Recurs. Incidenta cazului de casare cu trimitere spre rejudecare prevazut de art.3859 alin.1 pct.10 din Codul de procedura penala, luat in considerare din oficiu conform art. 3859 alin. 3 din Codul de procedura penala.
Cazurile in care se poate face recurs :
Art. 3859 - Hotararile sunt supuse casarii in urmatoarele cazuri:
...........................................................................................
Pct.10. instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului;
Caracterul echitabil al procesului implica obligatia instantei de a proceda la un examen atent al tuturor argumentelor si cererilor partilor, precum si de a-si motiva hotararea, mai ales atunci cand aceasta este susceptibila de a fi atacata pe fond la o instanta superioara.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA I PENALA, DECIZIA NR.2105 DIN 21 OCTOMBRIE 2011)
Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
Prin Sentinta penala nr. 699/F din data de 04 mai 2011, pronuntata in Dosarul nr. 16282/302/2010, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a hotarat astfel:
A condamnat pe inculpata T.A.M. (fiica lui B. si D., nascuta la data de ... 1977 in Bucuresti, CNP....) la pedeapsa de 2 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, art. 3201 din Codul de procedura penala si art. 74 alin. 1 lit.a, b, c si alin. 2 din Codul penal rap. la art. 76 alin.1 lit. e din Codul penal.
In temeiul art. 81-82 din Codul penal, a suspendat conditionat executarea acestei pedepse, pe un termen de incercare de 2 ani si 2 luni.
In temeiul art. 359 din Codul de procedura penala, a atras atentia inculpatei asupra consecintelor comiterii unei noi infractiuni intentionate in cursul termenului de incercare, prevazute de art. 83 din Codul penal.
In temeiul art. 71 din Codul penal, a interzis inculpatei drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b din Codul penal.
In temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
In temeiul art. 14 si art. 346 din Codul de procedura penala cu ref. la art. 998-999 din Codul civil, a admis actiunea civila formulata de partea civila A. F. P. A SECTORULUI 5 BUCURESTI si a obligat pe inculpata la plata catre aceasta a sumei de 18.718 RON, actualizata la data achitarii integrale, reprezentand daune materiale.
In temeiul art. 357 alin.2 lit. c din Codul de procedura penala rap. la art. 11 din Legea nr.241/2005, a instituit sechestru asigurator asupra autoturismului marca Skoda Superb, serie de motor 101996, pana la concurenta sumei de 18.718 RON.
In temeiul art.191 din Codul de procedura penala, a obligat pe inculpata la plata sumei de 5.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a constatat ca, prin Rechizitoriul nr.5066/P/2009 al Parchetului corespunzator, inregistrat la data de 13 septembrie 2010, inculpata a fost trimisa in judecata, in stare de libertate, pentru savarsirea infractiunii anterior mentionate, in sarcina acesteia retinandu-se ca, in calitate de administrator al SC D. G.S. SRL, in mod repetat, in perioada 2006-2007, cu intentie, a retinut si nu a varsat, in cel mult 30 de zile de la scadenta, sumele reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa, cauzand astfel bugetului de stat un prejudiciu in suma de 24.365 lei.
Analizand probatoriul cauzei, Judecatoria a retinut ca, potrivit fisei sintetice totale, emisa de A. F. P. a Sectorului 5 Bucuresti, societatea administrata de inculpata figureaza cu retineri la sursa mai mari de 30 de zile de la data scadentei, dupa cum urmeaza: 10.329 lei (contributie la asigurari sociale angajati), 7.945 lei (contributie angajati la asigurarile de sanatate), 1.136 lei (contributie angajati la fondul de somaj), 6.329 lei (impozit pentru venituri din salarii), cuantumul total al prejudiciului cauzat bugetului de stat fiind de 25.739 lei.
Prin expertiza contabila judiciara efectuata in cursul urmaririi penale, s-a stabilit ca prejudiciul cauzat bugetului de stat, prin retinerea si nevirarea impozitelor si contributiilor cu stopaj la sursa, aferente salariilor din perioada mai 2006 - aprilie 2007, este in cuantum de 24.365 lei. In aceeasi expertiza, s-a retinut ca, in perioada 2006-2007, disponibilitatile banesti ale societatii permiteau achitarea stopajului la sursa, dar acesta nu a fost platit. De asemenea, s-a retinut, conform balantelor de verificare si bilantului contabil, ca profitul net realizat de societate se prezinta astfel 79.645 lei (la data de 31 decembrie 2006) si 14.933 lei (la data de 31 decembrie 2007).
In cursul urmaririi penale, inculpata a declarat ca datoriile la bugetul de stat si de asigurari sociale s-au acumulat incepand cu anul 2005, pentru ca facturile emise pentru prestarea serviciilor nu au fost incasate la timp, iar, in momentul incasarii, banii erau folositi cu precadere pentru plata salariilor si utilitatilor. Din cauza acestei situatii, in anul 2009, societatii i-a fost anulata licenta de functionare, fiind radiata din evidentele societatilor licentiate pentru paza si protectia bunurilor si persoanelor.
In cursul judecatii, inculpata a declarat ca recunoaste fapta retinuta in sarcina sa prin actul de sesizare, solicitand judecarea cauzei in temeiul dispozitiilor art. 3201 din Codul de procedura penala si a precizat ca este de acord sa o despagubeasca pe partea civila.
In aceste conditii, Judecatoria a constatat, in fapt, ca inculpata, in calitate de administrator al SC D. G. S. SRL, in perioada 2006-2007, in repetate randuri, cu intentie, a retinut de la angajatii societatii impozite si contributii, in valoare totala de 24.365 lei, pe care nu le-a varsat la bugetul de stat in termenul prevazut de lege, cu toate ca societatea a inregistrat profit, dispunand de lichiditatile necesare.
In drept, Judecatoria a constatat ca fapta inculpatei intruneste elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala, in forma continuata, prevazuta de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, astfel ca a pronuntat condamnarea acesteia.
La individualizarea pedepsei, Judecatoria a avut in vedere criteriile generale prevazute de art. 72 din Codul penal, respectiv limitele de pedeapsa din textul incriminator (reduse cu o treime, ca urmare a aplicarii dispozitiilor art. 3201 alin. 7 din Codul de procedura penala), gradul ridicat de pericol social al infractiunii, modalitatea concreta de comitere si datele personale ale inculpatei, care se afla la primul conflict cu legea penala, a depus eforturi pentru acoperirea prejudiciului, s-a prezentat in fata organelor judiciare la fiecare chemare, a recunoscut savarsirea faptei, provine dintr-o familie organizata, are studii superioare si doi copii in intretinere, imprejurari retinute drept circumstante atenuante judiciare, conform art. 74 alin.1 lit. a, b, c si alin. 2 din Codul penal.
Raportat la aceleasi imprejurari, Judecatoria a apreciat ca scopul pedepsei aplicate poate fi atins si fara executarea acesteia in regim privativ de libertate, motiv pentru care a dispus suspendarea ei conditionata, conform art.81 din Codul penal.
Pe latura civila, Judecatoria a constatat ca partea vatamata s-a constituit parte civila cu suma de 228.100 lei, insa, prin expertiza contabila judiciara efectuata in cauza (la care aceasta nu a formulat obiectiuni), s-a stabilit ca prejudiciul creat bugetului de stat este in suma totala de numai 24.365 lei, din care inculpata a achitat, in cursul judecatii, sumele de 500 lei (conform chitantei seria TS2A nr.6846282), 800 lei (conform chitantei seria TS7 nr.2119712), 3.467 lei (conform chitantei seria TS7 nr.2093800) si 700 lei (conform chitantei seria TS7 nr.2125679), astfel ca, avand in vedere dispozitiile art.998-999 din Codul civil, a admis in parte actiunea civila si a obligat-o pe inculpata la plata sumei de 18.718 RON, actualizata la data achitarii integrale, reprezentand daune materiale. De asemenea, in vederea garantarii platii acestei sume, in temeiul art. 357 alin.2 lit. c din Codul de procedura penala rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, a instituit masura sechestrului asigurator asupra autoturismului detinut de inculpata, pana la concurenta acelei sume.
Impotriva acestei sentinte, au declarat recurs in termenul legal inculpata T.A.M. (la data de 05 mai 2011) si partea civila A. F. P. A SECTORULUI 5 BUCURESTI (la data de 20 mai 2011).
Recursurile au fost inaintate de Judecatorie si inregistrate pe rolul acestei Curti la data de 10 iunie 2011.
Prin recursul declarat, astfel cum a fost sustinut oral cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astazi, inculpata, care a beneficiat de asistenta juridica a unui avocat ales, a solicitat, invocand cazurile de casare prevazute de art. 3859 alin. 1 pct. 172 si pct.18 din Codul de procedura penal, achitarea sa, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 pct. 1 lit. d din acelasi cod, pe motiv ca, desi a recunoscut fapta, nu a avut intentia de a o savarsi, intrucat, in perioada 2006-2007, conturile societatii pe care o administra erau blocate de A.N.A.F., pentru recuperarea T.V.A.-ului si impozitului pe profit datorat.
Prin recursul declarat, astfel cum a fost motivat in scris, partea civila a solicitat obligarea inculpatei la plata intregii sume pretinse drept despagubiri, de 228.100 lei, actualizata la data achitarii integrale a acesteia.
Analizand sentinta penala atacata, in raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele anterior mentionate, precum si din oficiu, conform art.3856 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata ca ambele recursuri cu care a fost sesizata sunt fondate, insa pentru un alt motiv decat cele invocate, avand in vedere considerentele care se vor arata in cele ce urmeaza:
Potrivit art.3201 alin.1 si 2 din Codul de procedura penala, desfasurarea judecatii conform procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei, poate avea loc numai atunci cand inculpatul declara ca recunoaste in totalitate faptele retinute in actul de sesizare si nu solicita alte probe decat cele administrate in faza de urmarire penala, cu exceptia inscrisurilor in circumstantiere.
De asemenea, potrivit art. 3201 alin. 7 din Codul de procedura penala, in cazul in care judecata se desfasoara conform acestei proceduri, instanta va pronunta condamnarea inculpatului, ceea ce, intr-o interpretare per à contrario, conduce la concluzia ca orice alta solutie, respectiv achitarea, nu poate fi pronuntata in cadrul unei asemenea proceduri, impunandu-se astfel parcurgerea procedurii obisnuite si, ca atare, realizarea cercetarii judecatoresti, potrivit prevederilor art. 321 si urm. din acelasi cod.
In speta, Curtea constata ca Judecatoria, incalcand dispozitiile art. 3201 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, dupa ce a luat act de declaratia formala a inculpatei, exprimata la termenul din data de 08 decembrie 2010 (fila 30, d.f.), in sensul recunoasterii faptei retinute in sarcina sa prin actul de sesizare si solicitarii de desfasurare a judecatii exclusiv pe baza probelor administrate in faza de urmarire penala, la termenul din data de 04 mai 2011, a incuviintat, la cererea acesteia, conform mentiunilor din incheierea de la acea data (fila 303, d.f.), administrarea probei cu inscrisuri, nu numai in circumstantiere, astfel cum prevad dispozitiile respective, ci si pe situatia de fapt, pentru a dovedi ca, in perioada 2006-2007, societatea pe care o administra avea conturile blocate de A.N.A.F., iar sumele de bani din acele conturi erau preluate de aceeasi institutie, in contul T.V.A.-ului datorat, adica exact imprejurarea pe care inculpata a invocat-o in sustinerea cererii de achitare, formulata cu ocazia dezbaterilor in fond, in temeiul art.10 alin.1 lit.d din Codul de procedura penala, pe motiv ca nu a actionat cu intentie, ca unica forma a vinovatiei prevazute de textul incriminator al faptei deduse judecatii.
Raportat la inscrisurile astfel incuviintate si administrate (filele 287-296, d.f.) si avand in vedere cererea de achitare pe care inculpata a formulat-o in mod explicit, intemeindu-se pe acestea, s-ar fi impus ca Judecatoria sa respinga, in temeiul art.3201 alin.8 din Codul de procedura penala, cererea de efectuare a judecatii conform procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei (in fapt, negata de inculpata) si sa procedeze la efectuarea cercetarii judecatoresti, potrivit procedurii obisnuite, inclusiv prin ascultarea detaliata a acesteia, cu privire la fapta de care este acuzata (bineinteles, daca ar fi consimtit sa declare), pentru a se verifica in ce masura recunoasterea sa a fost una reala si in deplina cunostinta de cauza, iar nu doar formala.
Conform art. 197 alin. 4 teza a II-a din Codul de procedura penala, instanta ia in considerare, chiar din oficiu, orice incalcare a unei dispozitii legale (alta decat cele care atrag sanctiunea nulitatii absolute, in conditiile art. 197 alin. 2 si 3 din acelasi cod), indiferent de stadiul procesului, daca anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.
In speta, prin judecarea cauzei dupa procedura simplificata a recunoasterii vinovatiei, in pofida negarii ei evidente de catre inculpata si a incuviintarii si administrarii de probe in acest ultim sens, instanta de fond a incalcat dispozitiile art. 3201 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, iar refacerea actului, respectiv a judecatii in prima instanta, conform procedurii obisnuite (care implica cercetare judecatoreasca nemijlocita, in conditii de contradictorialitate), este impusa de necesitatea de a asigura justa solutionare a cauzei, prin stabilirea cu certitudine a situatiei de fapt si a vinovatiei inculpatei, in raport cu aceasta.
De asemenea, conform art. 197 alin. 5 din Codul de procedura penala, in cazul reglementat inclusiv de art. 197 alin. 4 teza a II-a din acelasi cod, daca refacerea actului anulabil se poate face in fata instantei care a constatat incalcarea dispozitiilor legale, aceasta acorda un termen scurt pentru refacerea imediata a actului, ceea ce, intr-o interpretare per à contrario, conduce la concluzia ca, in cazul imposibilitatii procedurale a refacerii actului respectiv de catre instanta care a constatat incalcarea, refacerea acestuia trebuie realizata de catre instanta care a incalcat dispozitiile legale.
In speta, instanta de recurs nu se poate substitui instantei de fond in a realiza cercetarea judecatoreasca, intrucat, pe de o parte, dispozitiile art. 321 si urm. din Codul de procedura penala, care reglementeaza aceasta institutie, sunt inserate in capitolul de cod privitor la judecata in prima instanta, iar, pe de alta parte, procedand in mod contrar, ar priva-o pe inculpata de o cale de atac, pe fondul cauzei.
In acelasi timp, Curtea retine, din oficiu, in temeiul art. 3859 alin. 3 teza I din Codul de procedura penala, incidenta cazului de casare cu trimitere spre rejudecare prevazut de art. 3859 alin. 1 pct. 10 din acelasi cod, intrucat instanta de fond nu s-a pronuntat, in considerentele sentintei sale, cu privire la proba cu inscrisuri, incuviintata si administrata, pe situatia de fapt, la solicitarea inculpatei si nici asupra unei cereri esentiale a acesteia (de natura a-i garanta drepturile si a influenta insasi solutia procesului), intemeiata pe acea proba, respectiv aceea de achitare, in considerarea lipsei intentiei, ca element constitutiv al infractiunii deduse judecatii.
Intrucat modul de solutionare a laturii penale a cauzei va influenta si latura civila a acesteia, se impune ca intreaga cauza sa fie rejudecata de catre instanta de fond, dupa procedura obisnuita, astfel cum s-a evidentiat anterior.
Fata de aceste considerente, Curtea, in temeiul art. 38515 pct.2 lit. c din Codul de procedura penala, va admite recursurile declarate de inculpata si partea civila, va casa, in intregime, sentinta penala atacata si va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de fond, respectiv Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti.
Avand in vedere ca rejudecarea cauzei se va dispune, pe latura penala, in recursul inculpatei, singurul declarat sub acest aspect, urmeaza ca, in cazul in care cercetarea judecatoreasca va confirma acuzatia care ii este adusa, aceasta sa beneficieze de dispozitiile art.3201 alin.7 din Codul de procedura penala (reducerea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsa), precum si de circumstantele atenuante judiciare ce i-au fost acordate prin sentinta penala atacata, pentru a nu i se agrava situatia in propria cale de atac.
In temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursurilor vor ramane in sarcina statului.
1