ROMANIA
JUDECATORIA SECTOR 2 BUCURESTI - SECTIA PENALA
SENTINTA PENALA NR.115
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 10.02.2009
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
I N S T A N T A,
Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, emis la data de xxxxx, in dosarul de urmarire penala nr. xxxxxx, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatilor O.L.R., pentru savarsirea infr. prev. de art. 27 alin.1 si art. 28 alin.1 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 33 lit. b C.p., si M.D.C., pentru savarsirea infr. prev. de art. 27 alin.1 din Legea nr. 365/2002.
In actul de sesizare a instantei s-a retinut ca inculpatului M.D.C. i-a fost prezentat materialul de urmarire penala in data de 25.08.2008, in prezenta aparatorului din oficiu, iar in privinta inculpatului O.L.R. prezentarea materialului de urmarire nu a fost posibila, intrucat acesta s-a sustras de la chemarea in fata organului de urmarire penala.
Cauza a fost inregistrata pe rolul acestei instante la data de 08.09.2008, sub nr. 9974/300/2008.
In sedinta publica din data de 27.01.2009, inculpatul O.L.R., prin aparator, a invocat exceptia nelegalei sesizari a instantei, solicitand restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti. In motivarea exceptiei a aratat ca urmarirea penala a fost realizata de catre un organ necompetent material si functional, cauza fiind preluata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie fara a fi aratate imprejurarile ce au determinat acest lucru. De asemenea, a aratat ca a fost privat de dreptul la aparare prin neprezentarea materialului de urmarire penala, retinandu-se ca s-a sustras de la urmarire, desi el a informat organele judiciare despre imprejurarea ca locuieste efectiv la adresa din str. T nr. x, sector 1.
Deliberand asupra exceptiei invocate, avand in vedere si disp. art. 300 C.p.p. privind verificarea regularitatii actului de sesizare, instanta constata ca sesizarea sa nu s-a facut potrivit legii. Astfel, rechizitoriul din data de 29.08.2008 a fost emis fara ca inculpatului O.L.R. sa-i fi fost prezentat in prealabil materialul de urmarire penala, retinandu-se, conform procesului-verbal din 29.08.2008 (f 79-80 DUP vol. I) ca acesta s-a sustras de la chemarea in fata organului de urmarire penala, desi a fost citat legal pentru ziua de 25.08.2008, emitandu-se un mandat de aducere ce nu a putut fi executat intrucat inculpatul nu mai locuia la acea adresa, iar potrivit datelor furnizate de INEP acesta nu figura in evidente cu un alt domiciliu. In cuprinsul rechizitoriului (f 21) s-a retinut ca inculpatul O. si-a schimbat domiciliul cu nesocotirea obligatiei procedurale de notificare in scris impusa de disp. art. 70 alin. 4 C.p.p..
Examinand dosarul de urmarire penala, instanta constata faptul ca in declaratia din data de 27.02.2007 (f 116 DUP vol. II) inculpatul O. a aratat ca locuieste fara forme legale in Str. T nr. x, sector 2, Bucuresti, iar in declaratia din data de 28.02.2007 (f 108 DUP vol. II) a aratat ca locuieste fara forme legale in Bucuresti, Str. T nr. x, sector 1. Totodata, in dispozitivele incheierilor Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti din 28.02.2007 (f 32-34 DUP vol. II), 19.03.2007 (f 26-27 DUP vol. II) si 17.04.2007 (f 21-22 DUP vol. II) s-a retinut ca inculpatul O.L.R. locuieste fara forme legale in Bucuresti, Str. T nr. x, sector 1. Din dosarul de urmarire penala nu rezulta ca inculpatul O. ar fi fost citat vreodata la aceasta adresa in vederea prezentarii materialului de urmarire penala. In cauza nu se poate retine ca inculpatul a incalcat obligatia stabilita in sarcina sa de disp. art. 70 alin. 4 C.p.p., intrucat acesta a adus la cunostinta organelor judiciare adresa unde locuieste in realitate. Mai mult, indiferent de sursa informatiei, organele judiciare au avut cunostinta in timpul urmaririi penale de locuinta reala a inculpatului (f 32-34, 26-27, 21-22 DUP vol. II). Fara nici o citare a acestuia la adresa din Bucuresti, Str. T nr. x, sector 1, nu se poate retine ca acesta s-a sustras de la chemarea inaintea organului de urmarire penala si, implicit, nici ca prezentarea materialului de urmarire penala nu a fost posibila, in conditiile art. 254 alin. 1 C.p.p..
Neindeplinirea procedurii prezentarii materialului de urmarire penala afecteaza dreptul la aparare al inculpatului, privandu-l pe acesta de posibilitatea de a formula cereri noi, urmarind completarea urmaririi penale, si de a da declaratii suplimentare, omisiuni ce ar putea afecta solutia procurorului si nu ar putea fi remediate in faza judecatii. Mai mult, dispozitiile privind prezenta inculpatului, obligatorie pentru prezentarea materialului de urmarire penala, cu exceptia cazurilor prev. de art. 254. alin. 1 C.p.p., sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, conform art. 197 alin. 2 teza a doua C.p.p., sanctiune care, conform art. 197 alin. 3 C.p.p., nu poate inlaturata in nici un mod. Astfel, sanctiunea nulitatii absolute se rasfrange asupra actului procesual imediat urmator, cel de sesizare a instantei, impunandu-se restituirea cauzei la procuror pentru reluarea urmaririi penale din faza prezentarii materialului de urmarire.
In ceea ce priveste competenta organului de urmarire penala ce a sesizat instanta, se constata ca preluarea cauzei de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a facut in mod legal, in conformitate cu disp. art. 209 alin. 41 C.p.p., iar, conform Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1058/14.11.2007, prin care s-a constatat neconstitutionalitatea disp. lit. a), b), c) si d) ale art. 209 alin. 41 C.p.p., s-a retinut ca restrangerea posibilitatii procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua, in vederea efectuarii urmaririi penale, cauze de competenta parchetelor ierarhic inferioare, realizata prin dispozitiile lit. a), b), c) si d) ale art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedura penala, incalca in mod vadit prevederile art. 132 alin. (1) din Constitutie. In consecinta, restituirea se va face catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Avand in vedere faptul ca in privinta infractiunii retinute in sarcina inculpatului M.D.C., prev. de art. 27 alin.1 din Legea nr. 365/2002, retinute si in sarcina inculpatului O.L.R., sunt indeplinite cerintele cazului de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. a) C.p.p., avand in vedere si disp. art. 32 C.p.p., instanta constata ca se impune solutionarea in acelasi timp a cauzei privind ambii inculpati.
Pentru aceste considerente, instanta va admite exceptia nelegalei sesizari a instantei si, in baza art. 332 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 300, art. 250, art. 254 si art 197 alin. 2 si 3 C.p.p., se va desesiza si va restitui cauza Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea indeplinirii procedurii prezentarii materialului de urmarire penala.
In temeiul art. 192 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate vor ramane in sarcina statului.