constatare nulitate absoluta clauza abuziva - Legea nr. 193/2000 Sentinta civila nr. 12879 din data de 13.06.2011
pronunțată de Judecatoria Iasi

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 40528/245/2010 reclamantul M. L. a chemat in judecata parata Volksbank Romania S.A. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate abuziva clauza prev. de art. 3 lit. d din conventia de credit nr.0085134/14.02.2007, sa se dispuna anularea acesteia, cu cheltuieli de judecata.
Actiunea este scutita de la plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar in conformitate cu disp. art. 15 lit. j din Legea nr. 146/11997si art. 1 si 2 din OG 32/1995.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca, prin conventia de credit nr. 0085134/14.02.2007, parata i-a acordat un imprumut cu garantie imobiliara, cu o perioada de rambursare de 300 de luni. Contractul prevedea o dobanda fixa de 4,25 % pe an, fiindu-i atasat in consecinta un grafic de rambursare, care prevedea fiecare suma lunara pe care imprumutatul era obligat sa o achite.
Cu toate acestea, banca-parata a modificat substantial acest scadentar, prin majorarea dobanzii percepute si a altor comisioane, fara a avea acordul consumatorului in acest sens, caruia i-a fost comunicat pur si simplu noul scadentar, fara vreo alta justificare pentru aceasta modificare unilaterala a contractului de credit.
Reclamantul a mai aratat ca, desi a achitat pentru mai multe luni ratele marite, conform noului plan de rambursare comunicat de imprumutator, a inteles sa conteste diferentele stabilite in plus fata de conventia initiala, sens in care a convocat-o pe parata la conciliere. Or, pretentiile consumatorului au fost respinse cu ocazia concilierii dintre cele doua parti, cu motivarea ca banca a dat curs prevederilor legale si contractuale, avand un motiv intemeiat pentru a proceda la majorarea dobanzii, fiind in egala masura si de buna-credinta.
Reclamantul a mai aratat ca, in cauza, contractul este unul tip, de adeziune, consumatorul neavand posibilitatea de a negocia clauzele acestuia, ci doar de a fi sau nu de acord cu ele, astfel cum acestea au fost in mod discretionar determinate de banca. Astfel, intreaga conventie de credit este alcatuita din mai multe documente, standardizate, denumite "conditii generale" si "conditii speciale", care sunt in mod evident utilizate de catre parata in relatiile comerciale cu toti clientii sai. Prin urmare, nici clauza invocata ca fiind abuziva nu a fost negociata direct cu reclamantul, fiind impusa acestuia in cadrul contractului de credit de catre banca parata Volksbank.
Totodata, reclamantul a mai aratat ca art. 3 litera d) este o clauza abuziva si anulabila, deoarece, in sensul Legii nr. 193/2000, este in masura sa genereze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile celor doua parti. Reclamatul a criticat lipsa definirii notiunii de "schimbare semnificativa a pietei monetare", precum si inexistenta unui criteriu obiectiv in raport de care banca sa poata majora dobanda. De asemenea, el a mai invederat faptul ca art. 3 litera d) este contrar celui de principiu de la art. 3 lit. a) din aceleasi conditii speciale ale conventiei, care stipuleaza faptul ca dobanda este fixa. Or, intr-o asemenea situatie, devin incidente dispozitiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, care consacra regula in dubio pro reo. In aceste conditii, instanta de judecata trebuie sa dea eficienta clauzei de la art. 3, lit. a) din contract, in detrimentul celei de la art. 3, lit. d), aceasta din urma urmand a fi anulata si pentru acest motiv.
Reclamantul solicita sa se observe si reaua credinta a bancii in ceea ce priveste redactarea celor doua clauze, mecanismul creat de acestea putand fi rezumat astfel: "dobanda este fixa, insa numai pentru consumator, nu si pentru banca", ceea ce confera acesteia dreptul de a majora dobanda atunci cand costurile de refinantare cresc, insa nu si obligatia de a micsora o asemenea dobanda, in situatia in care costurile scad - ca dovada in ceea ce priveste disproportia dintre drepturile si obligatiile partilor.
In drept, reclamantul a invocate prevederile Legii nr. 193/2003 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori , OG nr. 50/2010, OG 9/2000, art. 43 C. com., art. 969 C. civ.
Parata, legal citata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
In motivarea sustinerilor sale, parata a aratat ca la data incheierii conventiei dintre parti, imprumutatul a luat la cunostinta de toate clauzele si prevederile contractuale si a semnat conventia declarand in mod expres ca este de acord cu acestea si "cunoaste si accepta drepturile si obligatiile ce ii revin conform Conditiilor Speciale, precum si ale Conditiilor Generale".
In cuprinsul pct. 3 din Conditiilor Speciale ale Conventiei se prevede la lit. a) "rata dobanzii curente" si la lit. d) "data ajustarii dobanzii: Banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobanzii curente in cazul intervenirii unor schimbarii semnificative, comunicand imprumutatului noua rata a dobanzii astfel modificata".
Parata a invocat faptul ca a actionat in conformitate cu dispozitiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 si pct. 1 litera a) din anexa la lege, ca banca insasi suporta costurile de refinantare, ce sunt direct influentate de variatiile indicilor monetari si indirect, de costurile cu rezerva minima obligatorie, ca a existat o modificare importanta a pietei monetare, cresterile indicilor monetari si ale costurilor de rezerva minima obligatorie neincadrandu-se in limitele unei fluctuatii obisnuite, normale si previzibile, si ca in contextul schimbarilor semnificative intervenite pe piata monetara, un numar mare de banci s-au confruntat cu necesitatea de a majora ratele dobanzilor pentru produsele de creditare in euro.
Parata a mai aratat ca a avut un motiv intemeiat pentru majorarea costurilor contractuale si ca a actionat cu buna - credinta, cata vreme majorarea costurilor contractuale este fundamentata din punct de vedere economic si contractual si cata vreme, desi conform prevederilor legale invocate la pct. 3 lit. b), banca nu avea obligatia de a-l notifica pe client in legatura cu majorarea dobanzii, totusi i-a notificat modificarea intervenita, inainte de data la care majorarea a devenit efectiva.
Alaturat intampinarii parata a depus inscrisuri.
In dovedirea actiunii reclamantii au depus inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta de judecata retine urmatoarele:
La data de 14.02.2007, intre reclamantul, in calitate de imprumutat, si parata Volksbank Romania SA, in calitate de banca-imprumutatoare, s-a incheiat conventia de credit , avand ca obiect acordarea unui imprumut pentru o perioada de 300 de luni. Contratului i-a fost atasat un grafic de rambursare, in care partile au prevazut suma de plata lunara pe care imprumutatul era obligat sa o achite catre banca.
Banca-parata a modificat substantial scadentarul prin majorarea dobanzii percepute.
Banca a aratat ca rata dobanzii curente a fost majorata, cu aplicarea in acest sens a prevederilor contractului de credit. Reclamantul a invederat instantei ca, pe langa majorarea dobanzii percepute, a avut loc si o majorare a altor comisioane.
Fata de majorarea dobanzii si, implicit, a sumelor datorate, reclamantul a solicitat sa se constate ca art. 3 lit. d din conventiei de credit reprezinta clauza abuziva si prin urmare este lovita de nulitate.
Instanta retine ca, potrivit Sectiunii 3, art. 3.1., intitulat marginal "Dobanda curenta" din Conditiile Generale ale Conventiei, "rata dobanzii curente este fixa sau variabila, exprimata in forme procentuale (ex. x%), valoarea sa fiind mentionata in Conditiile Speciale".
Potrivit pct. 3 litera a) din Conditiile Speciale ale Conventiei , rata dobanzii curente este fixa, de 4,25. Potrivit literei d) al aceluiasi punct, cu privire la care reclamantul a solicitat sa se constate ca reprezinta o clauza abuziva lovita de nulitate, "banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobanzii curente in cazul intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara, comunicand imprumutatului noua rata a dobanzii. Rata dobanzii astfel modificata se va aplica de la data comunicarii".
Or, instanta retine ca, potrivit raportului dintre clauzele generale/speciale, pct. 3 litera a) din Conditiile Speciale are prevalenta asupra art. 3.2.1 din Conditiile Generale, acestea din urma trimitand ele insele, pentru lamurirea clauzelor contractuale, la regulile speciale.
Astfel, daca Volksbank Romania SA poate acorda, potrivit regulilor generale, imprumuturi fie cu rata fixa, fie cu rata variabila, in cazul reclamantului, partile au incheiat un contract cu rata dobanzii fixa, de 4,25 % pe an.
Dupa concluzia logica de interpretare mentionata mai sus, art. 3 litera d) din Conditiile Speciale prevede ca banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobanzii curente in cazul intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara. Or, instanta retine ca banca nu a inserat si interpretat aceasta clauza in contextul schimbarilor intervenite pe piata monetara, ci a nesocotit drepturile consumatorului, prin introducerea unei clauze abuzive.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului (ca o aplicatie a principiului de drept comun in dubio pro reo, art. 983 C.civ.). Cu toate acestea, Banca a interpretat art. 3 litera d) din Conditiile Speciale in sensul dreptului sau de a modifica unilateral rata dobanzii, fara informarea in mod transparent si complet a consumatorului cu privire la cauzele ce au determinat o asemenea masura.
Un probatoriu cu privire la ultimul aspect nu a fost propus nici in fata instantei, in conditiile in care "schimbarile semnificative pe piata monetara" nu reprezinta elemente de notorietate - modificarea ratei dobanzii.
Banca a sustinut in notificarea trimisa clientilor ca a avut loc o crestere continua a indicelui de referinta Euribor, de aproximativ 1%, fapt ce a determinat cresterea dobanzii. Or, reclamantul a depus la dosar un grafic cu valoarea Euribor, necontestat de parata, din care rezulta ca au existat perioade de scadere semnificativa a nivelului Euribor, fara ca aceasta sa se reflecte in nivelul ratei dobanzii.
Instanta nu poate retine apararile paratei intemeiate pe faptul ca modificarea unilaterala a contractului este in concordanta cu teza finala a literei a) din Anexa Legii nr. 193/2000. Potrivit textului invocat, in forma de la data incheierii contractului, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care "dau dreptul comerciantului de a modifica, in mod unilateral, clauzele contractuale, fara a avea un motiv specificat in contract si acceptat de consumator prin semnarea acestuia". Or, legea are in vederea indicarea/specificarea expresa in contract a "motivului" in functie de care poate avea loc modificarea unilaterala a contractului, iar nu indicarea sa pur generica. Desi in Conditiile Generale, Banca a definit nu mai putin de 28 de termeni (a se vedea sectiunea 1, denumita marginal "Definitii"), dintre care unii de notorietate (de ex, "USD, Dolari") - nu a indicat ce se intelege prin "schimbari semnificative pe piata monetara".
Aceasta sintagma din Conventia partilor nu se incadreaza in exigentele literei a) din Anexa, dat fiind ca modificarea dobanzii nu a fost raportata la un indicator precis, individualizat. Piata financiara evolueaza diferit in functie de indicele la care ne raportam, iar Banca va putea invoca de fiecare data ca s-a raportat la alt indicator, favorabil intereselor sale.
Banca a invocat si dispozitiile literei a) alin. 2 din Lista Anexa la Legea nr. 193/2000, din care ar rezulta, in interpretarea sa, ca regulile interdictiei modificarii unilaterale a contractului nu s-ar aplica furnizorilor de servicii financiare.
Pe de o parte, prevederile respective nu erau in vigoare la data incheierii contractului de imprumut, ci au fost introduse in Legea nr. 193/2000 abia prin Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor (ce a transpus prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii). Cum nulitatea lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor in vigoare la data incheierii sale, Banca nu ar putea invoca acele dispozitii pentru a isi justifica masurile luate.
Pe de alta parte, aplicand legea in lumina textului si finalitatii directivei, din interpretarea sistematica a literei a) rezulta ca alin. 2 nu constituie o dispozitie derogatorie de la alin. 1, dat fiind ca legea mentine in sarcina furnizorului de servicii financiare obligatia de a "isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii", in conditiile unei "motivatii intemeiate" si implicit de a o subsuma indeplinirii celorlalte conditii.
In plus, aliniatul 2 mentioneaza in teza finala libertatea consumatorului de a rezilia imediat contractul. Or, partile nu au prevazut in contract o asemenea posibilitate si nici Banca nu l-a notificat pe consumator in consecinta. Banca nu poate invoca o dispozitie contractuala numai in privinta drepturilor pe care i le-ar recunoaste, fara a isi indeplini in mod corespunzator propriile obligatii, legale sau contractuale.
Clauzele contractuale ("rezervarea dreptului") si definirea termenilor ("motivatiile intemeiate") trebuie formulate intr-un astfel de mod incat sa ofere posibilitatea unui observator obiectiv de a aprecia asupra temeiniciei motivelor de modificare unilaterala a contractului. Astfel cum este formulat, art. 3 litera d) ii ofera Bancii dreptul exclusiv si discretionar de a modifica dobanda, iar clauza analizata este ab initio abuziva, intrucat exclude, prin modul in care este formulata, posibilitatea verificarii indeplinirii conditiilor pe care le cuprinde.
Imprejurarea ca art. 3 litera d) nu ar fi fost negociat direct cu reclamantul-consumator nu constituie, prin ea insasi, un motiv de nulitate a clauzei si de apreciere a ei ca fiind abuziva. Legea prevede o asemenea sanctiune numai in cazul in care consumatorul este vatamat in derularea raporturilor comerciale. Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
In ceea ce priveste dezechilibrul semnificativ dintre parti, instanta retine ca, pe langa scaderea semnificativa a nivelului Euribor, care nu s-a reflectat in favoarea consumatorului in nivelul ratei dobanzii, nu rezulta din nici un inscris de la dosar ca Banca si-ar fi asumat in egala masura un minim risc decurgand din evolutia pietei monetare. In masura in Banca interpreteaza clauzele contractuale in sensul ca orice schimbare a imprejurarilor care au stat la baza incheierii contractului se reflecta in nivelul dobanzii, ea il lipseste pe consumator de orice previzibilitate, iar interpretarea sa excede limitele teoriei impreviziunii si este contrara cerintelor bunei-credinte.
In consecinta, instanta retine ca art. 3 lit. d din Conditiile speciale ale Conventiei de credit reprezinta o clauza ce incalca drepturile consumatorului care a intrat in raporturi contractuale cu parata Volksbank Romania SA in cadrul unui contract de imprumut cu dobanda fixa - ca modalitate raspandita de acordare a creditelor.
In consecinta, instanta va admite cererea reclamantului, va anula clauza prev. de art. 3 lit. d din conventia de credit.
Vazand si disp. art. 274 C. proc. civ., cheltuieli care reprezinta onorariu avocat.