OBLIGATIA DE A FACE Sentinta civila nr. 521 din data de 06.04.2010
pronunțată de Judecatoria Rosiori de Vede

Prin sentinta civila nr.521 din 06 aprilie 2009, instanta a respins exceptia puterii de lucru judecat invocata de parati si a admis cererea avand ca obiect obligatia de a face, formulata de reclamanta A.M. in contradictoriu cu paratii B.P. si B.V., obligandu-i pe parati sa-i permita reclamantei sa-si monteze o poarta de acces, cu latimea de 1 metru, pe latura dinspre str. x a terenului atribuit in indiviziune fortata reclamantei si paratei B.P., prin decizia civila nr. 1510/05 iunie 2003 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila. De asemenea, a obligat pe parati sa-i plateasca reclamantei suma de 8,3 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta o asemenea solutia, instanta a retinut ca, prin decizia civila nr. 1510/05 iunie 2003, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - sectia a III- a civila in solutionarea partajului succesoral privind pe defuncta C.L., a fost admis recursul declarat in cauza de A.M. - reclamanta in speta de fata - in contradictoriu si cu paratii B.P. si B. V.
Ca urmare, a fost modificata sentinta civila pronuntata in apel si schimbata in parte sentinta civila nr. 3282/2000 pronuntata de Judecatoria Rosiorii de Vede, ca instanta de fond.
In consecinta, reclamantei in speta de fata A.M., i-a fost atribuita suprafata totala de 938,44 mp, din care, 80,65 mp in indiviziune fortata cu parata B.P., conform raportului de expertiza si schitelor anexe intocmite de expertul judiciar.
Potrivit schitelor anexe raportului de expertiza, depuse in xerocopie la dosarul cauzei, instanta a retinut ca latura dinspre strada x a terenului atribuit in indiviziune, are latimea de 2,40 metri.
Din considerentele sentintei civile nr. 1876/2005, in temeiul carora paratii au invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, raportat la solutia instantei de a respinge capatul de cerere formulat de reclamanta, avand ca obiect obligarea paratilor sa-i permita montarea unei porti pe latura dinspre strada a terenului atribuit in indiviziune, s-a retinut ca respingerea cererii a fost determinata de neadministrarea probelor in cauza de catre A.M., aceasta renuntand la audierea martorilor incuviintati si, respectiv, la efectuarea unei expertize tehnice.
Pentru a fi indeplinite conditiile prevazute de legiuitor prin disp. art. 166 Cod pr. civila si art. 1201 Cod civil, se impunea intrunirea cumulativa a conditiilor - identitate de parti in aceeasi calitate procesuala, identitate de obiect si de cauza.
In cauza in care a fost pronuntata sentinta civila 1876/2005, a rezultat ca formularea cererii de chemare in judecata la data de 25 mai 2005 (potrivit considerentelor acestei hotarari) a fost determinata de atitudinea paratilor de a se opune, pana la acea data, ca reclamanta sa foloseasca poarta amplasata pe latura dinspre strada a terenului proprietatea acestora.
In speta ce formeaza obiectul dosarului nr.196/292/2009, incuviintarea probei testimoniale si dispunerea cercetarii la fata locului s-a efectuat de catre instanta in scopul stabilirii daca imprejurarile in raport de care a fost pronuntata sentinta civila nr. 1876/2005, au persistat si in continuare.
Coroborand declaratia martorei I.E. cu datele constatate de instanta in contextul cercetarii la fata locului, intreprinsa la 31 martie 2009, date consemnate in procesul verbal intocmit, in ce priveste indeplinirea atributelor conferite coproprietarilor suprafetei de teren atribuita in indiviziune fortata, respectiv: folosinta coproprietatii sa fie astfel infaptuita fara sa aduca atingere drepturilor egale si reciproce ale celuilalt coproprietar; folosinta trebuie sa fie infaptuita in interesul utilizarii coproprietatii fortate, fiecare coproprietar avand dreptul de a-l folosi ca si un adevarat proprietar, instanta a retinut:
Martora I.E., in calitate de vecina cu imobilele partilor situate in strada x, si deci cu terenul atribuit in indiviziune fortata, a sustinut ca reclamanta a intampinat dificultati pentru a patrunde pe suprafata sa de teren inca de la data punerii in executare a hotararii judecatoresti prin care acesteia i-a fost atribuit terenul aflat la aceasta adresa si respectiv terenul atribuit in indiviziune, deseori poarta de acces, amplasata pe latura aferenta terenului paratei, neputand-o folosi. A mai sustinut martora ca, de multe ori, si in perioada diurna a zilei, zavorul de la poarta mica, pe unde era posibil accesul, era inchis, reclamanta neputand sa ajunga astfel la locuinta sa.
Conform datelor din procesul verbal incheiat in baza cercetarii la fata locului, instanta a constatat ca, pe latura dinspre strada x a terenului atribuit in indiviziune, pe toata lungimea terenului de 2,40 metri, este construita de catre parati o poarta mare, din scandura.
In imprejurarile efectuarii cercetarii, s-a constatat ca nu a fost posibila deschiderea portii mari, aceasta avand prevazuta catre interiorul curtii o bara metalica amplasata pe diagonala, prinsa intr-un surub cu piulita si a carei desfacere a fost posibila numai prin utilizarea unei chei si a unui cleste, atat piulita cat si surubul fiind ruginite. De asemenea, aceasta poarta intre stalpul din ciment amplasat catre vecinul din partea de sud si stalpul de sustinere al acesteia, avea fixata o scandura prinsa in cuie, iar in partea interioara a curtii, imediat langa poarta respectiva, s-a constatat existenta unei gramezi de pamant si nisip ce se intindea pe toata lungimea portii mari, aspecte care faceau imposibila mobilitatea acestei porti. In consecinta, patrunderea reclamantei la locuinta sa, putea fi posibila numai pe o poarta mica construita pe latura aferenta terenului proprietatea paratei.
Pentru considerentele retinute, apreciind ca nesincera declaratia martorului propus de catre parati, care a sustinut inexistenta raporturilor tensionate dintre parti, situatie contrazisa insasi din promovarea actiunii in cauza, instanta a considerat intemeiata cererea formulata de reclamanta, si, ca urmare, a respina exceptia lucrului judecat invocata de catre parati.
S-a mai avut in vedere si jurisprudenta in materie - decizia civila nr. 549/1979 a Tribunalului Suprem - potrivit careia constituirea portii de acces, pe terenul aflat in indiviziune, este justificata fata de pozitia paratilor de a nu permite accesul, decizia nr.341/1997 a Curtii de Apel Suceava.
Dispozitiile art.480 Cod civil prevad dreptul exclusiv si absolut al unei persoane de a se bucura si a dispune de bunul sau, insa in limitele determinate de lege, in cazul bunului aflat in coproprietate, exercitarea dreptului de folosinta si de administrare, ca atribute ale dreptului de proprietate, trebuind astfel infaptuite incat sa nu afecteze dreptul celorlalti de proprietate.
In cauza, prin construirea portii mari de acces numai de catre parati pe latura dinspre strada x aferenta terenului atribuit in indiviziune, poarta care nu putea fi folosita in orice moment si de catre reclamanta, instanta avand in vedere aspectele constatate cu prilejul cercetarii la fata locului, retinute in procesul verbal incheiat, a ajuns la concluzia ca dreptul reclamantei de a folosi la randu-i suprafata de teren atribuita in indiviziune este afectat.
In consecinta, apreciind si in cauza aplicarea disp. art. 599 alin.2 Cod civil ce reglementeaza drepturile si obligatiile in cazul coproprietatii fortate, care trebuie astfel exercitate incat sa nu ,,vatameze" dreptul celuilalt coproprietar, cererea a fost admisa, cum a fost precizata in sedinta publica din 06 aprilie 2009.
In temeiul disp. art. 274 Cod pr. Civila, paratii au fost obligati sa-i plateasca reclamantei cheltuielile de judecata efectuate in cauza, instanta apreciind a le apartine exclusiv culpa in generarea acestor cheltuieli.