Societati comerciale. Conditiile numirii lichidatorului.
Potrivit art.237 alin.6 din Legea nr.31/1990 persoana juridica intra in lichidare potrivit dispozitiilor legale la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de dizolvare.
- Articolul 237 alin.6 din Legea nr.31/1990 republicata.
In mod corect a retinut prima instanta faptul ca potrivit art.237 alin.6 din Legea nr.31/1990 persoana juridica intra in lichidare potrivit dispozitiilor legale la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de dizolvare. Prin urmare pentru a intra in lichidare este necesar ca hotararea de dizolvare sa ramana irevocabila, aceasta conditie nefiind indeplinita in cauza de fata avand in vedere faptul ca atat dizolvarea cat si lichidarea s-au solicitat in acelasi timp, prin aceeasi cerere. (CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.2182 din 06.12. 2012) Prin sentinta civila nr.11001/07.09.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Civila in dosarul nr.6980/3/2011 a fost admisa in parte cererea formulata de reclamantul T C P in contradictoriu cu parata SC C T A SRL , s-a dispus dizolvarea societatii comerciale parate si s-a respins capatul de cerere referitor la intrarea societatii parate in stare de lichidare ca neintemeiat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca societatea comerciala C T A SRL s-a constituit la data de 13.11.1998, avand in prezent drept asociati pe reclamantul Cristian Peter Teodorescu care detine o cota de participare la beneficii si pierderi de 5 % si persoana juridica de nationalitate suedeza N.T.T. I T & T A care detine o cota de participare la beneficii si pierderi de 95 %.
Conform informatiilor furnizate de oficiul registrului comertului, societatea parata nu a depus situatiile financiare anuale aferente anilor 2007, 2008 si 2009, iar sediul social stabilit la adresa din Bucuresti, str. N nr. x, , sectorul x in temeiul contractului de inchiriere nr. A222490 din 10.05.2006 este expirat incepand cu data de 15.05.2007 ( filele 46-52, 60-62 si 72).
Potrivit art. 237 alin.1 b si c din Legea nr. 31/1990, in forma in vigoare la momentul introducerii cererii de chemare in judecata, la cererea oricarei persoane interesate, precum si a Oficiului National al Registrului Comertului, tribunalul va putea pronunta dizolvarea societatii in cazurile in societatea nu a depus, in cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situatiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comertului, precum si in situatia in care nu are sediul social cunoscut ori nu indeplineste conditiile referitoare la sediul social.
Este intemeiata cererea de dizolvare promovata de reclamant sustinuta de dispozitiile art.237 alin.1 lit.b) din Legea 31/1990 intrucat societatea nu a depus in cel mult 6 luni de la expirarea termenului legal, situatiile financiare anuale aferente anilor 2007, 2008 si 2009. Fata de dispozitiile art.237 lit.b) din Legea nr.31/1990 republicata, orice persoana interesata, precum si Oficiul National al Registrului Comertului pot solicita instantei competente dizolvarea judiciara a societatii comerciale care nu a depus la oficiul registrului comertului in termen de 6 luni de la expirarea termenelor legale situatiile financiare anuale.
Totodata, este aplicabil cazul de dizolvare reglementat de art.237 alin.1 lit.c) intrucat societatea parata are sediul expirat de la data de 15.05.2007 si, desi cunostea ce obligatii ii incumba in conformitate cu dispozitiile art.21 lit.a) coroborate cu art.22 alin.1 din Legea nr.26/1990 nu a intreprins demersurile legale pentru actualizarea sediului. Importanta actualizarii datelor cu privire la sediul social rezulta din chiar dispozitiile art.7 si 8 din Legea nr.31/1990, acesta reprezentand un element esential de identificare a unei societati comerciale (acesta trebuie sa fie real si serios), iar obligatia de actualizare a datelor cu privire la sediu reprezinta o conditie esentiala si in conformitate cu Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16.09.2009. Sediul reprezinta un element de identificare a unei societati comerciale, acesta trebuind sa fie unic, real si detinut cu titlu legal.
In acelasi timp, instanta constata incidenta cazului de dizolvare prevazut prin dispozitiile art.229 alin.1 din Legea nr.31/1990 potrivit caruia societatile in nume colectiv sau cu raspundere limitata se dizolva prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociati, cand datorita acestor cauze, numarul asociatilor s-a redus la unul singur. Alin.2 al acestui articol instituie o exceptie de la regula prevazuta in alin.1 in ipoteza in care in actul constitutiv exista clauza de continuare cu mostenitorii sau cand asociatul ramas decide continuarea existentei societatii sub forma societatii cu raspundere limitata cu asociat unic.
Potrivit certificatului de inregistrare nr. B104098012 din 21.05.2012 eliberat de Oficiul Suedez pentru Inregistrarea Societatilor Comerciale, asociatul N.T.T. I TOURS & T A este dizolvata, ca o consecinta a derularii procedurii de faliment incheiata la 29.01.2007, iar asociatul ramas nu a hotarat continuarea activitatii sub forma societatii sub forma societatii cu raspundere limitata cu asociat unic.
Reclamantul are calitatea de asociat in cadrul societatii parate si, din aceasta perspectiva, el beneficiaza de calitatea de persoana interesata indrituita sa formuleze cererea de dizolvare.
In considerarea celor expuse, instanta va dispune dizolvarea societatii comerciale parate.
Din modul in care a fost redactata cererea de chemare in judecata, raportat la referirea la dispozitiile art. 237 alin.6 din Legea nr. 31/1990, tribunalul apreciaza ca reclamantul acorda prevalenta cazurilor de dizolvare intemeiate pe prevederile 237 alin.1 b si c din Legea nr. 31/1990.
Conform art. 237 alin.3 din Legea nr. 31/1990 hotararea tribunalului prin care s-a pronuntat dizolvarea se inregistreaza in registrul comertului, se comunica directiei generale a finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare, acesta putand sa se indrepte impotriva societatii.
Tribunalul a respins ca neintemeiata solicitarea de a se dispune intrarea societatii parate in lichidare. Astfel, potrivit art. 237 alin. 6 din Legea nr. 31/1990 la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de dizolvare, persoana juridica intra in lichidare, potrivit prevederilor legii. Interpretand aceste prevederi legale, se observa ca deschiderea procedurii lichidarii are loc ope legis, la momentul ramanerii irevocabile a hotararii de dizolvare, nefiind necesara pronuntarea de catre instanta a unei masuri in acest sens.
Pe de alta parte, operatiunile de lichidare ale societatii si, in general, administrarea societatii aflate in lichidare se realizeaza de catre lichidatorii numiti in conditiile legii, instanta neavand atributii in acest sens.
Tribunalul nu se va pronunta asupra cererii de numire a unui lichidator, formulata de reclamant la termenul din 07.09.2012, neconsiderandu-se investit cu un astfel capat de cerere in mod legal. Astfel, solicitarea a fost facuta cu nesocotirea dispozitiilor art. 132 alin.1 Cod procedura civila, dupa prima zi de infatisare, cu ocazia dezbaterilor pe fond, dupa ce instanta a acordat cuvantul cu privire la cererea de chemare in judecata. In acelasi timp, cererea de numire a unui lichidator nu a fost formulata in scris, asa cum cer prevederile art. 132 alin.1 raportat la art. 82 alin.1 Cod procedura civila si nici nu a fost timbrata in conformitate cu prevederile Legii nr. 146/1997.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul T C P, solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in sensul admiterii in intregime a cererii sale, astfel cum a fost formulata.
Recurentul critica solutia primei instante cu privire la cererea de lichidare a societatii. Astfel se arata ca in mod gresit prima instanta a apreciat ca in ceea ce priveste lichidare, instanta de judecata nu are nici un rol. In acest sens recurenta invoca prevederile art.252 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990, art.260 alin.1 si art.262. Din aceste texte de lege rezulta ca instantei de judecata ii revine un rol important in faza de lichidare a societatii, respectiv acela de a rezolva acele probleme care, in lipsa de acord intre asociati nu s-ar putea rezolva sub alta forma.
Se mai arata ca atunci cand a solicitat instantei si lichidarea a avut in vedere al treilea motiv de dizolvare intemeiat pe dispozitiile art.229 din Legea nr.31/1990, situatie care facea admisibil nu numai capatul de cerere privind lichidarea ci si dispunerea celorlalte masuri prevazute de art.262 si urm. din legea societatilor comerciale, deci inclusiv numirea lichidatorului.
In continuarea motivarii mai arata recurentul ca a solicitat pe langa dizolvarea societatii si lichidarea acesteia impreuna cu toate masurile legale pe care aceasta operatiune le implica. Astfel desi prima instanta a retinut ca numirea unui lichidator s-a solicitat la data cand s-au pus concluziile pe fond, cu nerespectarea prevederilor art.132 alin.1 C.pr.civ, in realitate recurentul a solicitat lichidarea si implicit numirea unui lichidator chiar prin cererea introductiva de instanta. La momentul solutionarii cauzei recurentul prin avocat nu a facut altceva decat sa puna concluzii pe cele doua capete de cerere formulate.
In drept s-au invocat prevederile art.299 si urm. C.pr.civ, coroborat cu art.237 alin.5 din Legea nr.31/1990.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate si in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea apreciaza ca recursul este nefondat.
Astfel in mod corect a retinut prima instanta faptul ca potrivit art.237 alin.6 din Legea nr.31/1990 persoana juridica intra in lichidare potrivit dispozitiilor legale la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de dizolvare. Prin urmare pentru a intra in lichidare este necesar ca hotararea de dizolvare sa ramana irevocabila, aceasta conditie nefiind indeplinita in cauza de fata avand in vedere faptul ca atat dizolvarea cat si lichidarea s-au solicitat in acelasi timp, prin aceeasi cerere.
In ceea ce priveste critica referitoare la faptul ca desi a solicitat numirea unui lichidator instanta nu a analizat aceasta cerere, Curtea apreciaza ca este nefondata, avand in vedere ca in mod corect prima instanta a retinut faptul ca aceasta cererea a fost formulata doar cu ocazia punerii concluziilor pe fond, fara respectarea prevederilor art.132 alin.1 C.pr.civ.
Astfel prin cererea introductiva reclamantul a solicitat dizolvarea si lichidarea societatii fara a solicita in mod expres si numirea unui lichidator, aceasta cerere fiind facuta dupa incheierea dezbaterilor, la momentul punerii concluziilor pe fondul cauzei. Si daca am aprecia ca aceasta cere ar rezulta implicit din cererea de a se dispune lichidarea astfel cum sustine recurentul, totusi numirea unui lichidator nu este posibila inaintea ramanerii irevocabile a hotararii de dizolvare.
Fata de cele retinute mai sus, Curtea a apreciat ca prima instanta a pronuntat o hotarare legala si temeinica, neexistand nici un motiv de casare sau modificare a acesteia, motiv pentru care, in baza art.312 alin.1 C.pr.civ a respins recursul ca nefondat.