezentul recurs nu a fost respins ca inadmisibil, ci instanta de recurs s-a considerat legal sesizata si procedeaza la examinarea fondului criticilor formulate.
Nu s-a produs, astfel, nici incalcarea dreptului la aparare si nu au fost neobservate nici dispozitiile art. 29 alin. ultim din Legea nr. 47/1992 republicata si nici cele cuprinse in Decizia XXXVI/2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, potrivit cu care sunt supuse recursului si incheierile de respingere ca inadmisibile a exceptiilor de neconstitutionalitate date de instantele de recurs.
Sunt nefondate si sustinerile potrivit cu care lipsind incheierea, dispozitivul hotararii nu a fost semnat conform art. 258 alin. (1) C.proc.civ., cata vreme decizia in care practicaua sus-mentionata este inclusa a fost semnata de magistratii care au solutionat recursul.
In consecinta, chiar daca instanta de recurs nu s-a conformat din punct de vedere formal dispozitiilor art. 29 alin. ultim din Legea nr. 47/1992 republicata, debitorul a formulat prezentul recurs impotriva exceptiei retinute de instanta, iar recursul a fost examinat de instanta de control judiciar fara sa fi fost apreciat ca inadmisibil.
Astfel, debitorului nu i-a fost incalcat dreptul la aparare, dispozitiile art. 304 pct. 5, 9 C.proc.civ. invocate nefiind incidente.
Dupa cum s-a aratat, prin inscrisul depus la dosar, recurentul a solicitat sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia invocata in fata Tribunalului Arad, ca efect al admiterii prezentului recurs.
Examinand solutia de respingere a exceptiei invocate fata de dispozitiile art. 3041 C.proc.civ., Curtea a retinut ca in stadiul procesual al recursului declarat intr-o contestatie la executare, debitorul a invocat neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 60 alin. (5) C.proc.pen. potrivit cu care incheierea prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune asupra stramutarii nu este supusa niciunei cai de atac.
Retinand ca sesizarea Curtii Constitutionale cu o exceptie de neconstitutionalitate presupune (si) ca asemenea exceptie sa aiba legatura cu solutionarea cauzei si respingand ca inadmisibila exceptia, in mod corect a retinut tribunalul ca aceasta conditie nu este indeplinita, cata vreme (ne)constitutionalitatea normei invocate nu ar putea influenta solutia data in recursul ce poarta asupra unei contestatii la executare (cerere cu care tribunalul a fost sesizat) ci, eventual, intr-un recurs indreptat impotriva incheierii de stramutare.
In consecinta, instanta a facut corecta aplicare a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicata, recursul fiind respins ca nefondat.