Domeniu: Aspecte de Drept material aplicabile in litigiile cu profesionisti
Procedura insolventei. Interesul personal al lichidatorului judiciar.
Cerinta ca interesul sa fie personal este indeplinita si atunci cand actiunea este promovata de persoane sau organe carora legiuitorul le-a recunoscut legitimare procesuala activa.
- Art.79 si 80 din Legea nr.85/2006;
- Art. 379 Cod procedura civila;
Nu se poate retine sustinerea recurentului in sensul ca lichidatorul nu justifica un interes personal deoarece cerinta ca interesul sa fie personal este indeplinita si atunci cand actiunea nu este promovata de titularul dreptului, ci de persoane sau organe carora legiuitorul le-a recunoscuta legitimare procesuala activa. Or, asa cum rezulta din dispozitiile legale mai sus citate, legiuitorul a conferit lichidatorului calitate procesuala activa in actiunile in anulare reglementate de art.79 si 80 din Legea nr.85/2006, astfel incat si cerinta ca interesul sa fie personal este indeplinita.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.820 din 5.04.2012)
Prin sentinta comerciala nr. 63/12.01.2011 pronuntata de Tribunalul Giurgiu - Sindic, in dosarul nr.151/122/2010 a fost admisa actiunea formulata de lichidatorul judiciar CN I IPUR, a fost anulat transferul patrimonial contract de vanzare-cumparare incheiat intre SC AD C C SRL B V si L C, privind bunul utilaj cu denumirea pompa de sapa, conform facturii fiscale, paratul dobanditor fiind obligat sa restituie averii falitei si sa predea lichidatorului judiciar bunul descris sau sa intoarca valoarea corespunzatoare a bunului, de 91.348 lei, in contul de lichidare.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca in conditiile neachitarii datoriilor scadente la mijlocul anului 2009 si a emiterii unor bilete la ordin fara acoperire in disponibilul bancar, anterior sesizarii instantei, debitoarea prin administrator a instrainat un utilaj cu pretul de 5000 lei, achizitionat cu 9 luni de zile anterior la pretul de 24.500 Euro.
Evidenta fiind disproportia intre prestatii, intrucat bunul a fost transferat la o valoare de aproximativ 18 ori mai mica, cu scopul diminuarii nejustificate a patrimoniului, evitarii urmarii creditorilor si in frauda drepturilor acestora, in baza dispozitiilor art.11 alin.1 lit.h si art.80 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006, Tribunalul a anulat transferul fraudulos si va obliga dobanditorul sa restituie bunul averii debitorului.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul L C, solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei recurate in sensul respingerii cererii in anulare a contractului de vanzare-cumparare incheiat cu debitoarea.
In motivarea recursului s-a aratat ca hotararea instantei de fond a fost pronuntata cu aprecierea gresita a probelor.
Astfel, la pronuntarea hotararii, instanta de judecata a retinut faptul ca instrainarea bunului prin contractul de vanzare-cumparare s-a efectuat cu o evidenta disproportie intre prestatii, intrucat bunul a fost transferat la o valoare de aproximativ 18 ori mai mica, cu scopul diminuarii nejustificate a patrimoniului, evitarii urmaririi creditorilor si in frauda drepturilor acestora.
Argumentul primei instante este gresit, atat in raport de starea de fapt reala, cat si de caracteristicile bunului la cele doua momente analizate exclusiv din perspectiva pretului de achizitie de catre judecatorul fondului.
Astfel, sub un prim aspect, este incorecta motivarea primei instante, in sensul ca bunul a fost achizitionat, ca utilaj nou, de la societatea care se pretinde ca l-a vandut debitoarei aflata in insolventa, intrucat, din verificarile efectuate de subsemnatul, a rezultat ca aceasta factura nu figureaza ca fiind emisa de catre primul vanzator.
In consecinta, valoarea de 24500 Euro, la care se adauga TVA, este o valoare cu totul arbitrara, care nu a fost achitata catre primul proprietar si care, in nici un caz, nu corespundea starii bunului la data intrarii in patrimoniul actualei debitoare.
Pe de alta parte, urmeaza a se observa ca utilajul nu era unul nou la data la care se pretinde ca a intrat in patrimoniul vanzatoarei recurentului, intrucat, in realitate, el era deja un utilaj folosit, cu consecinta fireasca, din punct de vedere comercial, a unei uzuri materiale si morale de peste 50% din valoarea "de nou".
Solutia primei instante este nelegala si netemeinica si fata de imprejurarea ca nu a fost avuta in vedere utilizarea acestui bun in regim industrial o perioada de aproape un an de zile, ceea ce a condus, suplimentar, la diminuarea valorii de circulatie a acesteia.
In aceste conditii, cata vreme, prin natura sa, utilajul nu putea sa-si conserve valoare de circulatie in conditiile unei exploatari normale, solutia primei instante, de a compara valorile pretinse de achizitie ale aceluiasi bun, nu poate fi corecta.
Solutia primei instante este netemeinica si fata de imprejurarea ca, in realitate, valoarea contraprestatiei asumate de recurent a fost mult mai mare decat cea trecuta in factura.
Sub acest aspect, urmeaza sa se observe ca, in urma unor raporturi de colaborare cu debitoarea, a acumulat, in comun cu aceasta o serie de obligatii fata de terti.
Prin inscrisul sub semnatura privata, incheiat cu administratorul debitoarei, recurentul si-a asumat obligatia de a prelua o serie de obligatii, precum si de a transmite posesia asupra unor bunuri catre debitoare, urmand ca, in contul acestor prestatii, precum si sumei reziduale de 5000 lei, sa primeasca in deplina proprietate utilajul respectiv.
In drept s-au invocat prevederile art.304 ind.1 C.pr.civ.
In sustinerea recursului s-au depus la dosar inscrisuri in fotocopie.
Recurentul s-a inscris in fals impotriva facturii fiscale nr.80100081/2008, care a fost depusa in original la dosar, insa nu a indicat si autorul falsului.
Pe cererea de inscriere in fals, Curtea a incuviintat pentru recurent proba cu inscrisuri, admisibila in faza procesuala a recursului.
La termenul de judecata din 22.03.2012 recurentul a invocat doua exceptii, respectiv exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei debitoare in actiunea in anulare si exceptia lipsei de interes intrucat bunul nu apartine debitoarei, iar interesul pe care il urmareste lichidatorul nu este unul personal.
Intimatul reclamant CN I IPURL a invocat, in aceeasi sedinta, exceptia nulitatii recursului ca urmare a neindicarii unor motive de nelegalitate de catre recurent.
Analizand cu prioritate, fata de dispozitiile art.137 alin.1 C.pr.civ, exceptia nulitatii recursului invocata de catre intimatul lichidator judiciar, Curtea apreciaza ca este neintemeiata, urmand a fi respinsa pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.302 ind.1 alin.1 lit.c teza I C.pr.civ, cererea de recurs va cuprinde, sub sanctiunea nulitatii, motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul, iar potrivit art.306 alin.1 C.pr.civ, recursul este nul daca nu a fost motivat in termenul legal, cu exceptia cazurilor prevazute la alin.2. In alineatul 2 al aceluiasi articol se prevede ca motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu de instanta de recurs, care insa este obligata sa le puna in dezbaterea partilor.
Prin urmare, din interpretarea acestor dispozitii legale, rezulta ca motivele de ordine publica pot fi invocate nu numai de catre instanta ci si de recurent si chiar dupa implinirea termenului de motivare a recursului.
In cauza de fata Curtea constata ca la termenul de judecata din data de 22.03.2012 recurentul a invocat doua exceptii, respectiv exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei debitoare in actiunea in anulare si exceptia lipsei de interes, acestea reprezentand in realitate motive de ordine publica.
Astfel, prin invocarea acestor motive de ordine publica nu se poate retine sustinerile intimatului in sensul ca recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate si prin urmare, exceptia nulitatii recursului nu poate fi primita.
In ceea ce priveste recursul declarat, in raport de criticile formulate prin cererea de recurs si de motivele de ordine publica invocate in sedinta din 22.03.2012, Curtea apreciaza ca este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesule pasive a debitoarei invocata in recurs ca si motiv de ordine publica Curtea retine ca actiunea formulata de lichidatorul judiciar a fost intemeiata pe dispozitiile art.80 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006, fiind solutionata in contradictoriu cu debitoarea SC AD C C SRL si paratul-tert dobanditor, L C. Potrivit art.85 alin.6 din aceeasi lege, "au calitate procesuala pasiva in actiunile in anulare prevazute la art.79 si 80 debitorul si, dupa caz, cocontractantul sau." Prin urmare, potrivit acestui text legal, debitorul are calitate procesuala pasiva, motiv pentru care acest motiv de ordine publica este nefondat.
Nici exceptia lipsei de interes nu poate fi primita, avand in vedere ca intimatul reclamant justifica un interes legitim, nascut si actual, personal si direct in promovarea actiunii in anulare. Astfel, potrivit art.79 din Legea nr.85/2006 "administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul - sindic actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii", iar potrivit art.80 alin.1 lit.b din lege, "administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul - sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise , realizate de debitor prin operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii."
Nu se poate retine sustinerea recurentului in sensul ca lichidatorul nu justifica un interes personal deoarece cerinta ca interesul sa fie personal este indeplinita si atunci cand actiunea nu este promovata de titularul dreptului, ci de persoane sau organe carora legiuitorul le-a recunoscuta legitimare procesuala activa. Or, asa cum rezulta din dispozitiile legale mai sus citate, legiuitorul a conferit lichidatorului calitate procesuala activa in actiunile in anulare reglementate de art.79 si 80 din Legea nr.85/2006, astfel incat si cerinta ca interesul sa fie personal este indeplinita.
Pe fondul recursului Curtea apreciaza ca sunt nefondate criticile formulate. Astfel, in mod corect a retinut prima instanta ca instrainarea bunului prin contractul de vanzare-cumparare s-a efectuat cu o evidenta disproportie intre prestatii, intrucat bunul a fost transferat la o valoare de aproximativ 18 ori mai mica decat cea de achizitionare.
Sustinerea recurentului ca factura prin care societatea debitoare a achizitionat bunul nu a fost emisa de catre primul vanzator, nu prezinta nicio relevanta deoarece ofertele depuse la dosar de catre lichidator pentru pompa de sapa sunt pentru pompe de sapa second hand si nu pentru un utilaj nou. Prin urmare, pretul achitat conform facturii fiscale nr.80100081/2008 este credibil fata de ofertele depuse la dosar, cu privire la bunuri similare, second hand. Intrucat s-a facut dovada de catre lichidator a pretului unei utilaj similar second hand, care este asemanator cu cel achitat de societatea debitoare pentru acest bun, nu se poate retine ca valoarea este stabilita in mod arbitrar, avand in vedere ca recurentul nu a putut face dovada ca factura emisa de societatea din Austria este falsa. Si daca s-ar avea in vedere uzura materiala si morala a bunului tot nu s-ar ajunge la valoarea achitata de recurent avand in vedere ca bunul a fost utilizat de catre societatea debitoare mai putin de un an.
In ceea ce priveste sustinerea recurentului cu privire la valoarea contraprestatiei care a fost in realitate mai mare decat cea din factura, Curtea nu o poate retine avand in vedere ca inscrisul sub semnatura privata intitulat "nota" nu a fost incheiat intre recurent si societatea debitoare, ci intre recurent si numitul R A M si nu se mentioneaza daca sumele de bani pe care urmeaza sa le achite recurentul sunt datorii ale societatii debitoare sau ale lui R A. Mai mult prin declaratia data de R A si depusa la dosar, rezulta ca recurentul nu a achitat pompa sapa pana in prezent, iar in ceea ce priveste celelalte obligatii asumate de recurent prin acel inscris, nu au fost achitate de catre acesta.
Avand in vedere aceste considerente, Curtea, in temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ, a respins recursul ca nefondat.