Salarizare. Functionar public.

Salarizare.

Functionar public. Decizie de imputare emisa pentru sume platite cu titlu de spor de dispozitiv si cu titlu de drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii.

- art.84 alin.1 lit.a, art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR. 3075/24.11.2011)

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalul Calarasi sub nr.531/116/2011, astfel cum a fost precizata si completata, reclamantii A. C., A. S. E., A. (M.) M., s.a., au chemat in judecata pe paratii Municipiul Calarasi, reprezentat prin primarul municipiului, si Primarul Municipiului Calarasi, solicitand ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna anularea dispozitiilor de imputare emise de primar pentru fiecare reclamant in parte, prin care au fost imputate sumele achitate cu titlu de indemnizatie de dispozitiv in perioada 01.04.2008-31.07.2009, corelativ cu restituirea lor, precum si sistarea retinerilor ce sunt facute si in continuare; anularea dispozitiei nr.1956/22.07.2010 emisa de primar, prin care s-a dispus diminuarea salariilor brute de incadrare cu 25% in baza Legii nr.118/2010, corelativ cu restituirea sumelor retinute in perioada 01.07.2010-31.12.2010, respectiv diferenta intre salariul cuvenit si cel incasat; acordarea drepturilor speciale pentru mentinerea sanatatii in cuantum de 20 lei/zi lucratoare conform prevederilor art.18 alin.1 din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate intre paratul Municipiul Calarasi pe de o parte si reprezentantii salariatilor, pe de alta parte, inregistrat la D.M.S.S. Calarasi sub nr.11/6/05.01.2009, precum si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata, respectiv onorariu de avocat.
In motivarea in fapt a actiunii, reclamantii au aratat in esenta ca dispozitiile de imputare emise de primar pentru fiecare reclamant, in vederea recuperarii sumelor achitate in perioada 01.04.2008-31.07.2009, cu titlu de indemnizatie de dispozitiv in cuantum de 25% din salariul brut de incadrare lunara, sunt nelegale pentru urmatoarele motive:
Indemnizatia de dispozitiv a fost acordata tuturor reclamantilor in baza dispozitiei nr.1962/15.04.2008 emisa de paratul Primarul municipiului Calarasi, iar ulterior a fost prevazuta si la art.18 alin.7 din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate.
Dispozitiile de imputare emise pentru recuperarea sumelor au la baza decizia nr.51/12.01.2010, respectiv decizia nr.17/16.08.2010, ambele emise de Camera de Conturi a jud. Calarasi, dar si dispozitiile Codului muncii si ale Legii nr.188/1999, invocate in cuprinsul lor.
Considera nelegale dispozitiile de imputare emise de primar, invocand in beneficiul lor dispozitiile art.164 alin.2 din Codul muncii (Legea nr.53/2003), potrivit carora retinerile cu titlu de daune materiale nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este constatata printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila.
Referitor la dreptul lor de a incasa indemnizatia de dispozitiv, acestia invoca prevederile contractului colectiv la nivel de unitate, semnat fara obiectiuni, astfel ca obligatia paratului Municipiul Calarasi, reprezentat de primar, asumata in baza acestui contract trebuie respectata, mai ales ca la baza inserarii acestei clauze au stat dispozitiile pct.9.2 si 31.1 din Ordinul M.A.I. nr.496/2003.
Prin emiterea dispozitiilor de imputare si sistarea platii indemnizatiei pe viitor, reclamantii sustin ca paratii incalca dispozitiile art.39 alin. 1 din Legea nr.53/2003, motiv pentru care inteleg sa invoce in sustinerea dreptului lor si dispozitiile art.1 alin.2 lit.e, art.1 alin.3 din Ordonanta de Guvern nr.137/2000 si art.16 alin.1 din Constitutia Romaniei, dar si dispozitiile art.1 din Protocolul nr.12 la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor si Libertatilor fundamentale ale Omului, cele ale Legii nr.188/1999, art.18 alin.7 din contractul colectiv la nivel de unitate, art.969 alin.1 si 2 Cod civil, art.243 din Legea nr.53/2003, art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996, motiv pentru care solicita anularea acestora si repunerea partilor in situatia anterioara emiterii lor.
Referitor la cererea privind anularea dispozitiei nr.1956/22.07.2010 emisa de primar, prin care s-a dispus diminuarea salariilor brute de incadrare cu 25% in baza Legii nr.118/2010, corelativ cu restituirea sumelor retinute in perioada 01.07.2010-31.12.2010, respectiv diferenta intre salariul cuvenit si cel incasat, proportional cu perioada lucrata, reclamantii arata ca reducerea unilaterala a salariului brut este nelegala deoarece incalca prevederile art.1 alin.1 din Primul Protocol Aditional la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului, cele ale Declaratiei Universale ale Drepturilor Omului, dar si dispozitiile art.10, art.17 alin.2 si 3 si art.40 alin.2 lit.c din Legea nr.53/2003.
Reclamantii sustin ca retinerile salariale sunt nelegale si sunt indreptatiti la restituirea sumelor, deoarece actul normativ in baza caruia au fost operate reducerile salariale este paralizat in ceea ce priveste efectele sale de dispozitiile comunitare invocate, care se aplica cu prioritate conform dispozitiilor art.20 din Constitutia Romaniei.
Pe de alt parte, considera ca argumentele invocate in expunerea de motive, care au condus la adoptarea Legii nr.118/2010 nu sunt dovedite, fiind contrare si legislatiei comunitare, motiv pentru care solicita admiterea acestui capat de cerere.
Referitor la acordarea drepturilor speciale pentru mentinerea sanatatii in cuantum de 20 lei/zi lucratoare, conform prevederilor art.18 alin.1 din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate intre paratul Municipiul Calarasi, pe de o parte si reprezentantii salariatilor, pe de alta parte, inregistrat la D.M.S.S. Calarasi sub nr.11/6/05.01.2009, reclamantii arata ca aceste drepturi li se cuvin pe motiv ca paratul este obligat sa respecte clauzele lui, deoarece a fost semnat fara obiectiuni, fiind legea partilor, conform art.969 alin.1 Cod civil.
Mai arata reclamantii ca paratii si-au respectat obligatia de plata a acestor drepturi speciale pe perioada indicata in actiune, motiv pentru care apreciaza ca trebuie respectata si pentru perioada in care nu au incasat aceste drepturi, proportional cu cea lucrata efectiv de fiecare dintre salariati.
Prin intampinarea depusa la dosarul cauzei, paratul Primarul municipiului Calarasi a solicitat respingerea actiunii reclamantilor.
In sedinta publica din data de 08.02.2011, tribunalul a dispus disjungerea cererilor reclamantilor pentru a fi formate dosare separate.
Dosarul privind pe reclamantul C. I. a fost inregistrat sub nr.823/116/2011.
Prin sentinta civila nr.1636/05.04.2011 pronuntata de Tribunalul Calarasi, a fost admisa exceptia prescrierii dreptului la actiune - ridicata din oficiu de instanta - si, in consecinta, a fost respinsa ca prescrisa actiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu paratul Primarul Municipiului Calarasi privind anularea dispozitiei de imputare nr.903/19.03.2010.
De asemenea, a fost respinsa actiunea formulata de reclamant impotriva paratilor Municipiul Calarasi prin Primar si Primarul Municipiului Calarasi.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a constatat ca, in ceea ce priveste deciziile de imputare, reclamantul invoca practic lipsa titlului legal necesar pentru recuperarea sumei, deoarece angajatorul nu a facut dovada existentei si intinderii prejudiciului pentru care a declansat procedura de recuperare a indemnizatiei de dispozitiv, printr-o hotarare judecatoreasca, ci in baza actelor de control intocmite de Camera de conturi a jud. Calarasi.
Dat fiind statutul special stabilit pentru functionarii publici prin Legea nr.188/1999, tribunalul a constatat ca dispozitiile sale se aplica cu prioritate, urmand sa se completeze cu cele ale dreptului comun, in speta cu Legea nr.53/2003, numai in situatia in care nu exista o reglementare speciala.
S-a retinut ca in cazul functionarilor publici, atunci cand se pune in discutie obligatia de restituire a sumelor achitate necuvenit de angajator, conducatorul autoritatii/institutiei publice dispune recuperarea lor prin emiterea unei dispozitii de imputare ,in conditiile art.85, cu aplicarea art.84 lit. b din Legea nr.188/1999, care poate fi atacata direct la instanta de contencios administrativ competenta, conform dispozitiilor art.85 alin.2 din aceeasi lege.
Asadar, din punct de vedere al procedurii de recuperare a sumelor incasate de reclamant, tribunalul a constatat ca primarul in mod corect a emis dispozitii de imputare supuse controlului judiciar in prezentul dosar.
Referitor la procedura de contestare a dispozitiei de imputare nr.903/19.03.2010 prin care s-a dispus recuperarea sumelor incasate cu titlu de indemnizatie de dispozitiv pe anul 2008 la instanta de contencios administrativ, tribunalul a analizat cererea de anulare in raport de dispozitiile art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004, referitoare la termenul in care se introduce actiunea la instanta, avand in vedere ca in situatia de fata nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile de contestare la emitentul ei, deoarece dispozitiile art.85 alin.2 din Legea nr.188/1999 reglementeaza posibilitatea de contestare a dispozitiilor de imputare direct la instanta de contencios administrativ.
In speta s-a retinut ca termenul de 6 luni prevazut de art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004, calculat de la data comunicarii actului, respectiv data de 06.04.2010, conform tabelului cu semnaturile de primire, a fost depasit .
In ceea ce priveste decizia nr.2318/29.09.2010 emisa de acelasi parat, prin care s-a dispus recuperarea sumelor incasate de reclamant cu titlu de indemnizatie de dispozitiv pe anul 2009, s-a constatat ca aceasta invoca prevederile contractului colectiv incheiat la nivel de unitate cu paratul Municipiul Calarasi, depus in copie la dosar, prin care a fost acordata indemnizatia de dispozitiv si celelalte drepturi individualizate la art.18 alin.1-8, functionarilor publici si personalului contractual, angajati ai Primariei municipiului Calarasi.
Referitor la cuantumul sumei, s-a constatat ca a fost stabilit de primar, in urma unor verificari de specialitate efectuate de auditorii financiari ai Camerei de Conturi a jud. Calarasi, finalizate prin deciziile depuse la dosar, prin care s-a constatat ca sumele acordate salariatilor cu titlu de indemnizatie de dispozitiv pe anii 2008 si 2009 s-au platit in mod nelegal, nefiind respectate dispozitiile legale aplicabile in materia salarizarii.
Persoana raspunzatoare pentru aducerea la indeplinire a masurilor de recuperare a prejudiciului a fost desemnat paratul Primarul municipiului Calarasi, care nu a inteles sa conteste actele de control, apreciind ca sunt legale, astfel ca a trecut la realizarea lor si a emis deciziile de imputare pentru recuperarea pagubei individualizata pentru fiecare an calendaristic.
Faptul ca la art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999 se prevede ca tot primarul este si cel care stabileste cuantumul sumei ce trebuie restituita de salariat ca fiind incasata necuvenit, in calitatea sa de conducator al autoritatii publice executive, conduce la concluzia ca primarul poate sa isi insuseasca concluziile actelor de control si sa emita dispozitii de recuperare a prejudiciului, dupa cum poate sa nu fie de acord cu concluziile auditorilor financiari si sa le conteste, urmand procedura speciala.
In situatia de fata, tribunalul a constatat ca actele de control ale camerei de conturi sunt definitive prin necontestare.
In raport de situatia de fapt care a condus la emiterea dispozitiilor de imputare, tribunalul a constatat ca reclamantul nu poate invoca in apararea drepturilor sale clauzele contractului colectiv la nivel de unitate incheiat doar cu paratul Municipiul Calarasi, in conditiile in care clauzele acestui contract nici nu au fost luate in considerare de organul de control, mai ales ca paratul invoca, in sustinerea legalitatii dispozitiilor pe care le-a emis, deciziile camerei de conturi, ale carei masuri trebuie sa le aduca la indeplinire.
Mai mult, s-a constatat ca reclamantul nu prezinta nicio critica de nelegalitate a masurilor dispuse de primar prin dispozitia de imputare emisa, in conditiile in care legalitatea actului administrativ se analizeaza prin prisma actelor preparatorii care au stat la baza emiterii lui.
In cazul de fata, aceste acte preparatorii sunt deciziile camerei de conturi, pentru care nu a fost urmata procedura speciala de contestare de catre entitatea controlata, motiv pentru care isi produc efectele juridice, iar reclamantul nu isi face nicio aparare in legatura cu acestea, mai ales ca nu ii sunt opozabile, ci argumentele sale se limiteaza doar la invocarea dreptului recunoscut tuturor salariatilor in contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate si a dispozitiilor comunitare.
Referitor la dispozitiile comunitare invocate de reclamant, care se aplica cu prioritate in opinia sa, conform dispozitiilor art.20 din Constitutia Romaniei, tribunalul a constatat ca au fost respectate de paratul Primarul municipiului Calarasi, deoarece reclamantul nu a facut dovada existentei dreptului la incasarea indemnizatiei de dispozitiv, care trebuie sa fie legal dobandit, conform legislatiei nationale din materia salarizarii, intrucat nu a depus la dosar actul administrativ emis individual de primar, iar actele de control ale camerei de conturi au constatat nelegalitatea sumelor incasate.
In conditiile in care contractul colectiv incheiat la nivel de unitate, invocat de reclamant in sustinerea dreptului sau, face dovada ca semnatarii lui au stabilit inter partes niste drepturi si obligatii corelative, care sunt opozabile numai acestora, iar in executarea clauzelor sale, salariatii trebuiau sa solicite primarului sa le emita actele individuale de stabilire a dreptului de a beneficia de indemnizatia de dispozitiv si celelalte drepturi acordate colectiv, se constata ca drepturile nu sunt legal dobandite, mai ales ca nu sunt prevazute de Legea nr.188/1999 sau de o alta lege speciala aplicabila functionarilor publici.
Pana la proba contrara, care nu a fost facuta de reclamant, actul administrativ emis de primar se bucura de prezumtia de legalitate.
Referitor la cererea reclamantului privind anularea dispozitiei nr.1956/22.07.2010 emisa de acelasi parat, prin care i-a fost redus salariul brut de incadrare cu 25%, ca urmare a aplicarii dispozitiilor Legii nr.118/2010, tribunalul a constatat ca acesta prezinta aparari de fond, prin care sustine ca nu se justifica masurile de diminuare a salariilor bugetarilor in raport de argumentele prezentate in expunerea de motive, mai ales ca, in opinia sa, dispozitiile acestei legi contravin normelor legale comunitare invocate in actiune, care se aplica cu prioritate fata de cele interne, conform art.20 din Constitutia Romaniei.
Pana la analizarea apararilor de fond, tribunalul a verificat conditiile de admisibilitate ale cererii in anulare, respectiv daca reclamantul a parcurs procedura de contestare a deciziei la conducatorul autoritatii publice executive, care este una prealabila si obligatorie, conform dispozitiilor art.34 alin.1 din Legea nr.330/2009, in vigoare la momentul emiterii dispozitiei de reducere a salariului, constatandu-se ca nu a fost indeplinita, situatie de fapt stabilita in baza actelor depuse la dosarul cauzei si a lamuririlor solicitate de instanta anterior inchiderii dezbaterilor, cand a respins solicitarea avocatului de a amana cauza pentru a verifica daca exista si o astfel de dovada.
In conditiile in care cererea de probatorii a fost formulata la termenul de incuviintare a probelor, care pot fi suplimentate numai atunci cand necesitatea administrarii probei rezulta din dezbateri si numai atunci cand nu poate fi anticipata la momentul discutarii cererii de probatorii, tribunalul a retinut ca, in mod evident, in cazul de fata solicitarea reclamantului nu se incadreaza in ipoteza legala, deoarece aceasta dovada ar fi trebuit facuta in termen, cand au fost depuse si celelalte doua cereri invocate pentru dovedirea respectarii dispozitiilor art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, care nu sunt incidente situatiei de fapt.
In raport de aceasta situatie de fapt, stabilita in baza actelor depuse la dosar, tribunalul a constatat ca cererea reclamantului de anulare a dispozitiei nr.1956/22.07.2010, emisa de paratul Primarul municipiului Calarasi, nu este admisibila pentru simplul motiv ca nu s-a parcurs procedura prealabila obligatorie de contestare la autoritatea executiva care a luat unilateral masura de diminuare a salariului, in conditiile in care instanta are competente limitate doar la verificarea legalitatii deciziei emise in solutionarea contestatiei administrative de ordonatorul de credite/ conducatorul autoritatii publice al carui act administrativ de stabilire/ modificare/reducere a salariului este contestat.
Pe cale de consecinta, tribunalul nu a mai analizat pe fond apararile referitoare la legalitatea dispozitiei nr.1956/2010, pentru motivele aratate, retinand ca nu are competenta de a le analiza pe cale directa.
Referitor la drepturile speciale solicitate, tribunalul a constatat ca reclamantul a beneficiat de acordarea lor pe perioada indicata in actiune, plata fiind intrerupta din lipsa disponibilitatilor banesti, conform sustinerilor paratului Primarul municipiului Calarasi, facute prin intampinare si dovedite cu inscrisurile depuse la dosar, situatie de fapt care nu a fost contestata de reclamant.
In conditiile in care acesta invoca in dovedirea pretentiilor prevederile contractului colectiv de munca incheiat la nivel de unitate, prin care i-au fost recunoscute anumite drepturi salariale suplimentare, este evident ca si paratul s-a prevalat tot de dispozitiile acestuia, in cuprinsul caruia partile au inteles ca, la art.65, sa introduca o clauza de inlaturare neconditionata a obligatiei de plata a drepturilor acordate la art.18 alin.1-8.
Faptul ca paratul Municipiul Calarasi avea obligatia, prin autoritatile sale, sa prevada si sa includa in bugetul anual sumele necesare pentru plata drepturilor salariatilor, nu mai poate fi invocat in conditiile in care prin clauza inserata la art.65 este prevazuta o clauza exoneratoare de raspundere contractuala, iar paratul a invocat-o in beneficiul sau.
Impotriva sentintei pronuntate de Tribunalul Calarasi a declarat recurs reclamantul , solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie modificata in tot hotararea atacata, iar pe fondul cauzei sa fie admisa actiunea si sa se dispuna obligarea paratilor la anularea dispozitiilor de imputare si sistarea retinerilor salariale privind sporul de dispozitiv acordat in perioada 1 aprilie 2008 - 31 iulie 2009, precum si la acordarea drepturilor speciale pentru mentinerea sanatatii in cuantum de 20 de lei pe zi lucratoare, conform art. 18 alin. 1 din Contractul Colectiv de Munca, si la plata diferentei dintre salariile cuvenite si salariile platite efectiv, in perioada 1 iulie - 31 decembrie 2010.
In motivarea recursului, s-au sustinut urmatoarele:
1. Cu privire la anularea Dispozitiilor nr.903/19.03.2010 si 2318/29.09.2010 si sistarea retinerilor salariale privind sporul de dispozitiv acordat in perioada 1 aprilie 2008 - 31 iulie 2009, s-a aratat ca sporul de dispozitiv a fost acordat in baza Dispozitiei Primarului Municipiului Calarasi nr.1962 din 15.04.2008, iar la data de 24 decembrie 2008 a fost incheiat Contractul Colectiv de Munca la nivelul Unitatii Administrativ Teritoriale a Municipiului Calarasi, contract inregistrat la Directia de Munca si Incluziune Sociala Calarasi sub nr.11/6/5.01.2009.
Chiar daca acordarea acestui spor de dispozitiv a fost prevazuta si in cuprinsul Contractului colectiv de munca, Dispozitia Primarului nr.1962 din 15.04.2008 este in vigoare, ea nu a fost revocata.
Conform prevederilor art.164 alin.2 din Codul Muncii, "Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila."
Se apreciaza ca Dispozitiile nr.903/19.03.2010 si 2318/29.09.2010 emise de paratul Primarul Municipiului Calarasi sunt contrare dispozitiilor legale, fiind astfel lovite de nulitate absoluta. Ca atare, acestea nu pot produce efecte juridice.
Este evident ca, in aceasta situatie sumele de bani retinute in temeiul acestor doua dispozitii de imputare trebuie restituite functionarului, deoarece poprirea s-a facut ilegal.
De altfel, in cuprinsul deciziilor Camerei de Conturi a judetului Calarasi s-a constatat doar ca sporul de dispozitiv a fost acordat nelegal, fara a fi mentionata vreo culpa a functionarilor publici.
In aceste conditii, este evident faptul ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile art.998-999 din Codul Civil, astfel ca se poate pune problema de a discuta despre un prejudiciu produs de acestia cu vinovatie.
2. Cu privire la acordarea drepturilor speciale pentru mentinerea sanatatii in cuantum de 20 de lei pe zi lucratoare, s-a aratat ca in Contractul Colectiv de Munca, la art.18 alin.1, este prevazuta acordarea unor drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii in cuantum de 20 de lei pe zi lucratoare.
Aceste drepturi nu au fost acordate decat in lunile ianuarie, aprilie, iunie, august, octombrie si decembrie 2009. In lunile februarie, martie, mai, iulie, septembrie, noiembrie 2009, respectiv in perioada ianuarie-noiembrie 2010 acest spor nu a fost acordat de catre angajator.
Cu toate ca in intampinare paratul Primarul Municipiului Calarasi a aratat ca motivul neacordarii acestor drepturi ar fi lipsa resurselor financiare, aceasta aparare nu a fost sustinuta de inscrisuri din care sa reiasa in mod indubitabil lipsa resurselor financiare.
3. Cu privire la plata diferentei dintre salariile cuvenite potrivit contractelor individuale de munca si actelor aditionale la acestea si salariile platite efectiv in perioada 1 iulie-31 decembrie 2010 ,s-a apreciat ca prin diminuarea unilaterala a salariilor cu 25%, prin Dispozitia Primarului Municipiului Calarasi nr.1956/22.07.2010, nu s-a facut in fapt o stabilire/modificare a salariilor in intelesul Legii nr.330/2009, atata vreme cat in Carnetul de munca nu a fost operata aceasta modificare.
In aceste conditii, apreciaza ca angajatorul i-a cauzat un prejudiciu prin reducerea unilaterala a salariilor cu 25%, avand in vedere ca salariul reprezinta un drept asupra caruia cele doua parti ale raportului juridic de munca au convenit si l-au prevazut in mod expres, in conformitate cu dispozitiile art.17 alin.2 si alin.3 din Codul muncii.
Considera ca reducerea unilaterala a salariului brut cu 25%, in temeiul dispozitiilor art.1 din Legea nr.118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, incalca prevederile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si pe cele ale art.1 alin.1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru Apararea drepturilor Omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr.30/1994, care privesc protectia proprietatii.
Apreciaza ca, prin reducerea salariului cu 25% in baza Legii nr. 118/2010, au fost incalcate dispozitiile art.1 din Protocolul nr.1 si este indreptatit sa i se restituie sumele de bani aferente acestui procent, retinute in mod nelegal.
Examinand motivele de recurs in raport de art.304 pct.9 si art.3041 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
In ce priveste deciziile de imputare contestate, Curtea constata ca recurentul a indicat in cererea de recurs argumentele care justifica,in opinia sa, temeinicia cererii de chemare in judecata, fara a critica sub vreun aspect solutia instantei de respingere a cererii de anulare a deciziei nr.903/19.03.2010 ca prescrisa .
In acest context,fata de imprejurarea ca instanta de recurs nu a identificat din oficiu vreun motiv de recurs de ordine publica in privinta capatului de cerere privitor la anularea deciziei de imputare anterior mentionate, va mentine dispozitia tribunalului referitor la respingerea cererii ca prescrisa.
Tot astfel ,cat priveste dezlegarea instantei de fond asupra capatului de cerere avand ca obiect anularea deciziei de imputare nr.2318/29.09.2010,Curtea opineaza ca este legala si temeinica.
In acest sens, se retine ca judicioasa opinia tribunalului potrivit cu care pentru recuperarea sumelor acordate cu titlul de spor de dispozitiv nu era necesara o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, cata vreme dispozitiile speciale ale Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici prevad fara echivoc, la art.85 alin.1, ca repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice in situatia nerestituirii in termenul legal a sumelor ce s-au acordat necuvenit functionarului public se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare .
Alegatiile recurentului privitoare la lipsa vinovatiei functionarului public in producerea pagubei patrimoniului institutiei publice sunt irelevante, in speta nefiind incidente dispozitiile art.84 alin.1 lit.a din Legea 188/1999,ci cele ale art. art.84 alin.1 lit.b din acelasi act normativ .
Potrivit textului de lege anterior mentionat ,Raspunderea civila a functionarului public se angajeaza:
a) pentru pagubele produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice in care functioneaza;
b) pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
Rezulta asadar ,ca pentru ipoteza in care functionarului public i-au fost acordate necuvenit anumite sume, intervenirea raspunderii civile nu este conditionata de vinovatia acestuia ,cum in mod eronat sustine recurentul.
Se retine ca in cauza Primarul Municipiului Calarasi a acordat functionarilor publici din primarie, inclusiv recurentului-reclamant, prin Dispozitia nr.1962/2008, o indemnizatie de dispozitiv lunara, in procent de 25%, in perioada anului 2008, mentionand drept temei juridic Legea nr.138/1999 si OMAI nr.496/2003.
Acordarea indemnizatia de dispozitiv,astfel cum aceasta a fost prevazuta de Legea nr.138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, este conditionata de imprejurarea ca personalul civil sa-si desfasoare activitatea intr-un dispozitiv cu caracter militar sau intr-una din institutiile si autoritatile prevazute in art.1 din Legea nr.138/1999.
Recurentul - reclamant, beneficiar al dispozitiei anterior mentionate, isi desfasoara activitatea in cadrul Primariei municipiului Calarasi, organ al administratiei publice locale si nu din cadrul MAI, astfel ca Ordinul invocat nr. 496/2003 al Ministrului Administratiei si Internelor nu este incident in speta. Edificator in acest sens este si punctul VI al ordinului care precizeaza ca masurile de aplicare al ordinului vor fi luate de comandantii, sefii de unitati.
De altfel, si denumirea legii se refera in primul rand la personalul militar si la personalul civil dar din cadrul acelorasi unitati (a unitatilor militare), iar primaria nu se constituie ,evident,intr-o unitate militara .
Un alt argument il constituie chiar denumirea indemnizatiei, aceea de dispozitiv, care prin natura sa, nu poate fi acordata decat in cadrul institutiilor cu caracter militar, iar nu civil.
Alegatiile recurentului ,in sensul ca emiterea dispozitiei s-a facut in conformitate cu mentiunile din cuprinsul acordului colectiv de munca,sunt irelevante ,de vreme ce Legea 188/1999 privind Statutul functionarului public statueaza fara echivoc asupra masurilor ce pot face obiectul acordurilor colective cu sindicatele reprezentative,intre acestea neregasindu-se si cele privind acordarea indemnizatiilor si sporurilor.
Semnificative in acest sens sunt dispozitiile art.72alin.1 din actul normativ anterior mentionat: (1) Autoritatile si institutiile publice pot incheia anual, in conditiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale functionarilor publici sau cu reprezentantii functionarilor publici, care sa cuprinda numai masuri referitoare la:
a) constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca;
b) sanatatea si securitatea in munca;
c) programul zilnic de lucru;
d) perfectionarea profesionala;
e) alte masuri decat cele prevazute de lege, referitoare la protectia celor alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale.
In raport cu cele expuse ,Curtea constata ca sumele acordate de primar din bugetul local, cu titlu de indemnizatie de dispozitiv, reprezinta sume incasate necuvenit de functionarul public din cadrul primariei, iar in conditiile in care nu au fost restituite benevol de catre acesta,in mod legal s-a emis decizia de imputare .
In ceea ce priveste acordarea drepturilor speciale pentru mentinerea sanatatii in cuantum de 20 de lei/zi lucratoare, Curtea retine ca ,potrivit contractului colectiv de munca invocat chiar de catre recurent, este mentionata in mod expres inlaturarea in mod unilateral a obligatiei de plata a acestui spor salarial in conditiile inexistentei disponibilitatilor banesti, situatie dovedita de inscrisurile depuse de Primaria Municipiului Calarasi.
Cu privire la diminuarea unilaterala a salariului cu 25%, prin Legea nr.118/2010, Curtea opineaza ca dispozitiile art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor si Libertatilor Fundamentale nu pot fi interpretate in sensul restrangerii dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii etc.
Din perspectiva art.1 din primul Protocol aditional la C.E.D.O., jurisprudentei C.E.D.O., se constata ca salariul, in principiu, este o valoare patrimoniala care intra in campul de aplicare al art.1 din Protocolul nr.1.
Insa, diminuarea pentru o perioada determinata, viitoare, prin lege, a salariului personalului bugetar, nu poate fi apreciata ca o atingere adusa dreptului de proprietate, si nici a folosintei bunurilor, cata vreme, interesul general si imperativele legate de protectia drepturilor fundamentale ale individului au fost respectate, reducerea salariilor neputand fi tratata ca o privare de proprietate.
Pe de alta parte, C.E.D.O. face o distinctie esentiala intre dreptul de a continua sa primesti in viitor un salariu intr-un anumit cuantum si dreptul de a primi efectiv salariul castigat pentru o perioada in care munca a fost prestata (a se vedea cauza Lelas c. Croatiei, Hotararea din 20.05.2010, paragraf nr.58)
Astfel fiind, in cauza de fata, este pusa in discutie doar restrangerea temporara a exercitiului acestuia, aplicata nediscriminatoriu intregului personal bugetar.
In concluzie, Curtea retine ca, masura reducerii temporare a salariului personalului bugetar cu 25% nu aduce atingere substantei dreptului, intra in marja de apreciere a Statului, nu este o masura disproportionata in raport cu scopul urmarit si pastreaza justul echilibru intre interesul general al colectivitatii si imperativele protectiei drepturilor fundamentale ale omului, asa incat, nu se poate retine o incalcare a art.1 din primul Protocol aditional la Conventie.
Pentru aceste considerente, in baza art.312 coroborat cu art.3041 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.