Respingerea de catre instanta de fond a cererii de pronuntare a unei hotarari care sa tina loc de act autentic de instrainare ca fiind prematur formulata. Lipsa obligativitatii reclamantei de a face dovada ca parata a refuzat sa se prezinte la notarul public. Atitudine neechivoca a paratei in sensul refuzului incheierii actului.
Decizia civila nr. 3/05.01.2009
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Racari sub nr. 2166/284/22.05.2008 reclamanta P. I. a chemat in judecata parata R. C. solicitand instantei ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa constate ca intre reclamanta si parata a intervenit un antecontract de vanzare - cumparare pentru suprafata de 2900 m.p. teren arabil extravilan.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca la data de 10.11.2007 intre ea si parata a avut loc o promisiune bilaterala de vanzare cumparare pentru suprafata totala de 2900 m.p. teren arabil extravilan, pretul fiind incasat de catre parata, iar reclamanta intrand in posesia terenului.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 111 Cod procedura civila si dispozitiile art. 1073 - 1077 Cod civil.
Prin sentinta civila nr.2572/11.09.2008 pronuntata de Judecatoria Racari in dosarul nr. 2166/284/2008 a fost admisa exceptia prematuritatii cererii de chemare in judecata, exceptie invocata din oficiu de catre instanta fiind respinsa cererea reclamantei ca fiind prematur introdusa.
Pentru a se pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca la termenul de judecata din data de 11.09.2008, la interogatoriul luat din oficiu paratei, aceasta a aratat ca nu a fost chemata de reclamanta la notariat in vederea incheierii contractului, primind doar citatie in vederea prezentarii in instanta. A mai retinut instanta de fond ca nici din declaratia martorului audiat in sedinta publica nu rezulta ca reclamanta i-a solicitat paratei sa se prezinte la notariat in vederea incheierii actului autentic. In aceste conditii, instanta de fond a retinut ca reclamanta avea obligatia de a face dovada refuzului paratei de a incheia actul autentic, obligatia fiind instituita de dispozitiile art. 5 alin.2 din Titlul X al Legii nr. 245/2005.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, in termen. Prin motivele de recurs, reclamanta critica sentinta ca fiind nelegala intrucat din probele administrate in fata instantei de fond a rezultat refuzul paratei de a incheia actul in forma autentica. Recurenta reclamanta arata ca refuzul de a incheia un act autentic nu implica formalitati procedurale ci o atitudine care se poate dovedi cu orice mijloc de proba.
Analizand sentinta recurata tribunalul a retinut ca la data de 10 noiembrie 2007 intre parata intimata si reclamanta recurenta a fost intocmit un inscris intitulat “ promisiune bilaterala de vanzare cumparare", inscris prin care parata intimata se obliga sa vanda reclamantei recurente doua suprafete de teren cuprinse in titlul de proprietate nr. 17341/09.06.1993. In acelasi inscris se preciza ca s-a platit un pret de 1000 lei, reclamanta recurenta intrand in posesia terenului, iar parata reclamanta se obliga ca in termen de o luna sa indeplineasca formalitatile necesare incheierii actului in forma autentica.
In conformitate cu dispozitiile art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei si, in caz contrar are dreptul la dezdaunari, iar in conformitate cu dispozitiile art. 5 alin. (2) din titlul X din Legea nr. 247 / 2005, daca dupa incheierea unui antecontract cu privire la un teren, cu sau fara constructii, una din parti refuza ulterior sa incheie contractul, partea care si-a indeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta care poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract.
Facand aplicarea textelor de lege la speta dedusa judecatii, rezulta ca nu exista o prevedere expresa care sa impuna necesitatea, pentru partea care si-a indeplinit obligatia, de a face dovada expresa a refuzului celeilalte parti de a se prezenta in vederea incheierii actului autentic, acest refuz putand fi dovedit cu orice mijloc de proba. Astfel, in speta dedusa judecatii, trecerea termenului de o luna, termen in care, conform antecontractului, parata intimata trebuia sa indeplineasca formalitatile necesare incheierii actului autentic, fara ca aceasta sa indeplineasca aceste formalitati, putea duce la nasterea dreptului reclamantei recurente de a o actiona in instanta in vederea obtinerii unei recunoasteri judecatoresti a valabilitatii antecontractului.
Din chiar interogatoriul luat din oficiu de catre instanta de fond paratei intimate in sedinta publica din data de 26.06.2008 rezulta refuzul acesteia de a incheia actul autentic, refuz motivat pe necunoasterea continutului actului pe care recunoaste ca l-a semnat personal. De asemenea, in acelasi sens sunt si sustinerile martorului audiat de catre instanta care cunoaste nu numai de la reclamanta recurenta despre refuzul prezentarii la notariat, dar si de la parata intimata care i-a spus martorului ca nu mai vrea sa mearga la notariat datorita unor discutii pe care le-a avut cu sotul ei.
Pe cale de consecinta, pentru aceste motive si prin raportare la dispozitiile art. 312 Cod procedura civila coroborate cu dispozitiile art. 304 pct.9 Cod procedura civila, tribunalul urmeaza a admite recursul si, intrucat nu s-a intrat in cercetarea fondului cauzei, a casa hotararea atacata cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.