Prin cererea inregistrata la Tribunalul Dambovita sub nr.714/120/2010, reclamantii A.C. si altii in contradictoriu cu paratele C. N C. F "CFR" SA si SC I. M.C.F SA au solicitat obligarea acestora sa le recunoasca conditiile de munca speciale, respectiv deosebite, sa obtina avizele necesare si sa le completeze carnetele de munca cu aceasta mentiune pentru fiecare reclamant in parte, potrivit perioadelor precizate in anexa la actiune(parata 1 de la 01.04.2001 la 02.11.2004, iar parata 2 de la 02.11.2004 la zi, urmand ca parata 2 sa rectifice contractele individuale de munca la conditii de munca, cu precizarea "conditii speciale" respectiv "conditii deosebite" in loc de "conditii normale" cum este mentionat in prezent.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca sunt angajati in sistemul cailor ferate, in functia de mecanic masini grele de cale(reclamantii de la 1 la 9), sef echipa intretinere cale(reclamantul 10), meserias intretinere cale(reclamantii de la 11 la 13), lacatus mecanic(reclamantul 14), initial desfasurandu-si activitatea in cadrul Sectiei Intretinere Mecanizata a Caii din cadrul Regionalei CF Bucuresti, iar ulterior, urmare reorganizarii succesive de la Calea Ferata au fost preluati prin reorganizare potrivit HG 591/1998 de catre CN.CF"CFR" SA - Regionala CF Bucuresti incepand cu data de 01.10.1998, iar apoi in baza art.169 din Codul muncii au fost preluati la 02.11.2004 de catre CN.CF"CFR" SA - SC IMCF SA - SIMC Bucuresti. Pana la data de 01.04.2001 cand a intrat in vigoare Legea nr.19/2000 au fost beneficiari ai grupei I de munca in procent de 100% potrivit mentiunilor din carnetele de munca, conform Ordinului 125/1990 raportat la Ordinul 50/1990 anexa nr.1 pozitia 123, respectiv grupa a II a si au beneficiat si beneficiaza si in continuare de sporuri la salariu, inclusiv spor pentru conditii grele de munca feroviara de 15%, spor pentru conditii vatamatoare de 10% si spor pentru conditii periculoase de 15%, activitatea pe care o desfasoara avand legatura directa cu siguranta circulatiei si fiind examinati periodic din punct de vedere medical si psihologic, conform Ordinului 447/2003, beneficiind si de concedii de odihna suplimentare.
Cu toate acestea, cele doua parate(parata 1- Regionala CF Bucuresti si parata 2-SC SIMC SA), in calitate de angajatori nu au depus diligentele necesare pentru a obtine avizele necesare in vederea incadrarii reclamantilor in conditii speciale si deosebite de munca, ce au inlocuit grupa I si grupa II de munca prin Legea nr.19/2000, fiind prejudiciati in dreptul lor de a li se recunoaste aceste conditii de munca, cu toate ca HG nr.1025/2003 stipuleaza ca incadrarea se face cu conditia ca locurile de munca sa fi fost incadrate in grupe de munca anterior datei de 01.04.2001, daca aceste conditii nu s-au normalizat sau nu s-au schimbat, cum este cazul in speta.
In drept, s-au invocat dispozitiile Codului muncii, ale Legii nr.168/1999, ale Legii nr.19/2000, ale HG nr.1025/2003, ale Legii nr.226/2006, ale HG nr.246/2007, ale Ordinului nr.447/2003 si Instructiei 201, precum si ale Contractului colectiv de munca si s-au depus in copie: cartile de identitate, contractele individuale de munca, fisa postului si extras din Contractul colectiv de munca, precum si un tabel nominal cu perioadele si conditiile de munca pentru fiecare reclamant, defalcat la fiecare angajator.
La 17.03.2010 s-a depus si o precizare a reclamantilor la actiunea introductiva, in sensul ca solicita recunoasterea, acordarea si mentionarea in carnetele de munca a conditiilor speciale, respectiv deosebite, pentru fiecare reclamant in parte de catre parata 2 pentru perioada de la 02.11.2004 la zi si pe viitor, pana la incetarea activitatii.
Parata CNCF"CFR"SA-Regionala Bucuresti a depus la dosar o intampinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata intrucat conform art.6 din Ordinul nr.50/1990 nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupa I si a II-a de munca se face de catre conducerea unitatilor cu sindicatele din unitati, tinandu-se seama de conditiile de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective, cu indeplinirea anumitor conditii si anume: avizele date de MS, Comisia Nationala pentru Protectia Muncii.
Si parata SC I. M.C. SA a depus la dosar o intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nelegala si netemeinica, invocand pe cale de exceptie inadmisibilitatea actiunii in ceea ce priveste primul capat de cerere, avand in vedere ca prestarea activitatii unui salariat in conditii speciale de munca nu poate fi constatata printr-o simpla hotarare judecatoreasca, incadrarea locurilor de munca in conditii speciale urmand a se face potrivit unei metodologii specifice prevazuta de HG nr.1025/28.03.2003. Aceeasi exceptie a fost ridicata si pentru al doilea capat de cerere, cu observatia ca legea nu retroactiveaza pentru a se acorda avizul de incadrare in conditii speciale in urma cu 10 ani, iar pentru avizul de conditii deosebite nu mai exista nici o baza legala in prezent pentru obtinerea lui, singurul act normativ in vigoare care il reglementeaza fiind HG 246/2007 ce se refera la reinnoirea avizelor pentru cele deja acordate si nicidecum de obtinerea altora noi, aceleasi concluzii mentinandu-se si pentru al treilea capat de cerere.
Pe fond s-a solicitat respingerea cererii, intrucat programul normal de lucru al reclamantilor nu se desfasoara in intregime pe un santier deschis unde se pot inregistra eventuali factori de risc, ci salariatii presteaza munca si in atelierele de reparatii, de aceea activitatea nu a fost nominalizata ca fiind incadrabila in conditii de munca speciale in anexele nr. 1 si 2 din Legea nr.226/2006.
Un alt criteriu neindeplinit este cel al neinregistrarii asupra persoanelor reclamantilor a vreunui efect asupra capacitatii de munca si starii de sanatate datorate in exclusivitate unor cauze profesionale si inregistrate pe perioada ultimilor 15 ani, iar imprejurarea ca salariatii beneficiaza de concedii de odihna suplimentare si de sporuri la salarii se datoreaza Contractului colectiv de munca.
S-a depus in copie o raportare a morbiditatii profesionale de la Serviciile de medicina muncii.
Reclamantii au depus un raspuns la intampinari reiterand sustinerile din cererea de chemare in judecata si aratand ca ambele parate nu au explicat de ce nu au intreprins demersurile legale prevazute in HG 1025/2003 privind metodologia si criteriile de incadrare a persoanelor in locurile de munca in aceste conditii, desi erau intrunite toate criteriile, atelierul de instalatii nu este dotat cu instalatie de aer conditionat si subzista atat factorii de risc cat si efectele asupra capacitatii de munca si starii de sanatate, iar aprecierea indeplinirii acestor conditii nu revenea paratelor, ci organelor abilitate.
In cauza, la solicitarea partilor, au fost administrate probe cu inscrisuri, interogatorii ce au fost luate tuturor partilor si expertiza in specialitatea protectia muncii.
Astfel, reclamantii au depus la dosar cu borderou: rapoarte de activitatea zilnica pe anii 2007-2009, prezenta personalului la lucru iarna, acte medicale, avize medicale, pontaje pe aceeasi perioada, fise de aptitudini si adresa centrului medical de medicina muncii.
S-a depus raportul de expertiza intocmit de expertul Oprea Nicolae, care a fost si suplimentat cu un raspuns la obiectiuni, expertul concluzionand ca reclamantii isi desfasoara activitatea in conditii grele, cu situatii generatoare de riscuri de accidentare si de imbolnavire profesionala, cu noxe chimice in atelierele in care acestia activeaza, respectiv substante ca: toluen, xilen, monoxid de carbon, hidrocarburi alifatice, cu un nivel de zgomot si presiune acustica care depasesc, constant, nivelul de zgomot admisibil, potrivit masuratorilor efectuate la locul de munca, timpul de lucru efectiv in aceste conditii fiind de peste 80% din timpul total de lucru si devenind si 100% in cazul anumitor reclamanti. Expertul a mai aratat ca incadrarea in grupele I si II de munca se face potrivit Ordinului 50/1990 cu conditia ca pentru grupa I personalul sa lucreze in aceste locuri cel putin 50%, iar pentru grupa II cel putin 70%, conditie care este indeplinita pentru toti reclamantii, intocmindu-se si un tabel defalcat pentru fiecare dintre acestia, cu conditiile de munca si pentru perioadele pentru fiecare angajator in parte.
In completarea la expertiza, acelasi expert a mai precizat si faptul ca si dupa abrogarea Ordinului 50/1990 criteriile de incadrare in grupa I si II de munca au ramas identice.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor legale incidente in cauza, tribunalul retine urmatoarele:
Reclamantii sunt incadrati in sistemul cailor ferate in functia de mecanic masini grele de cale(reclamantii de la 1 la 9), sef echipa intretinere cale(reclamantul 10), meserias intretinere cale(reclamantii de la 11 la 13), lacatus mecanic(reclamantul 14), initial desfasurandu-si activitatea in cadrul IMC, iar ulterior, urmare reorganizarii succesive de la Calea Ferata au fost preluati prin reorganizare potrivit HG 591/1998 de catre CN.CF"CFR" SA - Regionala CF Bucuresti incepand cu data de 01.10.1998, iar apoi in baza art.169 din Codul muncii au fost preluati la 02.11.2004 de catre CN.CF"CFR" SA - SC IMCF SA - SIMC Bucuresti. Pana la data de 01.04.2001 cand a intrat in vigoare Legea nr.19/2000 au fost beneficiari ai grupei I de munca in procent de 100% potrivit mentiunilor din carnetele de munca, conform Ordinului 125/1990 raportat la Ordinul 50/1990 anexa nr.1 pozitia 123, respectiv grupa a II a si au beneficiat si beneficiaza si in continuare de sporuri la salariu, inclusiv spor pentru conditii grele de munca feroviara de 15%, spor pentru conditii vatamatoare de 10% si spor pentru conditii periculoase de 15%, asa cum rezulta din contractele individuale de munca ale acestora. Activitatea pe care o desfasoara reclamantii are legatura directa cu siguranta circulatiei si sunt examinati periodic din punct de vedere medical si psihologic, conform Ordinului 447/2003, beneficiind si de concedii de odihna suplimentare, aceasta concluzie fiind retinuta de instanta pe baza inscrisurilor medicale depuse la dosar de catre reclamanti, a raportului de expertiza tehnica intocmit in cauza, precum si a raspunsului la interogatoriu dat de CN.CF"CFR" SA - Regionala CF Bucuresti, care la intrebarea nr.4 a raspuns in sensul ca functiile reclamantilor concura la siguranta circulatiei pe calea ferata.
Instanta mai retine si faptul ca lucrul desfasurat de reclamanti este in aceleasi conditii de munca si cu aceeasi factori de risc care au determinat sa beneficieze de grupa I si a II a de munca in conformitate cu Ordinul nr.125/1990 si Ordinul nr. 50/1990, pana la 01.04.2001, cand a intrat in vigoare Legea nr.19/2000, care prin art.198 a abrogat Ordinul 50/1990.
Din raportul de expertiza intocmit in cauza se mai desprinde concluzia ca si in prezent si pe toata perioada anterioara incepand cu anul 2001 la locurile de munca ale reclamantilor exista conditii grele, cu situatii generatoare de riscuri de accidentare si de imbolnavire profesionala, cu noxe chimice in atelierele in care acestia activeaza, respectiv substante ca: toluen, xilen, monoxid de carbon, hidrocarburi alifatice, cu un nivel de zgomot si presiune acustica care depasesc, constant, nivelul de zgomot admisibil, potrivit masuratorilor efectuate la locul de munca, timpul de lucru efectiv in aceste conditii fiind de peste 80% din timpul total de lucru si devenind si 100% in cazul anumitor reclamanti.
HG nr.1025/2003 defineste locurile de munca in conditii speciale ca fiind acele locuri de munca unde exista factori de risc profesional, care, prin natura sarcinii de munca si a conditiilor de realizare a acesteia, conduc in timp la reducerea prematura a capacitatii de munca, imbolnaviri profesionale si la comportamente riscante in activitate cu urmari grave asupra securitatii si sanatatii angajatilor.
Aceeasi hotarare de guvern mentioneaza la art.1 faptul ca persoanele incadrate in locuri de munca in conditii speciale sunt angajatii care isi desfasoara activitatea pe parcursul programului normal de lucru din luna respectiva numai in locurile de munca definite la lit. a) si ca expertiza tehnica a locurilor de munca in vederea incadrarii acestora in conditii speciale reprezinta identificarea factorilor de risc existenti la locul de munca, care nu pot fi inlaturati, iar expertiza medicala in vederea incadrarii locurilor de munca in conditii speciale reprezinta procesul de evaluare, in baza datelor medicale, a efectelor riscurilor care nu pot fi inlaturate, asupra capacitatii de munca si starii de sanatate a angajatilor.
Art.2 prevede printre criterii: incadrarea in grupa I anterior datei de 01.04.2001, existenta unor factori de risc la locurile de munca, efecte asupra sanatatii si securitatii, pe perioada ultimilor 15 ani, efecte asupra capacitatii de munca si starii de sanatate, evaluate pe baza datelor medicale inregistrate la nivelul cabinetelor medicale de intreprindere, criterii care sunt indeplinite in cauza, asa cum rezulta din raportul de expertiza tehnica.
In sarcina angajatorului era nominalizarea acestor locuri de munca, iar locurile de munca ale reclamantilor sunt prevazute in Anexa I, pct.7 din HG 1025/2003 si sesizarea ITM pentru verificarea indeplinirii acestor conditii, ori niciuna dintre parate nu a facut dovada indeplinirii acestor obligatii, invocand faptul ca nu au considerat ca erau indeplinite criteriile legale pentru acordarea grupelor de munca reclamantilor, insa asa cum s-a aratat activitatile desfasurate de acestia erau prevazute in Anexa I, pct.7, iar examinarea indeplinirii conditiilor revenea organelor abilitate de lege si nu angajatorului.
Mai mult, parata SC SIMC SA a invocat exceptia inadmisibilitatii introducerii actiunii, aratand ca instanta nu ar putea pronunta in acest caz o hotarare judecatoreasca care sa le fie opozabila, fiind numai de competenta Comisiei pentru acordarea avizelor de incadrare in conditii speciale din cadrul Ministerului Muncii, Solidaritatii sociale si Familiei a se pronunta cu privire la constatarea indeplinirii criteriilor pentru incadrarea in grupe de munca. Aceasta exceptie va fi insa respinsa de instanta, deoarece admiterea acesteia ar echivala cu o restrictionare a accesului la justitie al reclamantilor, consfintit de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si cu o nerespectare a principiului de drept potrivit caruia nimeni nu-si poate invoca propria turpitudine. Mai mult, chiar HG 1025/2003 a prevazut un caz de reconstituire prin hotarare judecatoreasca a perioadei lucrate in conditii speciale in cazul distrugerii arhivelor, in art.11, de unde se desprinde concluzia ca instanta poate constata ea insasi indeplinirea acestor conditii speciale.
Legea nr.226/2006 prevede la art.1 alin.3 ca in situatiile in care potrivit legii, unitatile din anexa 2 isi schimba denumirea, sediul ori se reorganizeaza, chiar prin preluarea totala a patrimoniului de catre o alta unitate, locurile de munca in care pana la data modificarilor s-au desfasurat activitatile din anexa 1 raman in continuare incadrate in conditii speciale de munca, daca respectivele conditii speciale de munca se regasesc la noua societate.
Si art.169 din Codul muncii garanteaza protectia drepturilor salariatilor in cazul in care se produce un transfer al intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acesteia catre un alt angajator, drepturile si obligatiile cedentului fiind transferate integral cesionarului, acest articol fiind o transpunere in legislatia nationala a Directivei 2001/2003 a Consiliului Europei.
Coroborand probele administrate in cauza cu prevederile legale mentionate, instanta apreciaza ca actiunea reclamantilor este intemeiata, urmand a fi admisa, conform precizarii de la 17.03.2010, cu obligarea paratelor sa recunoasca reclamantilor conditiile de munca in care isi desfasoara activitatea, conform raportului de expertiza si tabelului nominal, parata SC I.M.C. F SA cu mentinerea si pentru viitor, pana la schimbarea conditiilor, sa obtina avizele legale necesare in acest sens si sa le completeze in mod corespunzator carnetele de munca ale reclamantilor si contractele individuale de munca ale acestora.
1