Concurenta neloiala. Prescriptia dreptului material la actiune.
Data nasterii dreptului la actiunea prevazuta de art. 9 din legea nr. 11/1991 este data la care reclamanta ar fi trebuit sa cunoasca activitatea desfasurata de directorul comercial si daca aceasta era pagubitoare pentru societate.
- Art. 9 si art. 12 din Legea 11/1991
In mod corect instanta de fond a apreciat ca, raportat la dispozitiile articolului 12 din Legea nr. 11/1991 coroborat cu articolul 8 din Decretul 167/1958, data de 7.09.2009 poate fi considerata drept data nasterii dreptului la actiune prevazuta de articolul 9 din Legea nr. 11/1991, la aceasta data reclamanta ar fi trebuit sa cunoasca activitatea desfasurata de catre directorul sau comercial si daca aceasta este pagubitoare pentru societate.
Fata de termenul de 8.09.2010, termen la care instanta de fond a apreciat ca s-a implinit prescriptia dreptului material la actiune, Curtea retine ca, potrivit articolului 101 alineat 3 si 4 din Cod procedura civila, cand termenul este stabilit pe ani sau pe luni, el se va implini in ziua corespunzatoare din ultimul an ori ultima luna. (CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR. 348 din 24.09. 2012)
Deliberand asupra apelului de fata :
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, sub nr. 44211/3/2010, din 16.09.2010, reclamanta SC U P SA a chemat in judecata pe paratii H L si SC H M SRL, solicitand instantei ca prin sentinta ce va pronunta sa dispuna obligarea paratilor in solidar la plata sumei de 10.000 Euro, reprezentand prejudiciu estimat provizoriu creat societatii reclamante ca urmare a faptelor de concurenta neloiala desfasurate de parati si a sumei de 100.000 EURO cu titlu de daune morale aduse societatii reclamante, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca la data de 8.12.2006 dl. H L a devenit angajat al SC U P SA, ocupand functia de director comercial, potrivit contractului individual de munca inregistrat la I.T.M., sub nr. 62285/19.12.2006, modificata prin actele aditionale nr. 22/1.01.2007, nr. 11/1.01.2008 si nr. 39/1.09.2008, prin care acestuia i-a fost marit salariul.
Ca atributii de serviciu dl. director comercial H L avea in subordine si administrare, printre altele, depozitul Pipera, loc in care se depozita marfa societatii reclamante.
La data de 22.08.2009, directorul general al societatii reclamante, dl. D S, a dispus in baza deciziei nr. 167/22.08.2009 ca, incepand cu data de 24.08.2009 sa se efectueze inventarierea faptica a produselor metalurgice ( tevi, cornier, otel lat, otel beton, plase sudate) situate in cadrul depozitului Pipera, scop in care s-a constituit o comisie de inventariere.
Dl. H L a depus imediat la conducerea SC U P o cerere prin care solicita incetarea contractului de munca, incepand cu 7.09.2009, cerere inregistrata sub nr. 181/23.09.2009, data de la care nu s-a mai prezentat la lucru.
La data de 22.10.2009 conducerea societatii a emis decizia nr. 118/22.10.2009 prin care s-a dispus incetarea contractului individual de munca al d-lui H L. Unitatea a solicitat prezentarea de urgenta a carnetului de munca al paratului in vederea efectuarii inregistrarilor de catre ITI si si-a rezervat dreptul ca in cazul constatarii unor pagube materiale sa aplice prevederile articolului 270 alineat 1, articolului 271 alineat 1 si 2, articolului 174 alineat 1 si 2 si articolul 275 din Codul muncii.
In urma efectuarii inventarierii si a expertizei financiar contabile privind achizitiile de marfuri in perioada ianuarie -august 2009 s-a constatat ca existau o serie de nereguli si ilegalitati savarsite in perioada in care dl. H L era director comercial.
In urma unor investigatii efectuate de conducerea societatii reclamanta in randul angajatilor societatii s-a constatat ca fostul director, dl. H, pana la data de 22.10.2009 s-a folosit de exploatarea bunurilor societatii, bunuri pe care le avea in administrarea sa si a salariatilor din subordinea sa si pe care i-a folosit in interesul sau direct, mai exact in interesul firmei sale SC H Metal SRL, descoperindu-se ca acesta depozita marfa pentru SC H M in depozitul P.
A mai aratat reclamanta ca SC H M SRL era inmatriculata la RCM, sub nr. J26/634/2003, avand ca asociati pe H L si pe H F, in cote egale, de 50% si 50% si are ca obiect principal de activitate Cod CAEN - Comertul cu ridicata al metalelor si minereurilor metalice, obiect de activitate identic cu cel al SC U P SA.
In vederea promovarii SC H M si pentru deturnarea clientelei apartinand SC U P, dl. H si-a deschis un site pe internet in care erau prezentate serviciile si produsele oferite de SC H M si datele persoanei de contact, reiesind ca preturile practicate erau aceleasi cu cele practicate de reclamanta, iar la date de contact era trecut telefonul reclamantei.
In drept, articolul 11 lit. g si h din Legea nr. 11/1991.
A mai precizat reclamanta ca desi dl. H nu a urmarit in principal atragerea unor salariati ai reclamantei in scopul infiintarii unei societati al carei actionar este, prin manevrele efectuate cu ajutorul salariatilor U a reusit sa isi mareasca numarul de clienti pentru firma sa, crescandu-i astfel profitul.
Reclamantul a apreciat ca paratii au deturnat o parte a clientelei U prin actiunile concertate, iar prejudiciul creat trebuie analizat prin prisma dreptului la clientela, ca element al fondului de comert.
In drept, articolul 3, 4, 7, 9 si 11 din Legea nr. 11/1991, articolul 998 Cod civil.
Prin intampinarea depusa paratul H L a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru recuperarea prejudiciului material si moral izvorat dintr-o fapta de concurenta neloiala.
In drept, articolul 12 din Legea nr. 11/1991 care prevede un termen de prescriptie de un an de la data la care pagubitul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca dauna si pe cel care a cauzat-o.
In fapt, a aratat paratul, reclamanta SC U a cunoscut ca H L are o societate comerciala infiintata inca din 2003, facturand contravaloarea marfa catre SC H Metal (facturile fiscale nr. 9501335/15.11.2007, factura fiscala nr. 9501327/2.11.2007, ambele achitate).
In martie 2009 SC H M SRL si-a modificat obiectul de activitate, acesta devenind similar cu cel al reclamantei, motiv pentru care paratul a comunicat ca doreste sa isi dea demisia, administratorul reclamatei insistand insa ca acesta sa mai ramana si propunandu-i sa desfasoare raporturi comerciale intre cele doua societati, respectiv SC U P sa vanda catre SC H M SRL produse metalurgice, iar la data de 28.08.2009 U a cesionat abonamentul aferent telefonului folosit de sotia paratului catre SC H M.
Ulterior, urmare a intelegerii prealabile, U a emis prima factura fiscala in data de 7.09.2009, prin care reclamanta vinde catre SC H Metal tabla decapata ( factura fiscala nr. 21066) si au urmat alte cinci facturi din 22/24.09.2009 si 5/20.10.2009.
In ceea ce priveste prejudiciul, a aratat paratul, nu rezulta din cuprinsul cererii de chemare in judecata caracterul cert al acesteia nici existenta, nici cuantumul, nici actualitatea si nici legatura de cauzalitate intre fapta de concurenta reclamata si suma solicitata.
In concluzii, paratul a solicitat sa se constate ca termenul de prescriptie a inceput sa curga, cel mai devreme in data de 28.08.2009 si s-a implinit in data de 29.08.2010 si /sau a inceput sa curga cel mai tarziu din data de 7.09.2009 si s-a implinit in data de 7.09.2010.
Reclamanta a inregistrat actiunea la 16.10.2010.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata.
A sustinut paratul ca fapta "deturnarii clientelei" este o activitate de rezultat, iar reclamanta nu probeaza care clientela a fost deturnata si care a fost modul de deturnare/ captare a clientelei, site-ul deschis pe internet de catre SC H Metal SRL neproband faptul ca potentialii clienti care accesau site-ul ar fi fost deturnati de la site-ul reclamantei, nefiind probata existenta vreunui element de confuzie intre site-urile celor doua societati.
Cat priveste telefonul mobil inclus pe site si care apartinea reclamantei, acesta era inclus in pagina de confectii metalice, reclamanta neexecutand confectii metalice, deci nu exista indicii de concurenta neloiala, includerea unui numar de telefon pe site neputand fi considerata ca manopera de deturnare a clientelei reclamantei.
In ce priveste preturile practicate de H M, care erau aceleasi cu cele ale reclamantei, acest fapt nu este de natura sa probeze denaturarea clientului, acestea fiind preturile pietei si erau preturi orientative, nu de vanzare.
A mai aratat paratul ca nu a angajat salariatii ai reclamantei si nici nu avea clauza contractuala expusa prin care i se interzicea sa infiinteze o firma concurenta.
Prin incheierea din 25.01.2011 Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a admis exceptia necompetentei functionale a Sectiei Civile si a inaintat cauza spre competenta solutionare Tribunalului Bucuresti - Sectia Comerciala.
Pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala cauza a fost inregistrata sub nr. 9124/3/2011, din 7.02.2011.
Prin sentinta civila nr. 6876/21.05.2012 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Civila a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si a respins cererea formulata de reclamanta SC U P SA ca prescrisa.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca paratul H L a devenit angajat al SC U, conform contractului de munca nr. 62285/19.12.2006, avand in subordine si administrare depozitul P, unde se depozita marfa societatii reclamante.
In urma emiterii de catre societate a deciziei nr. 167/22.08.2009 privind efectuarea stocului faptic in depozitul P, paratul H a depus o cerere de incetare a contractului de munca, incepand cu 7.09.2009, acesta nemaiducandu-se la lucru din 23.09.2009.
Incetarea contractului de munca a fost dispusa prin Decizia nr. 118/22.10.2009.
Potrivit articolului 4 alineat 1, lit. g, din Legea nr. 11/1991, constituia contraventie "deturnarea clientului unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela in cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant", iar, potrivit articolului 4 alineat 1, lit. h, din Legea nr. 11/1991, "Concedierea sau atragerea unor salariati ai unui comerciant in scopul infiintarii unei societati concurente care sa capteze clientii acelui comerciant sau angajarea salariatilor unui comerciant in scopul dezorganizarii activitatii sale", constituie, de asemenea, contraventie.
Daca vreuna dintre faptele prevazute de articolul 4 sau 5 din Legea nr. 11/1991 cauzeaza daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instantei competente cu actiune in raspundere civila corespunzatoare (articolul 9).
Potrivit articolului 12 din Legea nr. 11/1991, dreptul la actiune prevazut de articolul 9 se prescrie in termen de un an de la data la care pagubitul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca dauna si pe cel care a cauzat-o, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data savarsirii faptei.
Instanta de fond a retinut ca reclamanta a invocat deturnarea clientului sau atragerea salariatilor - potrivit articolului 11 litera g si h, din Legea nr. 11/1991, fara a preciza momentele sau faptele concerte, aspect care a determinat instanta sa ia ca puncte de reper, strict in acceptiunea dispozitiilor articolului 12 din Legea nr. 11/1991, momentul la care reclamanta a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca dauna si pe ce care a cauzat-o, respectiv momentul la care reclamanta a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca activitatile de concurenta neloiala desfasurate de catre paratul, director comercial, H L.
A retinut instanta de fond ca SC H M SRL are ca asociati pe paratul H L si pe sotia acestuia, H F, cu 50% - 50% din actiuni si incepand cu luna martie 2009 obiectul principal de activitate a devenit similar cu cel al reclamantei.
Contractul de cesiune nr. 131/1.09.2009, incheiat la 28.08.2009, care poarta stampila SC H M, fiind semnat de paratul H L in calitate de reprezentant al acesteia, coroborat cu facturile emise incepand cu data de 7.09.2009 atesta faptul ca reclamantul a avut cunostinta de activitatea directorului comercial, a apreciat instanta de fond.
Instanta de fond a precizat ca nu a avut ca punct de reper faptul ca societatea parata SC H M SRL a fost infiintata de catre parat inca din 2003 si nici rezultatele inventarierii - fara relevanta in raport de obiectul dedus judecatii, in raport cu care se poate atrage raspunderea paratului.
Asa fiind, instanta de fond a apreciat ca termenul de prescriptie s-a implinit la data de 8.09.2010, intervenind prescriptia dreptului material la actiune in raport cu data formularii actiunii, 16.09.2010.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamanta SC U P SA, apelul fiind inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti- Sectia a V-a Civila, sub nr. 9124/3/2011, din 27.06.2012.
In motivarea apelului reclamanta a sustinut ca la data de 22.10.2009, data emiterii deciziei nr. 118/22.10.2009, de incetare a contractului individual de munca al dl. H L, nu cunostea situatia reala a societatii, ceea ce inseamna ca dreptul sau la actiune nu este prescris.
Apelanta a apreciat ca hotararea instantei de fond este nefondata deoarece, pe de o parte, aceasta a motivat ca termenul de prescriptie s-a implinit la data de 8.09.2010 iar, pe de alta parte, a retinut ca se invoca deturnarea clientelei, fara a se preciza momentul la care reclamanta a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca dauna.
Sustine apelanta reclamanta ca a luat la cunostinta de practicile necinstite ale paratului H L si a inceput sa aiba banuieli abia dupa finalizarea raportului de expertiza, adica dupa data de 9.10.2009.
De asemenea, numarul de telefon al reclamantei era pe site-ul SC H Metal, inainte ca reclamanta sa cesioneze numarul de telefon, contractul de cesiune fiind incheiat abia la 1.09.2009, asa incat instanta de fond gresit a calculat termenul de prescriptie in functie de contractul de cesiune incheiat.
In drept, articolele 284- 298 Cod procedura civila, articolul 3, articolul 4, articolul 7, articolul 9, articolul 11 din Legea nr. 11/1991, articolul 998 Cod civil.
Intimatii parati H L si SC H M SRL au depus intampinare, solicitand respingerea apelului declarat de reclamanta, ca nefondat.
Apelanta reclamanta a depus inscrisuri in probatiune.
Curtea, analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor articolului 295 Cod procedura civila, constata apelul nefondat, pentru urmatoarele Considerente:
In mod corect instanta de fond a retinut incidenta dispozitiilor articolului 7 alineat 1 din Decretul nr. 167/1958, potrivit caruia "Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune...".
In conformitate cu dispozitiile articolului 8 din Decretul nr. 167/1958, "Prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuita prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea" iar, potrivit articolului 12 din Legea nr. 11/1991, pentru combaterea concurentei neloiale, "Dreptul la actiunea prevazut de articolul 9 (care se refera la actiunea in raspunderea civila) se prescrie in termen de un an de la data la care pagubitul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca dauna si pe cel care a cauzat-o, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data savarsirii faptei".
Dupa cum a constatat instanta de fond, reclamanta apelanta nu a precizat momentul sau faptele concrete savarsite de catre parati, in sensul deturnarii clientelei sau atragerii salariatilor, potrivit articolului 11 lit. g si h din Legea nr. 11/1991.
Fata de obiectul cererii de chemare in judecata, in mod corect a apreciat instanta de fond ca inventarierea dispusa de catre reclamanta este fara relevanta.
Tot fara relevanta este si expertiza financiar -contabila privind achizitiile de marfuri, dispusa in perioada 7.10.2009- 9.10.2009 si care a relevat atat aspecte pozitive, cat si aspecte negative de activitate de intrare a marfurilor si tinere a documentelor, ceea ce ar atrage raspunderea persoanelor cu "atributii specifice" in departamentul comercial si in departamentul financiar contabil, intrucat eventuala raspundere a persoanelor responsabile nu se poate face decat in cadrul raporturilor de munca dintre acestea si angajator, in functie de atributiile concrete ce reveneau fiecaruia in temeiul contractului de munca sau al fisei postului.
Neglijenta in serviciu sau indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor de serviciu intra sub incidenta raporturilor de dreptul muncii, nu al concurentei neloiale.
Asa fiind, Curtea apreciaza ca fiind corecte cele retinute de catre instanta de fond in sensul lipsei de relevanta a inventarierii dispuse de catre reclamanta sau a expertizei contabile, prin raportul de expertiza contabila depus la dosar apelanta nereusind sa probeze contrariul celor retinute de catre instanta, raportul de expertiza contabila nerelevand aspectele de concurenta neloiala pretins savarsite de catre parat, respectiv de atragere partiala a clientelei apelantei reclamante si a angajatilor acesteia.
Curtea apreciaza ca instanta de fond a stabilit in mod judicios situatia de fapt, astfel cum aceasta rezulta din sustinerile partilor si probatoriile administrate si a apreciat in mod intemeiat ca reclamanta a avut cunostinta de activitatea directorului comercial desfasurata in cadrul SC H M SRL, societate cu care apelanta-reclamanta a si derulat raporturi comerciale, de vanzare-cumparare, fapt atestat de facturile fiscale emise, incepand cu data de 7.09.2009, dupa cum reclamanta a cesionat prin contractul nr. 131/1.09.2009 telefonul ce aparea pe site-ul paratei SC H M SRL.
Fata de cele retinute, in mod corect instanta de fond a apreciat ca, raportat la dispozitiile articolului 12 din Legea nr. 11/1991 coroborat cu articolul 8 din Decretul 167/1958, data de 7.09.2009 poate fi considerata drept data nasterii dreptului la actiune prevazuta de articolul 9 din Legea nr. 11/1991, la aceasta data reclamanta ar fi trebuit sa cunoasca activitatea desfasurata de catre directorul sau comercial si daca aceasta este pagubitoare pentru societate.
Fata de termenul de 8.09.2010, termen la care instanta de fond a apreciat ca s-a implinit prescriptia dreptului material la actiune, Curtea retine ca, potrivit articolului 101 alineat 3 si 4 din Cod procedura civila, cand termenul este stabilit pe ani sau pe luni, el se va implini in ziua corespunzatoare din ultimul an ori ultima luna.
Asa fiind, cum termenul de prescriptie prevazut de articolul 12 din Legea nr. 11/1991 este un an si, in speta, el a inceput sa curga din data de 7.09.2009, rezulta ca s-a implinit in data de 7.09.2010 si nu 8.09.2010 cum, eronat, a apreciat instanta de fond.
Pe fond hotararea primei instante este insa legala si temeinica, apelul fiind nefondat.
Pentru aceste considerente, Curtea, fata de dispozitiile articolului 294 - 296 Cod procedura civila,a respins apelul ca nefondat.