Liberare provizorie

Prin cererea formulata la data de 02.12.2013, inculpatul B.O.M. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar conform art.1602 al.1 Cod pr. penala.
In motivarea cererii, inculpatul sustine ca a recunoscut infractiunile pentru care este cercetat, le regreta sincer, i s-a prezentat materialul de urmarire penala si urmeaza sa se intocmeasca rechizitoriul astfel ca apreciaza ca nu mai are cum sa influenteze desfasurarea procesului penal, este infractor primar si va respecta obligatiile pe care instanta i le va stabili.
De asemenea, arata ca doreste sa se prevaleze de dispoz. art. 320 ind. 1 C.p.p. si ca pe viitor nu va mai comite vreo infractiune.
Inculpatul mai precizeaza ca cele aproape 3 luni de arest i-au fost suficiente pentru a realiza gravitatea faptelor si doreste sa se afle langa familia sa deoarece are mare nevoie de sprijinul acesteia.
Instanta a procedat la verificarea cererii sub aspectul indeplinirii conditiilor stabilite de art.1606 Cod pr.pen. si constatand ca sunt realizate criteriile cerute de textul de lege mentionat a admis cererea in principiu.
Pe fondul cererii, instanta examinand actele si lucrarile din dosarul de urmarire penala, retine ca:
Prin incheierea din nr. 141/21.09.2013 a Tribunalului Bacau s-a admis propunerea procurorului de la Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau si s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului B.O.M.pentru o perioada de 29 zile pentru comiterea infractiunilor de luare de mita, prev. si ped. de art. 254 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. si introducere de bunuri si obiecte interzise in penitenciar, prev. si ped. de art. 742 alin. 1, 2 din Legea nr. 275/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
Masura arestului preventiv a inculpatului a fost prelungita conform art.159 Cod pr.penla prin incheierile nr. 154/I/16.10.2013 a Tribunalului Bacau si nr. 124/15.11.2013 a Curtii de Apel Bacau.
Instanta retine ca inculpatul este cercetat pentru savarsirea infractiunii de luare de mita, prev. si ped. de art. 254 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. si introducere de bunuri si obiecte interzise in penitenciar, prev. si ped. de art. 742 alin. 1, 2 din Legea nr. 275/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
Potrivit art. 160/2 alin. 1 cpp liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani.
Instanta considera ca temeiurile ce au stat la baza luarii masurii arestului preventiv impun in continuare privarea de libertate a inculpatului.
Din probatoriul administrat pana in prezent rezulta cu claritate existenta de date si indicii temeinice care indica aspectul ca inculpatul ar fi savarsit infractiunile pentru care este cercetat si sunt suficiente pentru ca instanta sa aprecieze asupra oportunitatii mentinerii detentiei provizorii fata de inculpat.
Inculpatul este cercetat pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita, prev. si ped. de art. 254 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. si introducerea de bunuri si obiecte interzise in penitenciar, prev. si ped. de art. 742 alin. 1, 2 din Legea nr. 275/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., care sunt infractiuni cu pericol social deosebit de ridicat, deoarece aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penala, respectiv, buna desfasurare a activitatii de serviciu de catre functionari.
Potrivit dispozitiilor art. 5 din CEDO si art. 23 din Constitutie masura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci cand exista motive verosimile ca s-a savarsit o infractiune sau exista motive temeinice a crede in necesitatea de a impiedica sa se savarseasca o anumita infractiune fiind necesara, astfel, apararea ordinii publice a drepturilor si libertatilor cetatenilor, desfasurarea in bune conditii a procesului penal.
Totodata, potrivit jurisprudentei CEDO detentia este justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planeaza unul dintre urmatoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz in parte: pericolul de savarsire a unor noi infractiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de disparitie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburata linistea publica.
Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetului de Ministri a Consiliului Europei prevede, la pct. 3, ca detentia provizorie nu poate fi ordonata decat daca persoana in cauza este banuita ca a savarsit o infractiune si sunt motive serioase de a se crede ca exista unul sau mai multe dintre urmatoarele pericole: pericolul de fuga, cel de obstructionare a justitiei ori acela ca acuzatul sa nu comita o noua infractiune grava. Pct.4 al recomandarii specifica in plus ca, daca existenta nici unuia dintre pericolele enuntate nu a putut fi stabilita, detentia provizorie s-ar putea, totusi, justifica, in mod exceptional, in anumite cazuri in care se comite o infractiune deosebit de grava.
In momentul actual, instanta are in vedere indiciile temeinice existente in cauza care sunt suficiente pentru detentia provizorie in continuare a inculpatului.
Astfel, art. 5 parag. 1 lit. c din Conventie se refera la notiunea de suspiciuni intrucat nu este necesar ca la momentul arestarii sa existe suficiente probe pentru a aduce o acuzatie. Faptele ce dau nastere suspiciunii nu trebuie sa fie la acelasi nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzatie. Acestea trebuie sa existe la un moment procesul ulterior. Prin urmare, la momentul arestarii nu este inca necesar sa se stabileasca in mod clar ca o infractiune s-a comis sau care este natura infractiunii comise. Obiectul preocuparilor pe parcursul privarii de libertate este acela de a continua investigatiile in scopul de a confirma sau a inlatura temeiurile arestarii.
Pentru subzistenta temeiurilor care au generat luarea si ulterior mentinerea detentiei preventive sunt suficiente probe care sa creeze banuiala rezonabila ca inculpatul este autorul faptelor retinute in sarcina sa in actul de acuzare.
Apararile inculpatului precum ca a recunoscut infractiunile, le regreta si deja i s-a prezentat materialul de urmarire penala, iar in instanta va solicita aplicarea dispoz. art. 320 ind. 1 C.p.p. nu pot fi primite de instanta ca justificare a punerii in libertate chiar si provizorie. Acestea pot constitui fie circumstante atenuante, fie cauza de reducere a pedepsei la solutionarea cauzei pe fond daca va fi gasit vinovat de infractiunile pentru care eventual va fi trimis in judecata.
Instanta nu poate admite prezenta cerere intemeindu-se pe actiuni viitoare ale inculpatului. Trebuie mai intai intocmirea actului de inculpare, apoi sesizarea instantei si dupa aceea poate solicita instantei aplicarea dispozitiilor art. 320 ind. 1 C.p.p.
Simpla afirmatie a inculpatului ca va dori sa fie judecat conform procedurii simplificate instanta apreciaza ca nu este suficienta si intemeiata pentru liberarea inculpatului sub control judiciar.
Totodata, instanta considera ca infractiunea de luare de mita pentru care inculpatul este cercetat este extrem de grava in forma comisa de el si raportat la calitatea sa de preot. Nu este posibil si este inacceptabil ca un preot, profitand de statutul sau si de functia pe care o avea la penitenciar sa ajute persoanele private de libertate sa incalce regulamentele de ordine interioara prin primire de telefoane si alte bunuri interzise in regim penitenciar si pentru aceste „servicii” sa fie si recompensat in bani ori alte bunuri.
Tocmai datorita calitatii sale de preot infractiunile comise sunt mai grave. Rolul preotului intr-un penitenciar priveste latura umana si duhovniceasca a detinutilor, ori inculpatul a dovedit ca s-a lepadat de haina preoteasca atunci cand s-a dedat la savarsirea de astfel de fapte penale.
Inculpatul trebuie sa realizeze ca motivul pentru care este arestat preventiv se bazeaza pe gravitatea infractiunilor comise ca preot si periculozitatea sa rezultata tocmai din aceasta calitate speciala si aparte in raport de alti inculpati din dosar care sunt cercetati in stare de libertate (sotiile unor detinuti).
Caracterizarile facute inculpatului de catre Arhiepiscopia Romanului, Penitenciarul Bacau sau ONG-urile cu care acesta a colaborat anterior nu justifica in opinia instantei punerea sa in libertate. Calitatea sa deosebita, paleste cand este pusa in balanta cu infractiunile pentru care este cercetat si pe care le recunoaste inculpatul. Nu este suficient sa realizezi acte caritabile daca in acelasi timp savarsesti si infractiuni de natura celor comise de inculpat pe o perioada mai mare de timp. Trebuie subliniat ca inculpatul nu a comis o infractiune izolata, unica, accidental, ci faptele sunt in forma continuata, in temeiul aceleiasi rezolutii infractionale, pe o perioada mai mare de timp.
Practic inculpatul realizase o adevarata retea infractionala.
Instanta nu poate primi apararile inculpatului ca este daramat fizic si psihic si ca are nevoie de familia sa deoarece inculpatul si-a asumat prin desfasurarea activitatii infractionale riscul descoperirii acesteia, a tragerii la raspundere penala si a perturbarii unei vieti familiale normale.
Tribunalul apreciaza fata de toate acestea ca inculpatul nu ofera garantiile procesuale suficiente pentru punerea sa in libertate chiar si sub control judiciar.
Caracterul profund uman si esentialmente liberal al profesiei de preot nu pot justifica prin ele insele scoaterea acestuia din sfera raspunderii penale pentru infractiunea de luare de mita in cazurile cand profitand atat de profesia sa, cat si de functia pe care o avea - preot la penitenciar - primeste foloase sau bani ce nu i se cuvin.
Ar insemna ca in numele umanismului declarat si recunoscut al profesiei de preot societatea sa tolereze - in afara spiritului si scopului legii penale- fapte si actiuni profund inumane, imorale si ilegale precum sunt cele comise de inculpat.
Fata de toate acestea pentru a asigura buna desfasurare a procesului penal instanta considera ca se impune mentinerea inculpatului in detentie provizorie chiar in detrimentul regulii judecarii in stare de libertate.
Avand in vedere imprejurarile in care se presupune ca au fost comise faptele, modalitatea de actiune a inculpatului, gravitatea deosebita a acestora, statutul special al inculpatului, total incompatibil cu cel de infractor, precum si valoarea sociala ocrotita de lege si incalcata de inculpat, dovedesc o periculozitate deosebita a inculpatului, iar lasarea sa in libertate reprezinta un pericol concret si efectiv pentru ordinea publica.
Asadar, in baza art. 160 ind. 8 al. 6 C.p.p. rap. la art. 160 ind. 2 al. 1 C.p.p. instanta va respinge ca nefondata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulat de inculpatul B.O.M.
Constatand culpa procesuala a inculpatului, acesta va fi obligat conform art.192 al.2 Cod pr.pen. sa plateasca statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Se va constata ca inculpatul a fost asistat de aparator ales.