Plangere impotriva rezolutiei procurorului de neincepere a urmaririi penale. Lipsa infractiunii de abuz de incredere. Litigiu civil, fara relevanta penala Sentinta penala nr. 109 din data de 14.01.2010
pronunțată de Judecatoria Iasi

Prin sentinta penala nr. 109/14.01/2010 a Judecatoriei Iasi s-a dispus respingerea plangerea formulata de petenta SC IL SA, impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale, pronuntata in dosarul nr_al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi fata de faptuitorii RNO si OMM, ca nefondata, mentinandu-se rezolutia dispusa in acest dosar fata de faptuitori.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca potrivit art. 213 C.p., infractiunea de abuz de incredere presupune insusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui. Insusirea inseamna luarea bunului in stapanire de catre cel care nu avea decat detentia acestuia, cu excluderea de la posesia bunului pe proprietar, caruia i se anuleaza aceasta calitate. Dispunerea pe nedrept consta in ansamblul actelor al caror continut excede cuprinsului titlului in baza caruia subzista detentia. In fine, refuzul de restituire inseamna o impotrivire manifesta a detentorului de a inapoia bunul persoanei care i l-a incredintat.
Instanta a constata ca intre faptuitori si petenta au existat raporturi contractuale si ca partile si-au luat angajamentele pe care continutul titlului juridic le implica, insa in speta, nu s-a dovedit ca faptuitorii au actionat cu rea-credinta in sensul vreunei actiuni care sa contureze infractiunea de abuz de incredere, cu ocazia desfasurarii activitatii decurgand din aceste angajamente.
Pe de alta parte, instanta a apreciat ca simpla neexecutare in termen a unei obligatii sau efectuarea necorespunzatoare a unei activitate sau lucrari, in cadrul unei conventii civile, nu are caracter penal. Potrivit dreptului civil, oricine este tinut sa execute intocmai obligatia luata, consecintele neindeplinirii acesteia in termenul si in conditiile stipulate fiind reglementate de Codul civil.
Mai mult, Codul civil, admitand implicit posibilitatea nerespectarii contractelor, prevede pentru garantarea indeplinirii obligatiilor asumate-in afara mijloacelor generale-posibilitatea de a se stipula in cuprinsul conventiei o clauza speciala prin care debitorul ,,se lega a da un lucru in caz de neexecutare din parte-i"(art. 1066), creditorul avand facultatea de a cere indeplinirea clauzei sau a obligatiei principale(art. 1068).
Din domeniul dreptului civil se trece in cel al dreptului penal numai atunci cand, faptuitorul a executat cu intentie directa au indirecta activitati prin care a urmarit diminuarea patrimoniului celui care i-a incredintat lucrul. Daca nerestituirea sau insusirea ori dispunerea de bun se datoreaza altor cauze decat intentiei agentului de a trece bunul in stapanirea sa, intre parti existand neintelegeri a caror rezolvare ar tine de dreptul civil, nu exista infractiunea mentionata, in acest caz putandu-se initia un proces civil, dar nu unul pentru abuz de incredere.
Or, a considerat instanta, in cauza nu s-a putut dovedi existenta vreunei conduite din partea faptuitorilor in acest sens. Astfel, instanta a constatat ca intre parti exista un litigiu civil legat de executarea contractelor de leasing si ca faptuitorii au facut demersuri in sensul reesalonarii ratelor restante, neputandu-se retine reaua credinta a acestora. Pentru toate aceste considerente, instanta a apreciat ca nu exista infractiunea de abuz de incredere, fapta ramanand pe terenul unui delict civil, sanctionata de Codul civil prin mijloace specifice, fara relevanta penala. Instanta a considerat totodata ca o fapta este infractiune numai legea o prevede, in continutul ei specific, si nu doar pentru ca ea a produs o paguba altuia.