Faliment. Aprobarea de catre judecatorul sindic a vanzarii unui imobil al debitorului, pana la definitivarea tabelului obligatiilor. Admisibilitate. ( IV )
Activele debitoarei in faliment, aflate intr-o stare precara si avand o valoare diminuata ca efect al degradarii constante si al cheltuielilor impuse de minima lor conservare, vor putea fi vandute in conditiile art. 84 alin.2 teza a II-a si ale art. 84 alin.3 din Legea nr.64/1995 republicata, cu acordul judecatorului sindic.
S.C. MAESTRO S.R.L. - lichidator al S.C. OLIMPUS S.A. Mangalia - societate in faliment a solicitat judecatorului sindic sa incuviinteze valorificarea unor imobile determinate ale debitoarei (ferma zootehnica, depozite si sere, etc.), intr-o etapa anterioara celei reglementate de dispozitiile art. 100 din Legea nr. 64/ 1995 republicata.
Principalul considerent invocat in sustinerea prezentei cereri l-a constituit starea precara a cladirilor mentionate si dificultatea asigurarii unor conditii optime de paza si conservare.
Art. 84 alin. 2 din Legea nr. 64/1995 republicata prevede ca lichidatorul poate sa vanda oricand bunurile perisabile sau cele supuse deprecierii iminente. Bunurile care implica mari cheltuieli de conservare vor putea fi vandute cu aprobarea comitetului creditorilor sau, cand acesta nu exista, cu aprobarea adunarii creditorilor.
Conform art. 84 alin. 3 din lege, judecatorul sindic va putea dispune vanzarea de bunuri importante din averea debitorului, numai cu acordul prealabil al adunarii creditorilor, dat cu o majoritate de doua treimi din valoarea creantelor verificate.
Legea reglementeaza, prin textele enuntate, situatia bunurilor supuse deprecierii iminente ori care presupun cheltuieli de conservare, stabilind modalitatea prin care o asemenea masura se inscrie in ansamblul celor a caror finalitate o reprezinta prevenirea pagubelor si cresterea averii debitorului in faliment.
In speta, activele mentionate au o stare precara, valoarea lor diminuandu-se ca efect al degradarii constante si al cheltuielilor impuse de minima lor conservare.
Unele dintre active nu au putut fi, de altfel, valorificate nici in cursul procedurii reorganizarii judiciare, anterioare momentului ridicarii dreptului de a-si conduce activitatea, fiind estimata o perioada indelungata de obtinere a unor oferte de cumparare.
Fata de sumele alocate lunar pentru paza si conservare - cca. 67.000.000 lei - si de reducerea continua a posibilitatii de valorificare optima a activelor, judecatorul sindic a solicitat si a obtinut acordul adunarii creditorilor, pentru vanzarea bunurilor debitoarei.
In consecinta, vanzarea a fost aprobata mai inainte de aplicarea dispozitiilor art. 100 din lege, prin incidenta prevederilor sus-mentionate.
(sentinta civila nr. 1575 COM/ 18.03.2002, irevocabila prin nerecurare)