Sentinta penala nr. 198 din 29.11.2012 - materie penala -inadmisbilitatea revizuirii impotriva plangerilor formulate conform art 278 ind. 1 C.pr.pen
Prin referatul nr. 201/III-6/2012 Parchetul de pe langa Judecatoria
Bicaz a inaintat instantei cererea de revizuire formulata de condamnatul DI impotriva sentintei penale nr. 95/30.04.2010 a Judecatoriei Bicaz definitiva conform deciziei penale nr. 328/A/09.12.2010 a Tribunalului Neamt si deciziei penale nr. 186/03.03.2011 a Curtii de Apel Bacau, cu propunere de respinge ca inadmisibila.
Condamnatul DI a solicitat revizuirea sentintei penale sus
mentionate aratand, in esenta, ca a fost condamnat pe nedrept pentru savarsirea infractiunii de taiere fara drept de arbori. Precizeaza ca martorii audiati in cauza au facut marturii mincinoase, iar organele de cercetare penala au savarsit nenumarate abuzuri, incalcandu-i drepturile. Terenul de pe care s-au taiat arborii este proprietatea sa si a socrilor sai si nu al fondului forestier, cum retin procurorii.
Cererea nu a fost intemeiata in drept, neindicandu-se cazul de revizuire.
Prin sentinta penala nr. 158/11.10.2011 a Judecatoriei Bicaz, definitiva prin decizia penala nr. 47/12.01.2012 a Curtii de Apel Bacau s-a solutionat cererea de revizuire formulata de acelasi condamnat impotriva aceleiasi sentinte penale, in raport de aceleasi motive
Instanta, analizand motivele invocate de catre petent, prin
prisma actelor si lucrarilor dosarului, constata ca cererea de revizuire formulata de DI este inadmisibila, astfel incat urmeaza sa o respinga ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
Din verificarile efectuate a rezultat ca revizuientul a fost
condamnat de Judecatoria Bicaz, prin sentinta penala nr. 95/30.04.2010 a Judecatoriei Bicaz definitiva conform deciziei penale nr. 328/A/09.12.2010 a Tribunalului Neamt si deciziei penale nr. 186/03.03.2011 a Curtii de Apel Bacau pronuntata in dosarul nr. 650/188/2008 pentru savarsirea infractiunilor de taiere fara drept de arbori si furt de arbori taiati pe nedrept, prevazute de art. 32 alin. 3 din O.G. nr. 96/1998 si respectiv art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996.
In drept, potrivit art. 394 al. 1 C.p.p. revizuirea unei hotarari
definitive poate fi ceruta: a) cand au fost descoperite fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei; b) cand un martor, un expert sau un interpret a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa in cauza a carei revizuire se cere; c) cand un inscris care a servit ca temei al hotararii a carei revizuire se cere a fost declarat fals; d) cand un membru al completului de judecata, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penala a savarsit o infractiune in legatura cu cauza a carei revizuire se cere si e) cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti definitive nu se pot concilia.
Pentru a se conferi activitatii de infaptuire a justitiei un caracter de
stabilitate s-a decis ca hotararile judecatoresti definitive sunt executorii si au autoritate de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat este considerata ca fiind acel principiu care nu permite declansarea unei noi judecati cu privire la aceeasi fapta si aceeasi persoana, daca acestea au facut obiectul unei judecati pentru care s-a pronuntat o hotarare definitiva. In virtutea autoritatii de lucru judecat, hotararea judecatoreasca penala este considerata ca o expresie a adevarului (res judicata pro veritate habetur). Cu toate acestea, in practica a reiesit ca, in anumite situatii, chiar hotararile judecatoresti ramase definitive sunt nelegale si netemeinice, motiv pentru care in Codul de procedura penala s-au reglementat caile extraordinare de atac, ca remedii procesuale menite a repara erorile pe care le contin hotararile judecatoresti penale ramase definitive.
In aceasta categorie de remedii procesuale se incadreaza si
revizuirea, cale de atac extraordinara, prin care pot fi atacate hotararile judecatoresti definitive care contin grave erori de fapt. Prin revizuire se urmareste o reexaminare in fapt a cauzei penale.
Astfel cum sunt reglementate motivele de revizuire in Codul de
procedura penala si raportand cererea revizuientului la textele de lege indicate, rezulta ca singurul caz de revizuire care ar putea fi avut in vedere este cel prevazut de art. 394 al. 1 lit. b) C.p.p., desi condamnatul nu a facut in mod expres referire la acesta.
Cazul de revizuire prevazut la art. 394 lit. b) C.p.p. prevede ca se poate cere revizuirea atunci cand un martor a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa, insa potrivit dispozitiilor art. 395 C.p.p. trebuie sa existe o hotarare de condamnare in dovedirea acestui aspect.
Revizuientul-condamnat, in cererea formulata, a aratat ca
organele de cercetare au facut abuzuri iar martorii au declarat fals, fara insa a exista vreo hotarare de condamnare a acestora, si ca el are probe certe care sa ii probeze nevinovatia, fara insa a arata in concret care sunt acestea.
Din analiza dispozitiilor art. 403 al.1 C.p.p. rezulta ca cererea de
revizuire este admisibila daca este facuta in conditiile legii si daca din probele stranse in cursul cercetarii efectuate de procuror rezulta date suficiente pentru admiterea in principiu, instanta putand verifica oricare din probele pe care se sprijina cererea de revizuire sau administra probe noi, daca este necesar. In consecinta, cele doua conditii trebuie intrunite cumulativ.
In prezenta cauza instanta constata ca motivele invocate in cererea
revizuientului nu se incadreaza in nici unul din cazurile de revizuire expres si limitativ prevazute de art. 394 al. 1 C.p.p., in acceptiunea acestui text de lege, chiar daca, in aparenta, acesta a incercat sa incadreze sustinerile sale in ipotezele prevazute de litera b) din art. 394 C.p.p.
De asemenea, fata de dispozitiile art. 403 alin. 3 ind. 1 C.p.p. cererea este inadmisibila, intrucat prin sentinta penala nr. 158/11.10.2011 a Judecatoriei Bicaz, definitiva prin decizia penala nr. 47/12.01.2012 a Curtii de Apel Bacau s-a solutionat cererea de revizuire formulata de acelasi condamnat impotriva aceleiasi sentinte penale, in raport de aceleasi motive.
Retinand culpa procesuala a revizuientului, in baza art. 192 al. 2
C.p.p. acesta va fi obligat sa plateasca cheltuielile judiciare catre stat.