SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
SI DE FAMILIE
1) Conform dispozitiilor art. 16 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, instanta luand in considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea dreptului de vizitare al parintelui caruia nu i-a fost incredintat copilul, daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.17519/300/2009 (nr. vechi 1152/2011) - DECIZIA CIVILA NR.1201/10.10.2011)
Prin actiunea inregistrata la data de 24.09.2009, sub nr.17519/300/2009, pe rolul Judecatoriei sectorului 2, reclamanta G.N. a chemat in judecata pe paratul S.D., solicitand instantei pronuntarea unei sentinte prin care sa se restranga dreptul acestuia de a avea legaturi personale cu minorul S.A.C., in conditiile art.43 alin.3 C.fam., dupa cum urmeaza: in primul si al treilea sfarsit de saptamana din fiecare luna, sambata si duminica, de la ora 11,00 pana la ora 18,00 a fiecarei zile, la domiciliul minorului si numai in prezenta reclamantei (mama acestuia).
Motivandu-si actiunea, reclamanta a sustinut ca a fost casatorita cu paratul, iar prin sentinta civila nr.9603/07.11.2008 pronuntata de Judecatoria sectorului 2 Bucuresti s-a dispus desfacerea casatoriei partilor din culpa comuna, revenirea reclamantei la numele purtat anterior casatoriei, incredintarea minorului S.A.C., spre crestere si educare reclamantei, iar in favoarea paratului s-a stabilit un program de vizitare a minorului la sfarsitul primei si celei de a treia saptamani din luna, de sambata ora 1000 pana duminica ora 1800 la domiciliul sau, a doua jumatate a vacantelor de Pasti si Craciun la domiciliul sau si o luna in vacanta de vara a copilului tot la domiciliul tatalui.
In continuare, a aratat ca paratul nu a inteles rolul pe care trebuie sa-l aiba in viata fiului sau, respectiv acela de a fi un factor de echilibru, socio-afectiv in primul rand, dovedind un comportament agresiv, violent in limbaj si atitudine, care a culminat cu agresarea in public a copilului.
S-a sustinut ca, de foarte multe ori, minorul si-a manifestat in mod expres dorinta de a intrerupe programul de vizitare de la domiciliul tatalui, fapt atestat si de inscrisuri eliberate de Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului. S-a ajuns chiar in situatia ca reclamanta si minorul sa fie luati in evidenta Centrului pilot de asistenta si protectie a victimelor violentei, formandu-se in acest sens dosarele nr.120/18.06.2003 si nr.55/3.04.2008, si sa beneficieze de serviciile sociale specializate oferite de aceasta institutie, astfel cum rezulta din adresa nr.99/3.04.2008.
Deoarece incercarile reclamantei de a media starea tensionata creata intre minor si tata au ramas fara rezultat, aceasta apreciaza ca este in interesul copilului sa fie vizitat de tata doar la domiciliul sau si numai in prezenta mamei.
Paratul a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantei, ca neintemeiata, sustinand, in esenta, ca imprejurarile avute in vedere de instanta la data pronuntarii sentintei judecatoresti mentionata in actiune nu s-au modificat, iar relatia sa cu minorul este armonioasa, sincera si deschisa, starea de tensiune de care se vorbeste in actiune fiind provocata de relatiile conflictuale existente inca intre parinti si nu de un eventual comportament agresiv al sau.
Paratul a mai sustinut ca performantele scolare ale minorului au fost realizate in contextul actualului program de vizitare, ceea ce dovedeste inca o data ca acesta este un program benefic si nu daunator cresterii si educarii copilului.
Prin sentinta civila nr.4716/278.04.2010, Judecatoria sectorului 2 Bucuresti a respins actiunea reclamantei, ca fiind neintemeiata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca, pentru a modifica masurile luate de instanta de judecata cu privire la minor prin sentinta civila nr.9603/07.11.2008, trebuie sa fie dovedita o schimbarea a imprejurarilor avute in vedere la stabilirea dreptului paratului de a avea legaturi personale cu minorul.
Din analiza raportului de ancheta sociala efectuata in cauza, instanta a retinut ca paratul locuieste intr-un apartament ingrijit, situat intr-o zona linistita, astfel ca nu pot fi primite sustinerile reclamantei, in sensul ca zona unde se afla domiciliul paratului i-ar insufla copilului nesiguranta.
Din raportul de evaluare detaliata al Centrului de consiliere C., instanta a retinut ca tensiunile de natura psihica prezentate de minor se datoreaza starii conflictuale in care se afla parintii sai, acesta neprezentand semnele sau simptomele unor eventuale abuzuri.
S-a retinut, totodata, ca minorul este atasat de tatal sau si isi doreste o legatura cu acesta, desi este uneori mai autoritar, concluzionandu-se in sensul continuarii programului de vizitare in forma stabilita, cu conditia ca tatal sa devina mai sensibil la nevoile emotionale ale copilului.
Din depozitiile martorului audiat in cauza, s-a retinut ca intre tata si minor exista o relatie apropiata, acestia efectueaza excursii impreuna, isi vorbesc frecvent la telefon, iar paratul nu a fost observat ca ar fi agresiv cu copilul.
In consecinta, instanta a apreciat ca nu se face dovada faptului ca paratul ar primejdui, prin comportamentul sau, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului, a faptului ca s-au modificat in vreun fel imprejurarile avute in vedere de instanta la momentul stabilirii actualului program de vizite, situatie in care se impune respingerea actiunii.
Impotriva sentintei instantei de fond a declarat apel reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivele de apel a sustinut ca instanta de fond a interpretat si aplicat gresit legea, dar si probele administrate in cauza, din care rezulta ca nu se justifica mentinerea aceluiasi program de vizitare a minorului.
S-a sustinut ca instanta de fond nu a analizat depozitia martorului propus de apelanta reclamanta si nici nu a tinut seama de cele declarate de minor cu ocazia audierii de catre instanta in Camera de consiliu, preferand sa se raporteze exclusiv la declaratia martorului propus de intimatul parat.
Mai mult decat atat, s-a sustinut ca la dosar nu exista nici macar procesul verbal de audiere a copilului, iar motivarea solutiei instantei de fond nu intruneste exigentele art.261 Cod de procedura civila.
In opinia apelantei, din probele administrate, a rezultat cu prisosinta faptul ca intimatul parat este o persoana agresiva, violenta in limbaj si atitudine, ceea ce induce copilului o stare de teama permanenta atunci cand stie ca trebuie sa-si vada tatal. In aceasta situatie, instanta ar fi trebuit sa constate ca este in interesul copilului sa fie vizitat de tata doar in modalitatea mentionata in actiune, cu atat mai mult cu cat, in ipoteza in care paratul si-ar revizui comportamentul, exista posibilitatea schimbarii programului de vizitare stabilit de instanta.
Prin decizia civila nr.144/A/28.02.2011, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca potrivit declaratiei martorei audiata in cauza la propunerea apelantei reclamante, in cursul discutiilor purtate cu copilul, aceasta a putut constata ca minorului ii este frica de tata, si de fiecare data cand doreste sa faca ceva, se gandeste la modul in care va reactiona tatal sau. Din aceleasi relatari s-a retinut ca intimatul parat obisnuieste sa foloseasca un limbaj neadecvat, respectiv ca injura, iar intr-o imprejurare, la mare, a lovit copilul.
In ceea ce priveste declaratia minorului, audiat la data de 16.02.2010, tribunalul a retinut ca in cuprinsul procesului verbal incheiat la instanta de fond cu aceasta ocazie, s-a consemnat faptul ca acesta a aratat ca nu se simte confortabil cand isi viziteaza tatal la domiciliul sau, din cauza modalitatii in care reactioneaza cand are impresia ca minorul nu a avut un comportament corespunzator. De asemenea, minorul a aratat ca tatal sau este interesat de activitatile sportive si scolare pe care le desfasoara si il incurajeaza sa obtina performante in aceste activitati, mentionand ca tine la tatal sau si nu doreste incetarea totala a relatiilor cu acesta.
Tribunalul a concluzionat ca instanta de fond a analizat corect probatoriul administrat in cauza, stabilind justificat ca nu a fost dovedita o schimbare substantiala a imprejurarilor avute in vedere la stabilirea dreptului paratului de a avea legaturi personale cu minorul, nici depozitia martorului la care face referire apelanta si nici opiniile exprimate de catre copil in timpul audierii, nefiind de natura a proba sustinerile potrivit carora, intimatul parat il agreseaza psihic pe copil, il ameninta, este agresiv in limbaj si violent.
Si impotriva hotararii instantei de apel a declarat recurs apelanta reclamanta, sustinand ca a fost pronuntata cu aplicarea si interpretarea gresita a legii.
In dezvoltarea acestei critici, s-a sustinut ca instantele anterioare au incalcat dispozitiile art.14 alin.1 si art.30 alin.2, art.31 alin.1 si 2 din Legea nr.272/2004, dar si art.8 din C.E.D.O., mentinand un program de vizitare a minorului, care nesocoteste interesul superior al acestuia.
In opinia recurentei, din intreaga motivare a deciziei instantei de apel rezulta ca aceasta a avut in vedere, la solutionarea cauzei, aproape in exclusivitate dreptul parintelui caruia nu i-a fost incredintat minorul, fara a oferi o motivare plauzibila referitoare la oportunitatea mentinerii programului de vizitare in forma incuviintata de instanta.
Decizia tribunalului este surprinzatoare, in conditiile in care insusi minorul a declarat ca nu se simte confortabil cand isi viziteaza tatal la domiciliul acestuia, iar din depozitia martorei G.A.D., s-a retinut ca intimatul are un comportament violent in limbaj si chiar a lovit minorul in anumite imprejurari.
Declaratia martorului audiat la propunerea paratului, s-a sustinut de recurenta ca nu putea fi avuta in vedere de instanta de judecata, in conditiile in care acesta nu cunostea personal imprejurarile cauzei si nici legatura dintre parinte si copil, cele relatate fiind cunoscute de la parat.
Probatoriul administrat ar fi trebuit sa genereze, cel putin, o temere rezonabila si plauzibila ca minorul este/ar putea fi expus unor temeri iminente cu privire la dezvoltarea sa ulterioara, temeri de natura a-i afecta integritatea psiho-intelectuala.
Analizand decizia instantei de apel in raport de dispozitiile articolului 304 pct. 9 Cod Procedura Civila si de criticile formulate de recurenta, Curtea a retinut ca recursul este intemeiat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor articolului 43 din codul familiei ,in cazul in care copilul minor a fost incredintat unui parinte, acesta exercita drepturile si indatoririle parintesti cu privire la persoana copilului, iar celalalt parinte pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu copilul precum si de a veghea la cresterea, educarea si pregatirea lui profesionala.
Modalitatile de exercitare a dreptului de vizitare se stabilesc de instanta de judecata, daca partile nu se invoiesc, criteriul principal de care se tine seama fiind, in toate cazurile interesul copilului.
Din probele administrate in cauza a rezultat ca minorul S.A.C. ,nascut la data de 23.10.1999 ,este fiul recurentei G.N. si al intimatului S.D., rezultat din casatorie, iar prin sentinta civila nr. 9603/07.11.2008, definitiva si irevocabila prin neapelare, a fost incredintat spre crestere si educare mamei sale. Prin aceiasi sentinta, in baza textului de lege mentionat anterior s-a stabilit in favoarea intimatului (tatal copilului) un program de vizitare, dupa urmatorul program: la sfarsitul primei si a treia saptamani din luna de sambata ora 1000 pana duminica ora 1800, la domiciliul sau; a doua jumatate a vacantelor de Pasti si de Craciun la domiciliu sau si o luna in vacanta de vara a minorului, tot la domiciliul tatalui.
Prin actiune recurenta reclamanta a solicitat, in prezenta cauza, modificarea programului de vizitare a minorului, stabilit in favoarea intimatului parat, sustinand, in esenta, ca prin modalitatea in care este exercitat de tata afecteaza negativ cresterea si educarea copilului.
Instantele anterioare au apreciat ca se impune respingerea actiunii, retinand, in esenta, ca nu s-a dovedit, prin probatoriile administrate, o schimbare substantiala a imprejurarilor avute in vedere de instanta de judecata la stabilirea dreptul intimatului parat de a avea legaturi personale cu minorul, care sa impuna o schimbare a programului stabilit prin sentinta civila nr. 9603/07.11.2008 .
Criticand decizia instantei de apel, recurenta sustine ca aceasta a fost pronuntata cu nesocotirea interesului superior al copilului, care trebuie sa primeze intotdeauna in solutionarea unei astfel de cauze.
Conform dispozitiilor art. 44 din codul familiei masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale intre parintii divortati si copii, pot fi modificate de instanta de judecata, la cererea oricaruia dintre parinti, in cazul schimbarii imprejurarilor avute in vedere la stabilirea acestora, cum in mod corect au apreciat si instantele anterioare.
In toate cazurile, insa, o astfel de cerere se solutioneaza prin luarea in considerare, cu prioritate, a interesului superior al copilului, instanta fiind chemata sa verifice, tinand seama inclusiv de modalitatea de exercitare a dreptului stabilit, in ce masura este afectata sau nu normala crestere si dezvoltare a copilului.
Audiat atat in fata primei instante , cat si de instanta de recurs, minorul a declarat ca are sentimente de afectiune fata de tatal sau si isi doreste sa fie vizitat de acesta, dar pentru perioade scurte de timp (ex. la sfarsit de saptamana). A aratat ca ori de cate ori este nevoit sa stea in domiciliul acestuia o perioada mai mare de timp, se simte stresat si intimidat de atitudinea autoritara a tatalui sau, care ii face observatie pentru orice lucru (ex. pentru ca nu a inchis o usa). Vizibil emotionat, minorul a mai aratat ca ori de cate ori pleaca impreuna cu mama sa din localitatea de domiciliu, este speriat la gandul ca tatal il poate suna sa-i reproseze faptul ca nu a venit in vizita si sa-l ameninte, astfel cum s-a intamplat de mai multe ori.
Conform dispozitiilor art. 16 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 instanta, luand in considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea dreptului de vizitare al parintelui caruia nu i-a fost incredintat copilul, daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala ,spirituala, morala sau sociala a copilului.
Instanta de recurs a retinut ca la data la care instanta de judecata a stabilit in favoarea intimatului parat dreptul de vizitare a minorului, in modalitatea prevazuta in dispozitivul sentintei civile nr. 9603/07.11.2008, organele abilitate din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 2, faceau acestuia recomandarea de a deveni mai sensibil in raport cu nevoile emotionale ale copilului.
Din modalitatea efectiva in care acesta a inteles ulterior sa-si exercite dreptul de vizitare, rezulta ca nu a tinut seama de recomandarile facute, ajungandu-se in prezent ca minorul sa se simta timorat in prezenta tatalui si sa-si doreasca sa petreaca cu acesta mai putin timp.
Fiind evidenta schimbarea imprejurarilor avute in vedere de instanta de judecata la data pronuntarii sentintei civile nr. 9603/07.11.2008, Curtea apreciaza ca este in interesul superior al copilului sa fie vizitat de tata dupa un program mai restrans fata de cel stabilit initial, pentru a crea acestuia, din punct de vedere psihic, sentimentul de siguranta si incredere, de care are nevoie pentru o dezvoltare normala a propriei personalitati.
In stabilirea modalitatii concrete de vizitare, Curtea a avut in vedere, prioritar, interesul copilului, dar si dreptul intimatului parat de a pastra legaturi personale cu copilul sau, drept care nu trebuie sa fie negativ influentat de starea tensionala exista si in prezent intre fostii soti (parinti ai copilului).
In consecinta, Curtea apreciaza ca vizitarea copilului de catre tata in prezenta mamei, la domiciliul acesteia, ar reprezenta o limitare excesiva si neintemeiata a dreptului de vizitare pe care intimatul il are, conform legii, si ar nesocoti grav interesul superior al copilului care isi doreste si are nevoie sa petreaca timp numai cu tatal sau (e adevarat pentru o perioada mai scurta decat cea stabilita in prezent), numai astfel putand sa depaseasca incertitudinea, teama pe care o simte in prezent fata de acesta.
Pe de alta parte o astfel de modalitate de vizitare, nu ar fi benefica pentru cresterea si dezvoltarea armonioasa a copilului, in conditiile in care starea conflictuala dintre parti, retinuta si in considerentele sentintei civile nr. 9603/07.11.2008, nu a fost inca depasita, existand riscul ca aceasta sa influenteze in mod negativ raporturile personale dintre tata si fiu.
Curtea a apreciat ca este in interesul superior al copilului ca dreptul de vizitare sa fie exercitat de tata, pe o perioada mai scurta decat cea mentionata in dispozitivul sentintei civile nr. 9603/07.11.2008, respectiv: in prima si a treia saptamana din luna, de sambata ora 1000 si pana duminica ora 1800, la domiciliul paratului, 2 zile de Pasti si 2 zile de Craciun, in anii impari , la domiciliul paratului.
Solutia se impune, cu atat mai mult cu cat, in baza dispozitiilor legale in vigoare, intimatul are oricand posibilitatea sa solicite instantei modificarea acestui program, daca va dovedi ca s-au schimbat imprejurarile avute in vedere la stabilirea sa.
SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
SI DE FAMILIE
2) Instanta investita cu solutionarea recursurilor nu poate analiza Legalitatea hotararii atacate decat exclusiv prin prisma motivelor prevazute de art. 304 Cod de procedura civila, fara a putea verifica ultimele aspecte in afara celor mentionate de acest text.
Criteriul dupa care se calauzeste instanta pentru a decide cu privire la incredintarea unui copil este interesul superior al acestuia.
Notiunea de "interes superior al copilului" are un caracter complex, fiind in functie factori multipli, care se apreciaza de catre instanta.