Notiunea de "interes superior al copilului"

Instanta investita cu solutionarea recursurilor nu poate analiza Legalitatea hotararii atacate decat exclusiv prin prisma motivelor prevazute de art. 304 Cod de procedura civila, fara a putea verifica ultimele aspecte in afara celor mentionate de acest text.
Criteriul dupa care se calauzeste instanta pentru a decide cu privire la incredintarea unui copil este interesul superior al acestuia.
Notiunea de "interes superior al copilului" are un caracter complex, fiind in functie factori multipli, care se apreciaza de catre instanta. (CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.946/292/2010 (nr. vechi 728/2011) - DECIZIA CIVILA NR.1248/13.10.2011)

Prin cererea inregistrata la data de 17.03.2010 pe rolul Judecatoriei Rosiorii de Vede sub nr. 946/292/2010, reclamantul M.F. a chemat-o in judecata pe parata M.M.M., solicitand instantei ca, prin sentinta ce o va pronunta, sa dispuna desfacerea casatoriei incheiate la data de 08.05.2004, din vina paratei, sa-i fie incredintat spre crestere si educare minorul M.I.G., nascut la data de 30.07.2005, cu plata pensiei de intretinere de catre parata in favoarea minorului la venitul minim pe economie si parata sa-si reia numele avut anterior incheierii casatoriei.
La termenul din 26.04.2010, parata a depus intampinare si cerere reconventionala, prin care a solicitat desfacerea casatoriei incheiate la data de 08.05.2004, din vina reclamantului, sa-i fie incredintat spre crestere si educare minorul M.I.G., nascut la data de 30.07.2010, cu plata pensiei de intretinere de catre reclamant in favoarea minorului in functie de venitul realizat.
Prin sentinta civila nr. 1316/16.07.2010, Judecatoria Rosiorii de Vede a admis, in parte, cererea de divort formulata de reclamant, precum si cererea reconventionala de divort formulata de parata - reclamanta; a dispus desfacerea casatoriei incheiate intre parti la data de 08.05.2004 si inregistrate in Registrul de Stare Civila al Primariei com. B., potrivit certificatului de casatorie nr. 1/08.05.2004, din vina ambilor soti; a incredintat spre crestere si educare pe minorul M.I.G., nascut la data de 30.07.2005, potrivit certificatului de nastere nr. 494/01.08.2005, tatalui reclamant parat; a obligat pe reclamanta parata la plata pensiei de intretinere in suma de 116,5 lei lunar in favoarea minorului, incepand cu data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii si pana la implinirea varstei de 18 ani de catre minor; a dispus ca parata reclamanta sa-si reia numele avut inainte de casatorie, acela de "C." si a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca partile s-au casatorit la data de 08.05.2004, asa cum a reiesit din certificatul de casatorie nr. 1/08.05.2004, cu ultimul domiciliu comun in com. B., iar din relatiile de casatorie a rezultat minorul M.I.G., nascut la data de 30.07.2010, potrivit certificatului de nastere nr.494/ 01.08.2005.
Instanta a apreciat ca relatiile dintre parti sunt grav vatamate, iar continuarea casatoriei nu mai este posibila, motiv pentru care in baza art. 38 alin. 1 Cod fam., a admis in parte cererea principala, a admis in parte cererea reconventionala si a dispus desfacerea casatoriei incheiate intre parti la data de 08.05.2004, din vina ambilor soti.
In ceea ce priveste incredintarea minorului, din probele administrate, instanta a retinut ca de la data despartirii partilor, minorul M.I.G. se afla in intretinerea paratei reclamante, aceasta locuind impreuna cu un alt barbat si cu minorul cu chirie intr-un apartament din Bucuresti, aceasta situatie de fapt fiind retinuta atat din referatul de ancheta sociala efectuata de Primaria sectorului 1 Bucuresti, din raspunsurile la interogatoriul administrat (nr. 11, 13, 14, 17), din declaratia martorilor M.M. si L.P.I. Minorul doarme cu parata si cu acest ultim martor in aceeasi camera, deoarece toti trei ocupa o singura camera, parata nu are venituri proprii, fiind intretinuti, ea si copilul, de acest martor, in conditiile in care platesc o chirie consistenta, venitul salarial al martorului fiind relativ mic.
Minorul a fost crescut in domiciliul tatalui si al bunicilor paterni de cand s-a nascut si este atasat de ambii parinti, dar, in prezent, reclamantul parat dispune de conditii materiale incomparabil mai bune cu cele avute de parata, pentru crestere si educare, reclamantul fiind ajutat si sprijinit de parintii sai.
Instanta a avut in vedere si faptul ca minorul a fost bolnav de meningita in cursul anului 2008, prezinta infectii repetate la nivelul aparatului respirator, are nevoie de un regim de viata corespunzator din punct de vedere igienic, alimentar, trebuie sa evite frigul si umezeala, asa cum a reiesit din certificatul medical nr. 630/10.03.2010 eliberat de medicul de familie al copilului, conditii ce in prezent pot fi asigurate minorului de catre tatal sau.
Din ancheta sociala efectuata la domiciliul reclamantului, declaratiile martorilor si din caracterizarile depuse la dosar, eliberate de angajatorul reclamantului, s-a desprins ideea ca reclamantul parat are conditii materiale superioare, dar si morale pentru cresterea si educarea minorului, este salariat, are o locuinta mobilata si dotata corespunzator, gospodarie, teren arabil, parintii reclamantului sunt de asemenea salariati, atat ei cat si reclamantul fiind cunoscuti ca oameni cumsecade si muncitori in comunitate.
Art. 101 din Codul fam. reda criteriile care alcatuiesc notiunea de interes superior al minorului: "Parintii sunt datori sa ingrijeasca de copil. Ei sunt obligati sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia_".
Fata de cele invederate mai sus si textul de lege invocat, avand in vedere interesul superior al minorului si faptul ca in prezent reclamantul ii asigura acestuia conditii materiale si morale bune pentru buna dezvoltarea fizica si psihica, in baza art. 42 alin.1 din Cod fam., a incredintat spre crestere si educare pe minor, tatalui reclamant parat.
In baza art. 42 alin. 3 si art. 86 Cod fam., a obligat pe parata reclamanta la plata pensiei de intretinere in suma de 116,5 lei lunar in favoarea minorului, incepand cu data ramanerii definitive si irevocabile a sentintei si pana la implinirea varstei de 18 ani de catre minor, avand in vedere ca de la data despartirii in fapt minorul se afla in intretinerea paratei reclamante, reclamantul parat avand drept de vizitare a minorului. La stabilirea cuantumului pensiei de intretinere s-a avut in vedere salariul minim net pe economie de 466 lei la aceasta data, la care s-a aplicat cota legala de ? din acest venit pentru un copil.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti, la data de 27.08.2010 a declarat apel parata - reclamanta M.M.M., care a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Teleorman la 13.09.2010.
Prin decizia civila nr. 17/2.02.2011 Tribunalul Teleorman a respins ca nefondat apelul si a obligat apelanta sa plateasca intimatului suma de 900 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca din referatul de ancheta sociala privitor la situatia intimatului M.F. a rezultat ca in domiciliul parintilor lui dispune de foarte bune conditii materiale si morale, copilul este bine ingrijit de intimat si bunica paterna, exista atasament intre copil si membrii familiei extinse a tatalui sau, mediul familial este cald si linistit, incat autoritatea tutelara opineaza pentru incredintarea minorului catre tatal lui.
La domiciliul parintilor apelantei, unde aceasta nu locuieste efectiv, exista conditii materiale mai modeste, familia fiind beneficiara de ajutor social si ajutata baneste de un frate al apelantei, aflat in Spania. Conditiile morale sunt bune, cei din familia respectiva avand un comportament civilizat, sunt persoane cu bun simt si muncitori, dar autoritatea tutelara nu se poate pronunta cu privire la incredintarea copilului, necunoscand comportamentul acestora fata de minor si gradul de atasament al copilului fata de persoanele respective.
Postul de politie B. a comunicat avocatei intimatului, la cererea acesteia, ca apelanta nu locuieste in comuna de la despartirea sotilor, ci in Bucuresti, vizitand ocazional parintii, in week-end.
Din copiile unor certificate medicale de la dosar, depuse de catre intimat, a rezultat ca minorul se afla in evidenta medicului de familie, fiind supravegheat permanent, prin controale medicale periodice si tratamente cand a fost cazul, plus recomandari pentru evitarea imbolnavirilor si ameliorarea bolilor.
Si din mijloacele de proba de la judecatorie a rezultat ca tatal asigura minorului conditii materiale si morale foarte bune, copilul a crescut in acel mediu familial inca de la nastere, iar, spre deosebire, mama minorului locuieste in Bucuresti in conditii materiale necorespunzatoare, nu are venituri proprii, iar copilul - pe timpul cat s-a aflat la ea - a dormit in aceeasi camera cu mama sa si concubinul ei.
Coroborate toate aceste probe, au fost de natura a forma convingerea tribunalului ca interesul superior al copilului este sa ramana in ingrijirea tatalui sau. In domiciliul acestuia minorul dispune de toate conditiile materiale si morale, este bine ingrijit, are un trai linistit, este tratat cu afectiune de cei din jurul sau.
Mama sa, care desigur este atasata de copil si il doreste cu ea, nu dispune pe moment de conditii corespunzatoare de trai pentru copil. Ea nu are domiciliu stabil, in care sa ofere certitudinea unui trai normal pentru copil; declaratia ei ca se va stabili in domiciliul parintilor daca ii va fi incredintat minorul nu este suficienta pentru a crea convingerea ca asa se va intampla si ca minorul va fi crescut in conditii materiale bune.
Impotriva acestei decizii, la data de 28.03.2011 a declarat recurs parata reclamanta M.M.M., care a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, la data de 01.04.2011.
Primul motiv de recurs este cel prevazut de art. 304 pct. 7 Cod procedura civila: "Hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii ".
Considera ca motivarea in fapt a hotararii din apel este superficiala, instanta reluand in mare parte considerentele hotararii din fond, netinand cont de probele administrate atat la fond cat si in apel.
Astfel, instanta a analizat probele, mentionand in considerente atat aspecte favorabile in ceea ce priveste incredintarea minorului catre parata - reclamanta, cat si aspecte care nu erau favorabile tatalui minorului, pentru ca in final sa conchida in sensul ca toate probele coroborate sunt de natura sa formeze convingerea tribunalului ca interesul superior al copilului este sa ramana in grija tatalui sau.
In plus, motivarea in drept a deciziei nu exista.
Un alt motiv de recurs pe care l-a invocat este cel prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila: "Hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii".
Considera ca in apel au fost administrate probe noi, care, coroborate cu probele administrate la instanta de la fond, erau de natura a forma convingerea instantei ca este in interesul superior al minorului (impus atat de art. 42 Cod fam., cat si de art. 2 si urm. din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului) sa-i fie incredintat spre crestere si educare.
Acest interes trebuie apreciat in raport de nevoile actuale ale minorului si de posibilitatile si disponibilitatea fiecarui parinte de a le satisface.
Interesul superior al minorului se determina prin luarea in considerare a criteriilor vizand posibilitatile materiale ale parintilor, varsta copilului, gradul de atasament si interesul de care parintii il manifesta fata de copil, legaturile afective create intre acestia si copil.
Raportat la cele mentionate anterior, instanta a ajuns la concluzia ca este in interesul minorului sa fie incredintat spre crestere si educare tatalui, desi din probele administrate a reiesit ca tatal minorului este o persoana violenta atat fizic cat si verbal, agresandu-l verbal si pe minor, ca desi la acel moment muncea, mare parte din veniturile realizate era cheltuita pentru bautura facand si datorii pentru acelasi motiv, ca punea viata minorului in pericol conducand autoturismul propriu fara a poseda permis de conducere.
Instanta nu a avut in vedere nici varsta frageda a minorului (5 ani), varsta acestuia fiind relevanta deoarece sentimentele de afectiune ale copilului sunt mai puternice fata de mama decat fata de tata, iar la varsta lui are mai multa nevoie de ingrijirea, afectiunea si prezenta mamei.
Au fost depuse inscrisuri din care a reiesit faptul ca minorul nu are o stare de sanatate foarte buna, fiind necesara urmarirea lui constanta de catre un doctor, anterior despartirii partilor in fapt, recurenta fiind internata alaturi de minor de mai multe ori.
S-a retinut ca nu are un loc de munca fara a se tine cont ca, in lipsa tatalui sau care lucra in ture, aceasta a fost cea care s-a ocupat permanent atat de minor cat si de gospodarie.
Minorul obisnuia sa urmeze cursurile gradinitei din localitate pana in momentul in care a fost luat de catre tatal sau, recurenta fiind cea care a insistat in acest sens, realizand importanta faptului ca copilul trebuie sa se integreze in colectivitate.
In prezent, desi anul acesta minorul implineste 6 ani, acesta nu mai merge la gradinita, riscand sa aiba probleme de adaptare in momentul in care se va reintoarce in colectivitate.
Recurenta a mai aratat ca la incredintarea minorului s-a avut in vedere "situatia locativa mai buna de la domiciliul tatalui, faptul ca minorul a crescut acolo, posibilitatile de ingrijire superioare celor ale mamei si lipsa unui domiciliu stabil al acesteia" fara sa se tina cont de imprejurarea ca domiciliul tatalui este in casa parintilor sai, ca si in situatia recurentei de altfel, ca minorul a crescut acolo, dar impreuna cu aceasta, ca posibilitatile de ingrijire ale tatalui nu pot fi superioare in conditiile in care in acelasi spatiu locativ, in afara de tatal sau si bunicii paterni mai locuiesc doi minori aflati in plasament si recent intimatul a ramas fara un loc de munca.
Astfel, considera recurenta ca domiciliul sau stabilit in casa parintilor sai asigura conditiile necesare unui trai decent, fiind capabila sa munceasca pentru intretinerea copilului sau, fiind ajutata in acest demers si de parintii sai.
In drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila, art. 42 Cod fam., art. 2 si urm. Cod procedura civila
Examinand decizia recurata prin prisma criticilor formulate si in conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:
I.1. Recursul prezinta cateva atribute importante, care sunt de natura sa ii confere intreaga sa fizionomie, astfel cum a fost ea conceputa de catre legiuitor.
In mod incontestabil, primul si cel mai important atribut al recursului este acela de a constitui o cale extraordinara de atac. Aceasta calificare a recursului este oferita chiar de Codul de procedura civila, prin situarea sa topografica in Capitolul I din Titlul V, consacrat cailor extraordinare de atac, al Cartii II. Corespunzand exigentelor firesti ale unei cai extraordinare de atac, recursul a fost pus la dispozitia partilor numai pentru motive expres si limitativ prevazute de lege, enumerate in cuprinsul art. 304 C.pr.civ. si care, in principiu, vizeaza numai nelegalitatea hotararii atacate, controlul judiciar putandu-se exercita astfel doar asupra problemelor de drept discutate in speta. Legiuitorul a avut in vedere imprejurarea ca partile au avut la dispozitie o judecata in fond in fata primei instante si o rejudecare a fondului, atat in fapt, cat si in drept, in apel.
Un alt atribut important al recursului care intereseaza din perspectiva prezentei cauze este acela de a constitui o cale de atac nedevolutiva. Daca specific etapei apelului este devolutiunea care, in limitele fixate de apelant prin motivele de apel, inseamna o analiza a sentintei atat sub aspectul nelegalitatii, cat si al netemeiniciei, putandu-se stabili, pe baza probatoriului administrat, o alta situatie de fapt decat cea retinuta de prima instanta, si la care sa se aplice dispozitiile legale incidente, in recurs se realizeaza un control asupra hotararii atacate, fara posibilitatea de a se administra, ca regula, probe noi si fara a fi antrenata o rejudecare in fond a pricinii, in ansamblul ei.
Avand in vedere aceste elemente caracteristice ale caii de atac in discutie, instanta investita cu solutionarea recursului nu poate analiza legalitatea hotararii atacate decat exclusiv prin prisma motivelor prevazute de art. 304 Cod procedura civila, fara a putea verifica alte aspecte in afara celor enumerate de textul de lege respectiv.
De asemenea, simpla nemultumire a partii de hotararea pronuntata nu este suficienta, recurentul fiind obligat sa isi sprijine recursul pe cel putin unul din motivele prevazute de lege.
Pe cale de consecinta, instanta de recurs trebuie sa analizeze in prealabil incadrarea criticilor formulate de parte impotriva hotararii pronuntate in apel intr-unul din cazurile expres si limitativ enuntate de lege, in speta cele prevazute de art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila.
II.1. Cel de-al saptelea motiv de recurs se refera la situatia in care hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii. De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca: "Dreptul la un proces echitabil presupune, in principiu, motivarea hotararilor. Justitiabilii trebuie sa se convinga ca s-a facut dreptate si ca judecatorul a examinat probele administrate. In plus, enuntarea problemelor de drept si de fapt pe care judecatorul s-a intemeiat trebuie sa-i permita justitiabilului sa aprecieze sansele de succes ale unui recurs". (cauza Hadjianastassiou contra Greciei, hotararea din 16.12.1992).
Raportand motivele de apel - atasamentul fata de minor al mamei, care l-a ingrijit de la nastere; posibilitatea de a asigura copilului conditii materiale bune la domiciliul parintilor sai, unde s-a mutat impreuna cu acesta; faptul ca paratul este o persoana iresponsabila, impulsiva si agresiva si care are un program prelungit de lucru, mama acestuia are in ingrijire doi copii aflati in plasament, iar tatal sau munceste ca tractorist si se ocupa si de gospodarie, niciunul dintre acestia neputandu-i acorda ingrijiri permanente - la considerentele deciziei civile recurate, se constata ca instanta de apel a raspuns la toate aceste critici - desigur ca mama copilului este atasata de acesta si il doreste cu ea, dar nu dispune pe moment de conditii de trai corespunzatoare pentru copil; declaratia ei ca se va stabili in domiciliul parintilor daca ii va fi incredintat copilul nu este suficienta pentru a crea convingerea ca asa se va intampla; din referatul de ancheta sociala privitor la situatia intimatului rezulta ca in domiciliul parintilor lui copilul este bine ingrijit de intimat si bunica paterna, mediul familial este cald si linistit.
Contrar sustinerilor recurentei parate, instanta de apel nu a reluat considerentele hotararii primei instante si s-a referit la probele administrate atat in prima instanta, cat si in apel, respectiv cele doua referate de ancheta sociala, adresa emisa de postul de politie B. la solicitarea avocatului intimatului, certificatele medicale depuse la dosar si declaratia mamei data in fata instantei.
Pe de alta parte, motivarea in drept a unei hotarari judecatoresti, sintagma folosita de art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civila, nu implica indicarea expresa a textelor de lege pe care se intemeiaza solutia pronuntata, iar pe baza argumentelor folosite de tribunalul se poate deduce ca s-a facut aplicarea art. 42 alin. 1 Cod fam.
2. Cel de-al noualea motiv de recurs se refera la pronuntarea unei hotarari lipsite de temei legal sau date cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Ipoteza a doua - incalcarea sau aplicarea gresita a legii - are in vedere situatiile in care instanta recurge la textele de lege aplicabile spetei, dar fie le incalca, in litera sau spiritul lor, fie le aplica gresit, interpretarea pe care le-o da fiind prea intinsa sau prea restransa, ori cu totul eronata.
Prin concept, motivul de recurs nu include deci si cazurile in care greseala de rationament a instantei ar fi savarsita in legatura cu premisa minora a silogismului judiciar, si anume retinerea situatiei de fapt, ca urmare a aprecierii probelor administrate in cauza. Textul de lege are in vedere numai cea de-a doua etapa a activitatii jurisdictionale care conduce la pronuntarea solutiei, respectiv confruntarea faptelor la conditiile de aplicare a regulii de drept.
Referitor la intelesul sintagmei "incalcarea sau aplicarea gresita a legii" trebuie sa se tina seama si ca exista texte de lege care confera judecatorului o putere de apreciere, dandu-i posibilitatea de a lua sau de a nu lua o anumita masura. In asemenea situatii, masurile nu pot fi insa dispuse in mod discretionar, ci trebuie sa fie justificate de motive pertinente si suficiente. Depasirea acestei limite, intrucat nu realizeaza un bilant rezonabil al elementelor pertinente ale cauzei in procesul decizional, care este impus intotdeauna, expres sau implicit, de normele juridice incidente, constituie o incalcare a legii si, ca atare, este supusa controlului instantei de recurs. Aceasta inseamna ca, in realitate, instantele de fond beneficiaza in aceste cazuri numai de o anumita marja de apreciere.
Raportand aceste consideratii la motivele de recurs invocate in prezenta cauza, Curtea a retinut ca in categoria textelor de lege ce implica a apreciere a judecatorului in cadrul demersului de aplicare a lor in concret se include si art. 42 alin. 1 Cod fam., care contine o dispozitie de principiu in sensul ca "Instanta judecatoreasca va hotari, odata cu pronuntarea divortului, caruia dintre parinti vor fi incredintati copiii minori. In acest scop, instanta va asculta copiii si autoritatea tutelara si, tinand seama de interesele copiilor, pe care de asemenea ii va asculta daca au implinit varsta de zece ani, va hotari pentru fiecare dintre copii, daca va fi incredintat tatalui sau mamei". Criteriul dupa care se va calauzi instanta pentru a decide cu privire la incredintarea unui copil este interesul superior al acestuia. Notiunea de "interes superior al copilului" are un caracter complex, fiind in functie de factori multipli care se apreciaza de catre instanta.
In aplicarea acestui text de lege, Curtea apreciaza ca este in interesul minorului M.I.G. sa fie incredintat intimatului reclamant.
Este adevarat ca posibilitatea de a asigura copilului conditii materiale mai bune de crestere raportate la cele de care dispune celalalt parinte nu trebuie sa constituie un criteriu care sa cantareasca foarte mult in aprecierea interesului superior al acestora.
In schimb, trebuie sa incline balanta in favoarea celuilalt incapacitatea unui parinte de a garanta o situatie materiala care sa nu fie considerata dificila, adica un nivel de viata decent copilului, prin asigurarea unei locuinte cu caracter de stabilitate si care sa indeplineasca cerintele necesare cresterii acestuia legate de odihna, preparare a hranei si igiena, prin dotarea cu mobilierul necesar si posibilitatea folosirii unei bai si a unei bucatarii in exclusivitate de catre persoanele care il ingrijesc, precum si prin asigurarea unei surse de venit constante. Cu atat mai mult, aceasta trebuie sa fie solutia in situatia in care sanatatea copilului impune un regim de viata corespunzator din punct de vedere igienic, alimentar, acesta trebuind sa evite frigul si umezeala.
Intrucat in caz contrar ar putea fi pusa in pericol sanatatea copilului, acest criteriu trebuie sa prevaleze celui al varstei (oricum, prezenta permanenta a mamei nu mai este necesara la 5 ani), celui al timpului acordat anterior de fiecare dintre parinti ingrijirii acestuia si celui al atasamentului minorului fata de unul dintre acestia. Situatia este diferita in privinta exercitarii unor violente asupra copilului, care de asemenea i-ar periclita dezvoltarea normala.
Pe baza situatiei de fapt retinute de instantele de fond, care, conform celor expuse mai sus, scapa controlului exercitat de Curte, se constata ca in cauza nu a fost retinut caracterul violent al intimatului reclamant si ca s-a stabilit ca recurenta parata nu locuieste la parintii sai, ci sta impreuna cu concubinul sau, in conditii necorespunzatoare pentru un copil, platind o chirie consistenta, in contextul in care venitul salarial al acestuia este relativ mic, iar parata nu lucreaza. De aceea, nu pot fi comparate conditiile materiale de la domiciliul parintilor intimatului reclamant cu cele de la domiciliul parintilor recurentei parate.
In fine, nu este intemeiat nici motivul de recurs prin care se sustine ca minorul nu mai merge la gradinita, intrucat din adeverinta nr. 343/07.10.2011 emisa de Scoala cu clasele I-VIII B. rezulta ca, in anul in curs, elevul M.I.G. a frecventat cursurile acestei unitati educationale, chiar daca, potrivit adeverintei nr. 57/28.03.2011 emise de aceeasi institutie, in anul anterior acest lucru nu s-a intamplat. Prin urmare, tatal a inteles ca trebuie sa sprijine educarea copilului.
In aceste conditii, se constata ca incredintarea copilului intimatului reclamant de catre instantele de fond respecta principiul interesului superior al acestuia, instantele folosindu-si puterea de apreciere de o maniera rationala, argumentele folosite in sustinerea solutiei fiind pertinente si suficiente.
Fata de aceste considerente, retinand ca hotararea atacata este legala, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, Curtea urmeaza sa respinga recursul ca nefondat. SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
SI DE FAMILIE

3) Conform dispozitiilor art. 159 Cod de procedura civila necompetenta instantei este de ordine publica doar atunci cand, procesul nu este de competenta instantelor judecatoresti, procesul este de competenta unei instante de acelasi grad iar partile nu o pot inlatura. In toate celelalte cauzei, necompetenta este de ordine privata.
In cazul actiunilor indreptate impotriva Directiei Generale a Finantelor Publice necompetenta este de ordine privata si aceasta nu putea fi invocata legal de recurentul parat decat in conditiile expres reglementate de art. 159 alin. 3 Cod de procedura civila, respectiv prin intampinare sau, cand intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la prima zi de infatisare.