Prin incheierea din 17.09.2009 din dosarul nr.14720/281/2009 al Judecatoriei Ploiesti, s-au hotarat urmatoarele:
"In baza art.1608 alin.1 si 3 rap. la art. 160 2 al. 1 C.pr.pen., respinge ca inadmisibila cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de catre inculpatul ..., fiul lui ..., nascut la data de ..., dom.in .... CNP ...., in prezent aflat in Penitenciarul .....
In baza art.192 alin.2 C.pr.pen., obliga inculpatul la plata sumei de 40 lei, reprezentand cheltuieli judiciare catre stat.
Cu recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare, de la comunicare pentru inculpat.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 17.09.2009. "
Pentru a ajunge la aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:
" Analizand cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de catre inculpatul ...., instanta constata ca aceasta este inadmisibila, urmand sa o respinga ca atare, pentru urmatoarele motive:
Astfel, inculpatul .... a fost trimis in judecata, in stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr.4273/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiesti, pentru savarsirea infractiunii de talharie prevazuta de art.211 al.1, al.2 lit.c Cp, constand in aceea ca la data de 28.04.2009, in jurul orelor 06.00, in timp ce se afla pe strada unde locuieste partea vatamata ...., a deposedat-o pe aceasta, prin violenta si amenintare, de un lantisor cu cruciulita si o pereche de cercei, toate confectionate din aur.
Pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea de talharie intr-un loc public este inchisoarea de la 5 la 20 de ani.
Potrivit art.1602 al.1 Cpp, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani. Prin urmare, in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce depaseste 18 ani, cum este cazul in speta, exista o imposibilitate absoluta de acordare a liberarii provizorii sub control judiciar pentru persoanele arestate preventiv, ce face inutila orice alta discutie legata de temeinicia cererii de liberare.
Instanta constata ca dispozitiile art.1602 al.1 Cpp limiteaza cazurile cand se pot face cereri de liberare provizorie, fiind asadar o dispozitie ce reglementeaza, per a contrario, si cazurile cand asemenea cereri sunt inadmisibile.
Instanta apreciaza ca dispozitiile art. 1608 alin.1 Cpp, respectiv ca instanta examineaza, de urgenta, cererea, verificand daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru admisibilitatea in principiu a acesteia, urmand a o respinge cand conditiile legale nu sunt indeplinite, se refera in primul rand la dispozitiile art.1602 al.1 Cpp, ce restrang aria infractiunilor pentru care se poate, in principiu, acorda liberarea provizorie sub control judiciar, astfel incat numai in cazul in care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea pentru care este urmarit sau judecat inculpatul arestat preventiv nu depaseste 18 ani se poate trece si la analiza pe fond a cererii de liberare. Ipoteza contrara, de a considera dispozitiile art.1602 al.1 Cpp ca reglementand o conditie de temeinicie a cererii de liberare provizorie, ar presupune parcurgerea, ulterior, in mod inutil a procedurii de judecata a cererii, solutia urmand a fi, oricum, aceea de respingere ca neintemeiata a acesteia. "