Prin "domiciliu", in sens procesual, se intelege acela pe care o persoana si l-a stabilit in fapt, in localitatea unde traieste. Sentinta civila nr. 196 din data de 22.04.2014
pronunțată de Tribunalul Galati

Prin "domiciliu", in sens procesual, se intelege acela pe care o persoana si l-a stabilit in fapt, in localitatea unde traieste. Instanta de fond avea indatorirea de a dispune cercetari pentru a verifica daca paratul avea efectiv domiciliul la adresa indicata de reclamanta. Nelegala citare a paratului in fata instantei de fond reprezinta un motiv de anulare a sentintei si de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instante. Analizand sentinta apelata prin prisma motivelor de apel invocate, precum si din oficiu conform art. 295 alin. 1 teza finala C.proc.civ., Tribunalul a retinut ca apelul declarat este fondat, judecata desfasurandu-se in conditiile nelegalei citari a apelantului, aspect imputabil intimatei-reclamante, care nu a comunicat instantei de fond domiciliul in fapt al apelantului-parat, dar si primei instante.
Instanta de apel a retinut ca citarea partilor in cazul proceselor de divort, se face potrivit reglementarilor generale cuprinse in art. 86 - 100 C.pr.civ.,dar si ale dispozitiilor speciale prevazute de art. 6161 C.pr.civ.
Asa cum rezulta din dovezile de indeplinire a procedurii de citare din dosarul de fond, judecata s-a desfasurat cu citarea apelantului-parat la domiciliul sau legal, din Galati, str. Bxx, nr. x, bl. B 1x, ap. 8x, domiciliul rezultat din verificarile efectuate in programul DEPABD.
Cu ocazia indeplinirii procedurii de citare in fata instantei de fond apelantul-parat nu a fost gasit la domiciliu, dovada de indeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 2x.0x.201x fiind afisata pe usa locuintei, iar pentru termenele din 1x.0x.201x si 0x.1x.201x a fost semnata de mama apelantului-parat.
Prin cererea de chemare in judecata intimata-reclamanta nu a adus la cunostinta instantei faptul ca a locuit impreuna cu apelantul-parat in Italia de mai multi ani, dar aceste informatii au fost aduse la cunostinta instantei prin referatul de ancheta sociala.
De altfel, reclamanta a depus la dosar procura prin care il imputernicea pe aparatorul sau ales sa o reprezinte in dosar, intrucat era plecata in Italia, depunand si o copie a cartii de identitate eliberate in 2007 de Comuna Oppida Mamertina si prelungite pana in 2017, in care este indicata ca resedinta aceeasi cu cea indicata in cererea de apel de apelantul-parat, respectiv V. P., nr. 3.
In prezenta cauza, asa cum rezulta din cele retinute in considerentele anterioare, intimata-reclamanta cunostea fara indoiala faptul ca apelantul-parat locuia in fapt in Italia, nu in Romania, unde avea doar domiciliul legal. In acest sens, instanta de apel retine ca prin "domiciliu", in sens procesual, se intelege acela pe care o persoana si l-a stabilit in fapt, in localitatea unde traieste, deoarece scopul dispozitiilor legale referitoare la domiciliu este ca partile aflate in litigiu sa poata fi instiintate de existenta procesului, pentru a da eficienta dreptului la aparare.
Cu toate acestea, reclamanta nu a comunicat aceasta adresa instantei de fond in vederea realizarii procedurii de citare cu paratul la acest domiciliu, iar instanta de fond nu si-a indeplinit rolul activ prevazut de art. 6161 Cod pr.civ. care cuprind o norma derogatorie de la dreptul comun, in ceea ce priveste citarea partilor in procesul de divort.
Astfel, in cazul neprezentarii paratului citat prin afisare, cum a fost cazul pentru termenul din 2x.0x.2013, instanta avea indatorirea de a dispune cercetari pentru a verifica daca paratul avea efectiv domiciliul la adresa indicata de reclamanta.
Norma derogatorie isi are temeiul in necesitatea incunostintarii reale a paratului in ceea ce priveste solutionarea unei cauze ce are o importanta covarsitoare pentru existenta sa, mai ales ca, pe langa divortul propriu-zis, instanta se pronunta si asupra capetelor de cerere accesorii ce vizeaza copiii minori si folosinta locuintei.
De aceea, este imperios necesar ca procedura de citare sa se bucure de o atentie deosebita din partea instantei mai ales ca, in procesele de divort de multe ori, conduita sotului reclamant este in defavoarea sotului parat, frizand de multe ori, limitele adevarului, legalitatii si ale bunei-credinte.
In lipsa unor demersuri reale ale instantei de judecata in sensul dispozitiilor art. 6161 cod pr.civ., procedura de citare a paratului este viciata.
In analiza legalei indepliniri a procedurii de citare in procesul de divort nu au relevanta motivele pentru care reclamanta-intimata a omis sa comunice adresa apelantului-parat din strainatate pe care o cunostea sau faptul ca pentru doua termene de judecata dovada de indeplinire a procedurii de citare a fost semnata de mama acestuia.
Dispozitiile legale privitoare la citare au scopul de a asigura partilor dreptul de a se apara in proces, ca drept fundamental, caci numai atunci cand acestora li s-au adus la cunostinta, cu respectarea exigentelor legale, existenta procesului si termenele de judecata stabilite ori sunt prezente in instanta, ele isi pot construi apararea potrivit calitatii in proces a fiecareia.
Este evident, asadar, ca legala citare a partilor reprezinta o conditie indispensabila unui proces echitabil, in acord cu prevederile art. 6 par.1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Retinand ca procedura de citare cu paratul nu a fost legal indeplinita in fata instantei de fond, in conditiile in care reclamanta, desi cunostea domiciliul paratului din Italia nu l-a comunicat instantei de fond, iar aceasta nu a facut demersuri pentru a afla domiciliul in fapt al paratului, Tribunalul, in baza art. 297 alin. 1 C.proc.civ., va admite apelul declarat, va anula sentinta atacata si va trimite cauza spre rejudecare primei instante.