Drept procesual civil.
Obligativitatea instantei de a se pronunta cu privire la obiectiunile formulate la raportul de expertiza. Legalitatea modului de administrare a probatoriului.
art. 168 alin. 1 si art. 261 alin. 5 si art. 304 pct. 5 Cod procedura civila
In conditiile in care prima instanta nu a motivat respingerea obiectiunilor formulate la raportul de expertiza, apelantul reclamant parat a contestat expertiza, iar instanta de apel a respins cererea de efectuare a unei noi expertize fara a raspunde, la randul ei, obiectiunilor formulate, incheierile astfel pronuntate au fost date cu nerespectarea art. 168 alin. 1 si art. 261 alin. 5 Cod procedura civila, fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila.
Aceste aspecte de legalitate ce tin de administrarea probatoriului preced verificarii legalitatii hotararii recurate din perspectiva temeiurilor de drept material invocate, care nu poate fi efectuata in lipsa stabilirii complete a situatiei de fapt in raportul juridic dedus judecatii.
(Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a-IV-a Civila, decizia civila nr.1797/24.10.2013, in dosarul nr. 11071/4/2008)
Prin sentinta civila nr.3211/21.04.2011, pronuntata in dosarul nr. 11071/4/2008, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a respins cererea principala formulata de reclamantul-parat NM,in contradictoriu cu paratul-reclamant NR si cu parata TEI, ca neintemeiata, a admis cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant NR in contradictoriu cu reclamantul-parat NM, a constatat ca paratul-reclamant a primit suma de 53.715,70 CHF, prin transfer bancar dispus de catre defuncta NA, cu titlu de dar manual, a obligat reclamantul-parat la plata cheltuielilor de judecata de 2.112,03 lei catre paratul-reclamant.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul-parat NM a fost casatorit cu defuncta NA in perioada 30.07.2004 - 27.02.2007, cand aceasta din urma a incetat din viata.
Parata TEL este fiica defunctei NA, rezultata din casatoria acesteia cu numitul TL, casatorie desfacuta prin sentinta civila nr. 302/23.01.1991 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti.
In timpul casatoriei cu reclamantul, NA a locuit impreuna cu sotul sau in Elvetia.
In cursul lunii aprilie 2005, mama paratei s-a imbolnavit, fiindu-i stabilit urmatorul diagnostic: adenocarcinom pulmonar cu metastaze la nivel pulmonar, cu prezenta unor metastaze cerebrale supra si sub-tentoriale bilaterale simptomatice, cu raspuns pozitiv la tratament corticoid.
In perioada urmatoare, NA a fost internata in Spitalul Universitar din Geneva pentru tratament de specialitate, asa cum rezulta din raportul de sfarsit de tratament din data de 16.02.2007. Ulterior, aceasta a fost transferata de la Spitalul din Geneva in Romania, fiind internata la Institutul de Oncologie "Alexandru Trestioreanu", unde a decedat.
Instanta a retinut ca la data de 15.02.2007, defuncta a dat o "declaratie", prin care a imputernicit-o pe fiica sa sa o reprezinte la Banca Cantonala din Geneva in vederea efectuarii unui transfer al banilor aflati in contul sau, in contul in franci elvetieni deschis in Romania, titular fiind paratul NR
La data de 12.02.2007, NA a transmis catre Banca Cantonala din Geneva o cerere prin care a solicitat transferul sumei de 53.500 CHF in contul paratului deschis la B.R.D. Militari - Bucuresti - Romania.
Intrucat semnatura aplicata olograf pe cererea de transfer nu era identica cu specimenul de semnatura existent la banca, la data de 15.02.2007, reprezentantii bancii elvetiene i-au inapoiat defunctei ordinul de transfer neexecutat, mentionand ca la controlul semnaturii s-a constatat ca aceasta difera de "semnatura depusa la dosarele noastre" .
La data de 16.02.2007, un reprezentant al Bancii Cantonale din Geneva, OM s-a deplasat la Spitalul din Geneva, unde personal a luat semnatura defunctei pe ordinul de transfer al sumei de 53.715,70 CHF, asa cum rezulta din fisa de ordin nr. .
Transferul a fost executat de catre banca la data de 19.02.2007, conform avizului de debitare din data de 20.02.2007, in care se mentioneaza urmatoarele: "conform instructiunilor dvs. din 16.02.2007, am virat in contul NR SWIFT BRDEROBUXXX, banca beneficiara BRD-GROUPE SOCIETE GENERALE S.A. din Bucuresti, suma de 53.715,70 CHF" .
Instanta a retinut ca prezenta reprezentantului Bancii Cantonale din Geneva a fost facilitata chiar de catre reclamant, aspect ce rezulta din raspunsul acestuia la intrebarea nr. 8, reclamantul negand insa ca ar fi inlesnit prezenta functionarului bancii, dar afirmand ca i-a comunicat d-ui OM mesajul paratei, care i-ar fi relatat ca ar fi dorinta defunctei sa-l vada si sa aiba o convorbire la spital cu acesta, scopul concret urmand sa faca obiectul unei discutii confidentiale. Totodata, din raspunsul reclamantului la intrebarea nr. 10 rezulta ca acesta a fost prezent la spital in data de 16.02.2007, insa ar fi ramas de o parte si nu a participat la discutie, nefiind la curent cu operatia de transfer al banilor si nestiind nici catre cine s-au transferat banii, explicand acest lucru prin faptul ca secretul bancar este puternic in Elvetia, delegatul bancii neavand calitatea si nici dreptul sa-l infranga, altfel acesta si-ar fi riscat slujba.
Or, din declaratia martorei SE, sora defunctei NA, rezulta ca aceasta impreuna cu parata si cu reclamantul au mers la banca elvetiana, unde NM a discutat cu directorul bancii, cu care era prieten, acesta din urma fiind de acord sa se deplaseze la spitalul unde se afla defuncta. Mai mult, martora a declarat ca reprezentantul bancii cantonale a discutat cu sora sa, pe care a intrebat-o daca doreste sa efectueze transferul de bani, aceasta vorbind si in limba franceza si in limba romana, fiind ajutata de sotul sau NM, care i-a tradus din franceza.
Asadar, sustinerile reclamantului sunt contrazise de afirmatiile martorei SE, din care reiese ca acesta nu a fost strain de efectuarea transferului bancar, cata vreme a luat parte la discutiile dintre functionarul bancii si NA, asigurand comunicarea dintre cei doi. De asemenea, reclamantul precizeaza in raspunsul nr. 9 la interogatoriu ca "prin semnatura mea ca martor am atestat numai cine erau partile prezente in acel moment si anume ca acel act s-a incheiat in prezenta delegatului bancii". Din raspunsul nr. 6 la interogatoriu rezulta ca reclamantul l-a cunoscut pe OM anterior efectuarii transferului bancar.
Totodata, martora a aratat ca in prezenta sa, a reclamantului, a paratei TEL si a reprezentantului bancii, NA a semnat ordinul de transfer al banilor, la acel moment sora sa fiind constienta, capabila sa inteleaga ce se intampla in jurul ei, fiind foarte slabita fizic, insa nu si mental.
Instanta a acordat valoare probatorie raportului de expertiza medico-legala psihiatrica, inaintat la data de 24.03.2011, retinand concluziile acestuia in sensul ca "din analiza datelor medicale si a celorlalte elemente cu caracter probator existente in dosarul cauzei rezulta ca la data de 16.02.2007 asupra doamnei NA nu s-au ridicat suspiciuni de existenta a unor tulburari psihice clinic manifeste care sa-i afecteze capacitatea psihica de exercitiu", defuncta avand discernamant la data de 16.02.2007, cand a emis dispozitia de transfer bancar.
In cauza de fata, desi sarcina probei existentei elementelor constitutive ale dolului revine celui care face afirmatia ca acesta a existat, respectiv reclamantului, instanta a constatat ca nu s-a dovedit faptul ca parata a folosit mijloace viclene, frauduloase, prin specularea afectiunii pe care mama sa o manifesta fata de aceasta, cu intentia de a o induce in eroare pentru a o determina sa doneze o suma de bani paratului, sub forma darului manual.
In ceea ce priveste caracterul nulitatii invocat de reclamant, respectiv nulitate absoluta, instanta a apreciat ca, prin raportare la cauza de nulitate din speta - lipsa de discernamant - nu se poate discuta decat despre o nulitate relativa, nefiind vorba despre lipsa totala a consimtamantului si despre lipsa uneia din cerintele acestuia intrucat interesul ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic apartine numai defunctei, in vreme ce, in cazul constatarii lipsei cu desavarsire a consimtamantului, sanctiunea ar fi fost nulitatea absoluta, intrucat s-ar fi adus atingere interesului general, stabilirii si securitatii circuitului civil.
In privinta cererii reconventionale, instanta a retinut ca darul manual reprezinta o categorie speciala de donatie pentru validitatea careia se cer doua elemente: acordul de vointa pentru a transfera si dobandi un drept cu titlu gratuit si traditiunea, predarea efectiva si reala a bunului daruit. Deoarece darul manual este un act juridic, acordul partilor constituie temeiul juridic al transferarii valorii din patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului, iar traditiunea este exteriorizarea acordului, inlocuind forma solemna prevazuta de lege pentru donatii si de natura a atrage atentia donatorului asupra gravitatii contractului pe care il incheie.
Constituie dar manual si depunerea unei sume de bani la o banca sau la o alta institutie de credit pe numele unei alte persoane, daca aceasta depunere nu s-a facut cu vreun alt titlu, astfel ca transferul unei sume de bani din contul donatorului in contul donatarului reprezinta un dar manual, nefiind nevoie de indeplinirea vreunei formalitati.
In cazul darului manual, efectuarea traditiunii realizeaza transmiterea proprietatii, acordul de vointa fiind materializat in traditiunea insasi, iar sumele de bani predate prin transfer bancar pot constitui obiect al unui dar manual, in conditiile in care lichidarea contului donatorului si transferul sumei in contul donatarului au semnificatia juridica a unei donatii.
Or, reclamantul nu a facut dovada ca paratul-reclamant detine suma de bani transferata cu titlu precar, desi avea aceasta obligatie, in conditiile art. 1169 C.civ. si cata vreme a contestat validitatea darului manual.
Constatand ca in cauza sunt indeplinite cele doua conditii prevazute de lege in mod cumulativ pentru valabilitatea darului manual, instanta a admis cererea reconventionala si a constatat ca paratul-reclamant a primit suma de 53.715,70 CHF, prin transfer bancar dispus de catre defuncta NA, cu titlu de dar manual.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul, criticand solutia primei instante atat sub aspectul respingerii cererii principale, cat si sub aspectul admiterii cererii reconventionale.
In apel, Tribunalul a incuviintat pentru reclamantul apelant proba cu inscrisuri si a respins proba cu expertiza medico legala avand in vedere ca nu s-au depus acte medicale noi.
Prin decizia civila nr.148 A din 13.02.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a III-a Civila, s-a respins apelul ca nefondat apelul declarat de de apelantul-reclamant-parat NM si a fost obligat acesta sa plateasca intimatului suma de 1.860 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a re?inut urmatoarele:
In ceea ce priveste chestiunea stabilirii situatiei de fapt si a aprecierii probatoriilor, in privinta carora se critica inclusiv expertiza medico legala prin raportare la actele medicale administrate in probatiune cat si audierea martorei SE, Tribunalul a retinut ca in ceea ce priveste aceasta din urma chestiune, apelantul reclamant prin aparator pe de o parte, nu s-a opus audierii acesteia ca martora la momentul discutarii si incuviintarii probatoriilor respectiv a propunerii acesteia ca martor cunoscand legatura de rudenie cu defuncta si pe de alta parte, desi, asa cum se pretinde, martora s-ar fi aflat in relatii de rudenie prohibita de lege cu parata intimata, nu aceeasi era situatia fata de paratul N, care a declarat ca intelege ca martora sa fie audiata in interesul sau.
In plus,marturia acesteia s-a apreciat a fi concludenta pentru cauza, aspect ce rezulta de altfel din cuprinsul depozitiei iar apelantul in calea de atac, nu a dovedit existenta unor motive sau imprejurari care ar fi putut fi considerate de natura a duce la inlaturarea depozitiei ori de a crea suspiciune cu privire la veridicitatea si realitatea celor declarate de martora, ea confirmand chiar imprejurari dovedite cu alte mijloace de proba.
Cat priveste raportul de expertiza medico-legala, Tribunalul a constatat ca acesta a fost contestat pe calea obiectiunilor si la instanta de fond care, argumentat si justificat nu le-a dat curs.
Pe de alta parte, intocmirea sa a avut la baza toate documentele medicale depuse la dosar privitoare la evolutia starii de boala a defunctei.
In plus, este de retinut atitudinea apelantului reclamant si actiunile sale din perioada imediat premergatoare decesului numitei NA, inclusiv demersurile personale si intreaga sa conduita in ceea ce priveste facilitarea intalnirii dintre aceasta si reprezentantul unitatii bancare prin intermediul careia s-a realizat transferul bancar contestat.
Simpla opinie personala a apelantului, exprimata in cuprinsul cererii de apel, in ceea ce priveste concluzia ce ar rezulta din aceste acte medicale cu privire la discernamantul si in consecinta, valabilul consimtamant al defunctei in sensul efectuarii acestui transfer, nu este de natura sa justifice ideea ca raportul de expertiza efectuat in cauza nu corespunde probelor medicale ce au fost analizate pe larg, in cuprinsul sau.
De altfel, dincolo de acest raport de expertiza, care nu reprezinta altceva decat o proba relativa si care nu poate fi considerat determinant ori hotarator prin el insusi si in mod exclusiv asupra stabilirii situatiei de fapt corecte, independent de celelalte probe, in privinta discernamantului cu care a actionat defuncta, este de remarcat atitudinea acesteia care, desi grav bolnava si avand mai multe functii ale organismului afectate, vazand ca demersul realizat de parata in baza declaratiei cu privire la reprezentarea sa de catre aceasta in fata bancii avizate sa realizeze transferul bancar, a insistat si a obtinut o intrevede particulara chiar in spitalul in care se gasea internata, cu reprezentantul bancii, intrevedere facilitata de insusi apelantul reclamant ce-i servea de insotitor, finalizata si materializata la scurt timp prin efectuarea acestui transfer de bani.
Or, este greu de crezut ca o persoana lipsita de discernamant respectiv de capacitatea de a intelege si aprecia consecintele propriilor fapte chiar aflata in stare de suferinta, asa cum incearca a demonstra apelantul, ar fi avut capacitatea si ar fi putut da dovada de asemenea hotarare in realizarea acestui demers, cum s-a dovedit a se fi intamplat in cazul defunctei NA.S-a stabilit si nu s-a negat ori contestat de catre apelant, ca semnarea acordului privind transferul bancar s-a realizat chiar in prezenta sa si fara vreo opozitie ori protest, atitudine de asemenea, relevanta in aprecierea asupra realitatii si valabilitatii celor intamplate cu acea ocazie.
Nici unul dintre actele si documentele al caror continut a fost avut in vedere la intocmirea raportului de expertiza nu evidentiaza ca la momentul cand s-au desfasurat imprejurarile, respectiv evenimentul semnarii acordului de transfer bancar, defuncta s-ar fi aflat sub influenta unei medicatii, intr-o stare de natura sa-i afecteze capacitatea mentala respectiv discernamantul care, la randul sau sa atraga nulitatea absoluta a dispozitiei de transfer bancar.
De asemenea s-a mai retinut si faptul ca lipsa de discernamant, in mod corect instanta fondului a constatat ca este de natura a atrage o nulitate relativa cel mult iar nu absoluta, cum a pretins apelantul.
Cat priveste scopul ori motivul determinant al demersului defunctei de transfer bancar, finalitatea acestuia, s-a observat ca apelantul reclamant prin actiunea dedusa judecatii ca de altfel si apararile formulate in combaterea cererii reconventionale a paratului, nu afirma si nu dovedeste ca ar fi fost altul decat cel sustinut de parat, apararile apelantului rezumandu-se la a sustine nevalabilitatea actului de transfer, lipsa conditiilor darului manual, acestea fiind insa nefondate.
Ca atare, Tribunalul a constatat apelul ca fiind nefondat, instanta fondului administrand intregul probatoriu solicitat de catre parti si printr-o analiza corecta si completa a acestuia stabilind o situatie corecta din punct de vedere faptic cat si al aplicarii dispozitiilor legale specifice.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul-parat NM, solicitand admiterea recursului, modificarea hotararii recurate, admiterea apelului si schimbarea hotararii in sensul admiterii cererii principale si respingerii cererii reconventionale.
In motivarea recursului, invocand cazurile prevazute de art. 304 pct. 9 si 7 Cod procedura civila, recurentul a aratat ca hotararea este nelegala, avand in vedere urmatoarele:
Referitor la solutia privind cererea principala, hotararea atacata, sustine recurentul a fost data cu incalcarea art. 295, 129 alin. 5 si 201 Cod procedura civila.
Recurentul a aratat ca instanta de apel nu a staruit prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, respingand efectuarea unei expertize pentru lamurirea unor imprejurari de fapt si anume expertiza medico legala relativ la existenta/inexistenta discernamantului defunctei NA.
Solicitarea probei cu expertiza medico legala a avut ca justificare faptul ca obiectiunile formulate la judecata in fond au fost respinse in mod neintemeiat.
Respingerea probei cu expertiza in apel s-a facut doar pe un considerent de ordin formal si anume "nedepunerea altor inscrisuri" (medicale), fara a se avea in vedere contestarea raportului intocmit in cauza, prin prisma obiectiunilor formulate in judecata in fond a cauzei.
Aceasta proba era concludenta, utila si pertinenta in cauza, fata de faptul ca prin raportul intocmit la judecata in fond nu s-a apreciat in mod concret asupra starii psihice a defunctei NA, avandu-se in vedere boala de care suferea, debutul acesteia, tratamentul efectuat prin raportare la momentul decesului, fara a se analiza in concret situatia sa medicala sub aspectul discernamantului din momentul transferului bancar, in functie de circumstantele concrete ale bolii/tratamentului de specialitate oncologic de peste 2 ani care a dus la o agravare neurologica soldata cu deces la doar 2 zile dupa efectuarea operatiunii bancare de transfer.
In conditiile in care concluzia raportului a fost strict formala avand drept premisa faptul ca defuncta nu s-ar fi aflat in evidenta psihiatrica rezulta ca nu s-a raspuns obiectivului stabilit de instanta.
Aceasta proba se impunea a fi administrata cu atat mai mult cu cat la punctul 6 al concluziilor raportului se arata ca "motivul transferului sumei care ii apartinea in totalitate este logic si comprehensibil: necesitatea de a-i sustine in Romania tratamentul specific si traiul zilnic". Or, transferul bancar nu s-a facut nici in contul personal si nici in contul fiicei sale, ci in contul paratului, care nu se afla in nici o relatie de rudenie cu defuncta.
Aceste motive, sustine recurentul, demonstreaza ca proba solicitata era determinanta si de natura a conduce la o apreciere corecta a celorlalte probe administrate in cauza.
Recurentul a mai aratat ca hotararea nu cuprinde motive de natura a sprijini solutia, ci "deductii" ce nu pot valora "prezumtii simple" fiind contrazise/excluse de actele medicale depuse la dosar.
Verificarea situatiei de fapt privind existenta discernamantului nu s-a bazat pe interpretarea actelor medicale, ci pe baza unor elemente circumstantiale din care a fost dedusa "concluzia de ordin medical"contrara celei rezultate din chiar simpla analiza a actelor medicale.
Recurentul a aratat ca in raport cu inscrisurile medicale existente la dosar era exclusa concluzia raportului de expertiza medicala ce a fost efectuat in prima instanta.
Instanta de fond, respingand obiectiunile formulate a preluat necritic concluzia raportului de expertiza medico-legal,conferindu-i valoare probatorie absoluta, fara a cenzura concluzia prin prisma actelor medicale.
Recurentul a aratat ca maniera in care s-a procedat la efectuarea actului de transfer si contextul in care a avut loc semnarea acestuia denota contrariul concluziei in sensul existentei discernamantului defunctei.
De asemenea, recurentul a aratat ca hotararea este data si cu incalcarea art. 189 Cod procedura civila, deoarece, depozitia martorei SE, la audierea careia recurentul s-a opus, nu putea fi retinuta ca si concludenta, fiind evident subiectiva datorita relatiei de rudenie, iar continutul depozitiei fiind nereal si in contradictie cu inscrisurile medicale ce atesta starea bolnavei la momentul semnarii.
S-a mai aratat ca instantele au calificat gresit ca lipsa discernamantului ar reprezenta o cauza de nulitate relativa si nu absoluta. Lipsa discernamantului atrage lipsa unui consimtamant valabil, fiind incalcate astfel dispozitiile art. 948 alin. 2 Cod civil si lipsa totala a consimtamantului atrage nulitatea absoluta a contractului.
Referitor la solutia privind cererea reconventionala s-a aratat ca hotararea a fost data cu incalcarea art. 948 si art.801 Cod civil.
Cererea principala si cea reconventionala urmaresc o finalitate opusa (nevalabilitatea/valabilitatea actului de transfer bancar, ca si dar manual) situatie fata de care admiterea cererii principale conduce la respingerea cererii reconventionale.
Recurentul a aratat ca intre parati a existat o coniventa urmarindu-se excluderea sumei din masa succesorala prin sustinerea aparentei unui dar manual catre parat. Sustinerea ca transferul sumei de 134.289,29 Ron ar reprezenta un dar manual nu poate fi considerata verosimila avand in vedere marimea sumei si situatia dramatica a gratificantului, defuncta neavand de altfel o alta sursa de venituri decat aceea de angajat a cabinetului medical al recurentului.
S-a mai aratat ca actul de transfer nu reprezinta prin el insusi "un dar manual". In cazul concret nu se poate considera ca ar fi existat intentia defunctei de a face o liberalitate paratului.
S-a mai aratat ca nu pot fi primite sustinerile intimatului - parat cu privire la lipsa unei opozitii a recurentului ce ar valora consimtamant, cat si operarea mandatului tacit, deoarece consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat iar mandatul tacit nu opereaza in cadrul actelor cu titlu gratuit privind bunurile comune, acestea putand fi facute numai cu consimtamantul expres al ambilor soti, avand un caracter grav prin micsorarea comunitatii de bunuri,astfel ca ratiunile care stau la baza prezumtiei de mandat tacit reciproc, nu se regasesc in cazul actelor cu titlu gratuit.
Recurentul a aratat ca nu a fost la curent cu operatia de transfer, ci doar i-a comunicat functionarului bancii dorinta sotiei de a avea o convorbire la spital, in Elvetia fiind puternic secretul bancar. Si in cazul considerarii unui eventual consimtamant valabil, motivul care a fundamentat concluzia expertizei medico legale, era de natura sa excluda ipoteza calificarii actului de transfer, ca dar manual. Prin urmare, acest act este lovit de nulitate in conditiile lipsei intentiei, inclusiv celei de a gratifica.
Recurentul a mai aratat ca in privinta cererii reconventionale, de asemenea este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7, deoarece instanta de apel nu a cenzurat valabilitate a actului de transfer si lipsa conditiilor darului manual, limitandu-se doar la aprecierea ca apararile formulate de recurent sunt nefondate.
Intimatul - parat NR a formulat intampinare, solicitand in principal constatarea nulitatii recursului intrucat nu se incadreaza in motivele prevazute de art. 304 Cod procedura civila, iar in subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, intrucat actele si lucrarile dosarului combat sustinerile reclamantului, refacerea raportului de expertiza a fost corect respinsa de tribunal, raportat la materialul probator ce a stat la baza realizarii acestuia, dar si pentru ca recurentul nu a administrat inscrisuri noi care sa determine solutia necesitatii efectuarii unui raport de expertiza.
Intimatul a aratat ca recurentul nu a exprimat vreo opozitie la transfer, iar intre soti opereaza regula mandatului tacit reciproc, in favoarea intimatului parat operand prezumtia de buna-credinta, care nu a fost rasturnata de recurent. De asemenea, a aratat ca liberalitatea s-a realizat cu scopul de a il gratifica pentru grija pe care i-a purtat-o coparatei TE, atat in timpul facultatii, cat si dupa aceea, in conditiile in care sprijinul intimatului, atat moral, cat si material au suplinit intr-un fel despartirea de defuncta.
Intimatul a aratat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru valabilitatea darului manual, in sensul ca a existat acordul de vointa, atat al recurentului, cat si al defunctei pentru primirea de catre intimat a sumei de bani cu titlu gratuit, iar predarea sumei s-a facut efectiv de la donator catre intimat prin virament bancar.
Intimata-parata TEL a formulat intampinare, solicitand in principal, constatarea nulitatii recursului intrucat nu se incadreaza in motivele prevazute de art. 304 Cod procedura civila, iar in subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.
Intimata a aratat ca motivele invocate vizeaza netemeinicia hotararii, iar pe fond, s-a aratat ca din probatoriile administrate in cauza a rezultat ca defuncta a avut discernamant la data intocmirii actului si ca in mod corect instanta de fond a respins cererea reclamantului de completare a raportului de expertiza, iar instanta de apel a respins cererea de efectuare a unui nou raport de expertiza medico legala psihiatrica avand in vedere ca in urma analizarii documentelor medicale existente la dosar raportul de expertiza cuprinde in continutul lui raspunsul la obiectivele formulate.
Prin decizia civila nr.1782/24.10.2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a-IV-a Civila, a fost admis recursul declarat, a fost casata hotararea recurata si s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului.
Examinand cu prioritate, fata de disp. art. 137 alin. 2 Cod procedura civila, exceptia nulitatii recursului invocata de intimatii-parati prin intampinare, Curtea retine urmatoarele:
Potrivit disp. art. 306 alin 3 Cod procedura civila, indicarea gresita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, daca dezvoltarea acestora face posibila incadrarea lor intr-unul din motivele prevazute de art. 304.
Analizand cererea de recurs, astfel cum a fost motivata, Curtea constata ca recurentul a indicat formal ca temei al recursului dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila.
Din dezvoltarea motivelor de recurs, Curtea constata ca reprezinta motive de nelegalitate, criticile referitoare la nemotivarea hotararii, ce pot fi analizate din perspectiva art. 304 pct. 7 Cod procedura civila, precum si criticile referitoare la aplicarea gresita a art. 948 si art. 801 Cod civil, ce se subsumeaza motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si a art.189 Cod procedura civila, ce pot fi analizate din perspectiva art.304 pct. 5 Cod procedura civila.
Aceste constatari conduc la respingerea exceptiei nulitatii recursului, desi, astfel cum se va arata in continuare, recurentul a invocat si motive ce privesc temeinicia solutiei pronuntate si care nu pot face face obiectul caii de atac a recursului.
In aceasta din urma categorie se inscriu criticile care vizeaza gresita retinere a situatiei de fapt si interpretarea eronata a probatoriului, care nu se incadreaza in nici unul din motivele prevazute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedura civila.
Asemenea critici tin de temeinicia hotararii atacate si nu pot fi valorificate pe calea extraordinara a recursului, fata de actuala configurare a art. 304 Cod procedura civila, care permite reformarea unei hotarari in recurs numai pentru motive de nelegalitate limitativ prevazute de textul legal enuntat.
Scopul acestei cai de atac este esentialmente de control al legalitatii, ceea ce inseamna ca orice sustineri care releva erori ale instantei de apel in aprecierea probelor administrate in cauza, exced posibilitatii analizei de catre instanta de recurs.
Punctul 11 al art. 304, singurul care permitea cenzurarea in recurs a greselilor grave de fapt, consecutive gresitei aprecieri a probelor, a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din OUG nr. 138/2000 aprobata prin Legea nr. 219/2005.
Prin urmare, criticile ce implica practic reanalizarea situatiei de fapt, in temeiul probatoriului administrat, (control privind temeinicia a hotararii atacate), nu pot fi analizate, avand in vedere limitele presupuse de art. 304 Cod procedura civila.
In cadrul motivelor de recurs referitoare la solutionarea cererii principale, se subsumeaza cazului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, critica referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 948 alin. 2 Cod civil.
Sub acest aspect, recurentul-reclamant a aratat ca, in mod gresit, instantele au calificat lipsa discernamantului ca reprezentand o cauza de nulitate relativa si nu absoluta, deoarece lipsa discernamantului atrage lipsa unui consimtamant valabil, motiv de nulitate absoluta a actului juridic.
Critica este nefondata, lipsa discernamantului fiind o cauza de nulitate relativa, deoarece vizeaza o norma ce ocroteste un interes particular, iar nu unul general. Or, nerespectarea la incheierea actului juridic a unei asemenea norme, atrage nulitatea relativa cu toate consecintele ce decurg dintr-o astfel de calificare.
In ceea ce priveste critica referitoare la nerespectarea prevederilor art. 189 Cod procedura civila, in sensul ca a fost administrata proba cu un martor a carui audiere era prohibita de lege, aceasta poate fi incadrata in motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila.
Critica este nefondata, avand in vedere urmatoarele:
Potrivit art. 189 alin. 1 Cod procedura civila: "nu pot fi ascultati ca martori rudele si afinii pana la gradul al III-a inclusiv."
Alin. 2 al textului legal mentionat prevede ca: "partile pot conveni, expres sau tacit, sa fie ascultate ca martori si persoanele prevazute la alineatul 1 pct. 1 si 2."
In cauza, in mod corect au retinut instantele de fond ca sunt incidente dispozitiile art. 189 alin. 2 Cod procedura civila, mentionate mai sus avand in vedere ca la termenul la care proba la care a fost propusa si incuviintata, reclamantul-parat nu s-a opus audierii acestui martor, desi cunostea, sau ar fi trebuit sa cunoasca, gradul de rudenie al martorei cu partea, in conditiile in care, in intampinarea formulata, acesta face referire expresa la martorul respectiv.
Prin urmare, in mod corect s-a retinut ca proba cu martorul propus nu era inadmisibila din perspectiva textelor legale enuntate mai sus.
Aspectele legate de aprecierea asupra marturiei depuse de acest martor tin de temeinicia hotararii recurate si nu pot face obiectul controlului judiciar in faza procesuala a recursului, care poate viza exclusiv aspecte de nelegalitate.
In ceea ce priveste criticile referitoare la administrarea probei cu expertiza, Curtea apreciaza ca hotararea recurata este nelegala, din perspectiva urmatoarelor considerente:
In fata primei instante a fost administrata proba cu expertiza medico-legala cu privire la existenta discernamantului defunctei la data emiterii dispozitiei de transfer bancar, expertiza efectuata de o comisie de prima expertiza medico-legala psihiatrica, din cadrul Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici".
Reclamantul parat a formulat obiectiuni la aceasta expertiza, care au fost respinse ca neintemeiate de prima instanta prin incheierea din 11.04.2011, fara a se arata considerentele care au fundamentat aceasta solutie.
In apel, reclamantul a solicitat refacerea raportului de expertiza medico-legala, avand in vedere ca nu s-au admis obiectiunile la raportul de expertiza efectuat la prima instanta.
Tribunalul a respins aceasta proba, avand in vedere ca reclamantul-parat nu a depus in apel alte acte medicale care sa aduca elemente noi in discutie.
Curtea apreciaza ca, in conditiile in care prima instanta nu a motivat respingerea obiectiunilor formulate la raportul de expertiza, apelantul reclamant parat a contestat expertiza iar instanta de apel a respins cererea de efectuare a unei noi expertize fara a raspunde, la randul ei, obiectiunilor formulate, incheierile astfel pronuntate au fost date cu nerespectarea art. 168 alin. 1 si art. 261 alin. 5 Cod procedura civila, fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila.
Prin urmare, in temeiul art. 312 alin. 1, 2 si 3 raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, se impune casarea hotararii recurate, pentru ca instanta sa motiveze solutia cu privire la proba cu expertiza medico-legala solicitata de apelantul-reclamant si din perspectiva obiectiunilor formulate in prima instanta, iar in raport cu acestea, sa aprecieze daca este necesara efectuarea unei noi expertize in cauza.
Aceste aspecte de legalitate ce tin de administrarea probatoriului preced verificarii legalitatii hotararii recurate din perspectiva temeiurilor de drept material invocate, care nu poate fi efectuata in lipsa stabilirii complete a situatiei de fapt in raportul juridic dedus judecatii.
In ceea ce priveste critica referitoare la solutia data cererii reconventionale, Curtea constata ca fiind fondat motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 Cod procedura civila, in sensul ca hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina cu privire la solutia data cererii reconventionale.
Intr-adevar, instanta de apel nu a examinat apararile referitoare la nevalabilitatea actului de transfer si la lipsa conditiilor darului manual, invocate de apelantul-parat, limitandu-se doar la aprecierea ca aceste aparari sunt nefondate. Or, o asemenea motivare nu corespunde cerintelor prevazute de art. 261 pct. 5 Cod procedura civila, potrivit cu care hotararea va cuprinde _ motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.
In lipsa argumentelor pentru care instanta de apel a respins apararile apelantului-reclamant nu este posibila exercitarea controlului judiciar si nu pot fi examinate nici criticile privind legalitatea hotararii din perspectiva motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, vizand aplicarea gresita a prevederilor art. 948 si art. 801 Cod civil.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 312 alin. 1, 2 si 3 raportat la art. 304 pct. 5 si 7 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul, va casa decizia recurata si va trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeasi instanta.
Vazand si disp. art. 377 alin. 2 pct. 4 Cod procedura civila,