Plangere impotriva solutiei procurorului de netrimitere in judecata. Interpretare eronata a actelor efectuate la urmarire penala cu privire la momentul savarsirii infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. de art. 290 Cod penal. C... Decizie nr. 356/r din data de 29.10.2009
pronunțată de Tribunalul Maramures

Prin sentinta penala nr. 43 din 26 mai 2009 a Judecatoriei Dragomiresti, s-a respins ca neintemeiata plangerea formulata de catre petentul D.L. impotriva rezolutiei data la data de 12.03.2009 in dosarul nr. 519/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Dragomiresti si confirmata prin rezolutia nr. 297/II/2/2009 din 3.04.2009 a prim-procurorului Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures.
De asemenea, in baza art. 192 alin. 2 din C.pr.pen. petentul a fost obligat la plata sumei de 10 (zece) lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut ca prin plangerea formulata petentul D.L. a solicitat desfiintarea rezolutiei data de procuror la data de 12.03.2009 in dosarul nr. 519/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Dragomiresti prin care s-a dispus clasarea cauzei fata de AN pentru infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. si ped. de art. 290 din C.pen. precum si neinceperea urmaririi penale fata de numita I.M. pentru savarsirea infractiunii de uz de fals prev. si ped. de art. 291 din C.pen. si trimiterea cauzei procurorului in vederea inceperii urmaririi penale.
In motivarea plangerii petentul a aratat ca solutia data de procuror este nelegala intrucat din raportul de expertiza grafologica efectuat in cauza rezulta ca scrisul de mana cu care a fost redactat actul sub semnatura privata ce a generat litigiul dintre parti a fost falsificat in intregime, de catre faptuitoarea I.M. atat in ceea ce priveste continutul cat si cu privire la semnatura.
Analizand continutul plangerii precum si materialul din dosarul de urmarire penala instanta a retinut ca, petentul-persoana vatamata D.L. a solicitat cercetarea si trimiterea in judecata a numitei I.M. pentru savarsirea infractiunilor de fals in inscrisuri sub semnatura privata si uz de fals, constand in aceea ca a falsificat o conventie de schimb privind niste terenuri, datata 16.01.1961, prin contrafacerea semnaturilor, pe care a folosit-o in cadrul unui proces civil aflat si azi pe rolul instantelor de judecata dupa ce a parcurs mai multe cicluri procesuale.
Astfel, in anul 1990 numita I.M. a promovat o actiune civila la Judecatoria Viseu de Sus impotriva petentului si a numitei C.(C.) M., sotia supravietuitoare a numitului C.N. solicitand instantei de judecata anularea conventiei de schimb privind niste terenuri incheiata la data de 16.01.1961 intre C.N., C.M., I.M., I.M. si I.D.
Petentul a sustinut ca acest act este fals deoarece semnaturile numitilor C.N., C.M. si I.D. sunt false, fiind contrafacute, susnumitii nesemnand niciodata aceasta conventie iar inscrisul a fost intocmit dupa anul 1990, cand numitul I.D. era decedat, nu in anul 1961.
In faza actelor premergatoare au fost audiati persoana vatamata, faptuitoarea si martorii C.V., V.G., V.D. S-a efectuat o expertiza grafologica de catre Serviciul criminalistic din cadrul I.P.J. Maramures pentru a se determina veridicitatea inscrierilor si a semnaturilor din inscrisul defaimat, precum si o expertiza fizico-chimica de catre Institutul de Criminalistica din cadrul I.G.P.R. pentru a se determina vechimea aproximativa a hartiei pe care a fost intocmita conventia de schimb, dar nu s-a putut proba cu certitudine starea de fapt reclamata de catre petent.
In acest context, instanta de fond a considerat ca procurorul a apreciat in mod corect ca in cauza sunt incidente prevederile art. 10 lit. g din C.pr.pen. intrucat, in raport de data comiterii faptelor ( 16.01.1961), a intervenit prescriptia raspunderii penale. In consecinta, s-a respins plangerea formulata ca neintemeiata si s-a mentinut solutia dispusa prin rezolutia data in dosarul nr. 519/P/2007 din data de 12.03.2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Dragomiresti.
Prin decizia penala nr. 356/R din 29.10.2009, tribunalul a admis recursul declarat de catre petentul D.L., a dispus , in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d si 3856 alin 3 din C.pr.pen, casarea in totalitate a hotararii instantei de fond si rejudecand cauza, in temeiul art. 2781 alin 8 lit. b din C.pr.pen. a admis plangerea formulata de catre petent impotriva rezolutiei nr. 519/P/2007 din 12 martie 2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Dragomiresti, desfiintand in totalitate rezolutia atacata. S-a trimis cauza procurorului in vederea inceperii urmaririi penale fata de numita I.M. pentru infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. si ped. de art. 290 din C.pen.
Cand a pronuntat aceasta decizie, instanta de control judiciar a avut in vedere urmatoarele:
Din analiza rezolutiei atacate, a rezultat ca in data de 28.11.2007 partea vatamata D.L. a depus o plangere penala impotriva faptuitoarei I.M., pentru savarsirea de catre aceasta a infractiunii de uz de fals, prin aceea ca a falsificat o conventie de schimb de terenuri prin contrafacerea semnaturilor, conventie prin care a intrat in posesia unui teren.
In cauza nu s-a putut stabili faptul ca I.M. a falsificat acea conventie, astfel ca cercetarile au fost continuate fata de autori necunoscuti. Conventia civila care face obiectul cauzei a fost datata ca fiind emisa in 16.01.1961, iar persoana vatamata a sustinut ca semnaturile martorilor C. N, C. M. si I.D. au fost contrafacute.
Pe parcursul cercetarilor partea vatamata a fost incunostintata ca faptele pentru care a depus reclamatie sunt prescrise, insa a specificat ca doreste sa se constate pe calea cercetarilor penale ca acea conventie este falsa, constatare care ii este necesara in solutionarea unui litigiu civil aflat pe rolul instantei de judecata.
Fiind ascultata in cauza, numita I.M. nu a recunoscut savarsirea faptei si a aratat ca, acea conventie de schimb a fost intocmita de catre numitul C.V. in data de 16.01.1961, iar semnaturile de pe aceasta sunt valabile. De asemenea, faptuitoarea a mai precizat ca a solicitat anularea conventiei, pe motiv ca cele convenite nu au fost respectate, fapt indeplinit prin sentinta civila nr. 1400 din 08.10.1990.
Intrucat partea vatamata a solicitat efectuarea in cauza a unei expertize grafologice pentru a se stabili cu exactitate data la care a fost incheiata conventia de schimb si cine a intocmit actul respectiv, solicitarea sa a fost admisa, dispunandu-se in consecinta. Din concluziile raportului de expertiza nr. 113178/2008 intocmit de catre I.P.J. Maramures - Serviciul Criminalistic, rezulta ca scrisul de mana cu care a fost redactat actul sub semnatura privata, nu prezinta asemanari cu scrisul numitilor C.V. si I.M. De asemenea, se arata in raport ca Laboratorul Criminalistic din cadrul I.P.J. Maramures nu poate stabili vechimea unui inscris sau a substantei scripturale.
De asemenea pentru elucidarea tuturor aspectelor cauzei, organele de cercetare penala s-au adresat Institutului National de Criminalistica pentru efectuarea unei expertize fizico-chimice in vederea stabilirii vechimii documentului, iar prin adresa nr. 341524/2009 s-a comunicat faptul ca determinarea vechimii inscrisurilor sub aspectul vechimii hartiei si a materialului scriptural nu se afla in prezent in posibilitatile de lucru si ca astfel de expertize nu pot fi facute nici in alte institute de criminalistica europene.
Avand in vedere aceste constatari, procurorul a concluzionat ca data incheierii actului sub semnatura privata numit "conventie de schimb" poate fi considerata doar 16.01.1961, ceea ce atrage prescriptia raspunderii penale.
Cu privire la faptuitoarea I.M. s-a retinut ca fiind relevant faptul ca actul respectiv a fost anulat prin sentinta civila in data de 8.10.1990, data de la care nu mai putea sa produca nici o consecinta juridica, astfel ca aceasta nu poate fi trasa la raspundere pentru uz de fals. Evident ca la data de 8.10.1990 acel act numit "Conventie de schimb" exista si a trebuie sa fie anulat prin hotarare judecatoreasca.
Fata de cele de mai sus procurorul a constatat ca in cauza actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, intrucat nu exista autori identificati si a intervenit prescriptia raspunderii penale.
Procedand la analizarea continutului acestei rezolutii in raport de probele administrate in cauza, tribunalul a constatat ca procurorul nu a retinut o stare de fapt exacta si ca acesta a tras concluzii eronate cu privire la momentul savarsirii infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata ce formeaza obiectul cauzei, aceste aspecte nefiind nesesizate nici de catre prima instanta.
Astfel, in Conventia de schimb datata 16 ianuarie 1961 figureaza in calitate de parti C.N. si C.M., respectiv I.M., I.M. si I.D. iar in calitate de martori a fost semnata de I.I. si I.M. (fila 49 din dosarul de urmarire penala).
Faptuitoarea I.M. a sustinut in cursul cercetarilor ca actul a fost redactat de numitul C.V. si ca semnaturile apartin partilor intre care acesta a fost incheiat.
Intrucat numitul C.V. a negat ca ar fi redactat inscrisul, la solicitarea petentului D.L. in cauza s-a efectuat o expertiza grafologica pentru a se stabili cine a redactat conventia si cine a executat semnaturile partilor. Raportul de expertiza intocmit in cauza a concluzionat ca inscrisul nu a fost redactat de catre numitul C.V. sau faptuitoarea I.M., ca semnatura lui C.N. a fost executata de persoana care a redactat actul, ca semnatura lui C.M. nu prezinta asemanari cu semnaturile model ale acestei persoane iar semnatura numitei I.M. - parte in conventie - a fost executata de catre faptuitoarea I.M. (fila 39 din dosarul de urmarire penala).
Potrivit art. 290 din C.pen., falsul in inscrisuri sub semnatura privata consta in falsificarea unui inscris sub semnatura privata prin vreunul din modurile aratate in art. 288 (adica prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui in orice mod, de natura sa produca consecinte juridice), daca faptuitorul foloseste inscrisul falsificat ori il incredinteaza altei persoane spre folosire.
Prin urmare, tribunalul a retinut ca falsificarea inscrisului nu epuizeaza elementul material al infractiunii ci, se mai cere ca, dupa executarea falsului autorul fie sa fi folosit el insusi inscrisul, fie sa-l fi incredintat altei persoane cu finalitatea bine precizata de a-l folosi. Numai savarsirea cumulativa, dar desigur succesiv, a ambelor actiuni da nastere infractiunii. S-a mai mentionat si ca nu se va putea retine ca infractiune distincta uzul de fals deoarece falsul in inscrisuri sub semnatura privata include si folosirea inscrisului falsificat de catre persoana care l-a falsificat iar termenul de prescriptie a raspunderii penale incepe sa curga, pentru ansamblul celor doua actiuni, de la data ultimei folosiri a inscrisului sub semnatura privata, falsificat.
In cazul in care inscrisul falsificat este folosit chiar de catre autorul falsului, infractiunea se consuma atunci cand executarea actiunii de folosire a inscrisului a fost dusa pana la capat, adica in momentul in care faptuitorul pretinde ca inscrisul falsificat sa fie luat in considerare.
Cand cauza in care este folosit inscrisul fals se desfasoara in diferite etape (de exemplu o cauza in fata justitiei) savarsirea infractiunii se prelungeste in timp dupa consumare (in mod continuu sau continuat) pana la definitiva solutionare a cauzei respective, cand savarsirea faptei va fi socotita ca epuizata, situatie in care, potrivit art. 122 alin. 2 din C.pen., termenul de prescriptie curge de la data incetarii actiunii sau inactiunii, respectiv de la data savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni.
Referitor la starea de fapt din speta, pe baza probelor administrate in cauza procurorul trebuia sa retina in fapt ca faptuitoarea I.M. a participat la falsificarea conventiei in calitate de autor, prin contrafacerea subscrierii (semnaturii) numitei I.M. si ca actiunea acesteia de folosire a inscrisului falsificat nu s-a epuizat, cauza in care aceasta a cerut ca inscrisul sa fie luat in considerare aflandu-se si in prezent pe rolul instantelor de judecata.
In raport de aceste imprejurari, in speta, nu se pune problema cercetarii faptuitoarei pentru infractiunea de uz de fals care se absoarbe in continutul infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata iar problema prescrierii raspunderii penale a faptuitoarei este prematura, cauza in care a invocat inscrisul falsificat nefiind solutionata definitiv.
Raportat la considerentele mai sus expuse, recursul petentului a fost admis , hotararea instantei de fond a fost casata in totalitate si ca urmare a admiterii plangerii formulata de petent, in temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b din C.pr.pen. s-a desfiintat in totalitate rezolutia atacata si s-a trimis cauza procurorului, in vedere inceperii urmaririi penale fata de numita I.M. pentru infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. si ped. de art. 290 din C.pen.