NEDOVEDIREA UNEI SITUATII DE FAPT CONTRARE CELEI RETINUTE PRIN PROCESUL VERBAL DE CONTRAVENTIE. APRECIEREA PERICOLULUI SOCIAL, INLOCUIREA SANCTIUNII AMENZII CU AVERTISMENT. Sentinta civila nr. 2434 din data de 14.05.2008
pronunțată de Judecatoria Drobeta Turnu Severin

Conform art. 44 alin.2 din Legea 43/1997 pentru protectia unor sectoare de drumuri administratorii acestora pot institui restrictii cu caracter temporar, semnalizate corespunzator, privind viteza, masa totala maxima admisa si masa maxima admisa pe axa ale vehiculelor admise sa circule pe sectorul respectiv, cu informarea Politiei rutiere, a Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului si a utilizatorilor, iar potrivit art. 60 alin.1 lit. g din acelasi act normativ incalcarea restrictiilor de circulatie instituite potrivit art. 44 alin. (2) se sanctioneaza cu amenda de la 30.000.000 lei la 40.000.000 lei, aplicata conducatorului auto.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanta investita cu solutionarea plangerii analizeaza legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotaraste asupra sanctiunii.
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza, de regula, de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu incalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a incalca prezumtia de nevinovatie. Dupa cum a constatat si Curtea EDO (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. Romaniei, no 28183/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute in toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si in materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt indeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinandu-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. In prezenta cauza, atat miza litigiului cat si asigurarea posibilitatii petentului de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanta retine ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor prev. de art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzand toate mentiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
In ceea ce priveste temeinicia, instanta retine ca procesul-verbal face dovada situatiei de fapt mentionate in cuprinsul sau pana la proba contrara, proba ce incumba petentului potrivit art. 1169 C.civil si art. 129 al. 1 teza finala C.p.c., intrucat cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.
Petentul, insa, nu a facut dovada existentei unei alte situatii de fapt decat cea retinuta in sarcina sa prin procesul - verbal de contraventie, respectiv nu administrat probe concludente din care sa rezulte ca in momentul efectuarii controlului, masa totala a autovehiculul condus de acesta, respectiv masa proprie a autovehiculului la care se adauga incarcatura acestuia nu depasea 7,5 t, desi recunoaste in continutul plangerii ca in momentul controlului transporta anumite bunuri.
Ca atare, tinandu-se cont si de imprejurarea ca in speta nu se poate retine existenta vreunei cauze de nulitate absoluta a procesului verbal, instanta constata asadar ca forta probanta a acestuia nu a fost inlaturata, el bucurandu-se in continuare de prezumtia de legalitate si temeinicie instituita de lege in favoarea sa.
Totusi, dat fiind atributul recunoscut instantei de OG nr. 2/2001 de a aprecia asupra sanctiunii aplicate corelativ cu gravitatea faptei retinute drept contraventie, instanta considera ca amenda aplicata petentului de 3500 lei este disproportionata in raport cu fapta savarsita, motiv pentru care, in conformitatea cu dispozitiile art. 34 din OG nr. 2/2001, o va reduce pana la minimul legal, de 3000 de lei, limita prevazuta de art. 60 alin. 1 lit. g din OG 431/1997.
Ca si consecinta a admiterii in parte a plangerii contraventionale, va mentine celelalte dispozitii ale actului sanctionator atacat.