Rang de prioritate. Dobanzi bancare aplicate creantelor garantate de terti, dupa data deschiderii procedurii. ( II )
O creanta bancara care nu a fost garantata integral cu bunuri ale debitoarei supuse procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului nu poate beneficia de rangul de prioritate conferit de art. 106 din Legea nr. 64/1995 republicata.
Legiuitorul a urmarit sa asigure creditorilor garantati prin bunuri ale debitorului insolvent, un rang prioritar fata de ceilalti creditori, avand in vedere ca in cadrul procedurii colective trebuie recunoscut si valorificat acest drept real, constituit in tot sau in parte asupra averii debitorului.
Alte garantii, care nu privesc bunurile debitorului, pot fi valorificate independent de situatia patrimoniala a societatii in faliment.
Debitoarea - societate comerciala in faliment, prin lichidator, a contestat in conditiile art. 88 din Legea nr. 64/1995 republicata creanta declarata de parata - societate bancara, solicitand inscrierea acestui creditor pe tabelul obligatiilor doar cu suma reprezentand valoarea dobanzilor calculate asupra sumei garantate, cu consecinta respingerii pretentiilor care privesc calculul unor asemenea sume pentru partea de credit negarantata, dupa data deschiderii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.
S-a aratat ca prin cererea de declarare a creantei, banca a solicitat inscrierea sa pe tabelul final al obligatiilor debitoarei cu suma de 164.676.666 lei reprezentand credit restant si dobanzi calculate pana la 31.03.2001.
Din cuprinsul contractului de garantie rezulta ca valoarea garantata este de 11.424.000 lei, astfel ca banca nu detine o creanta garantata integral, care sa ii permita calcularea dobanzilor la intreaga suma ce reprezinta credit.
Banca a solicitat respingerea contestatiei, apreciind ca este titulara unei creante integral garantate, intrucat la data obtinerii creditului debitoarea a constituit doua categorii de garantii : imobiliare, asupra imobilelor unor terti - garanti ipotecari si respectiv, mobiliare - asupra unor bunuri din averea proprie a societatii.
La stabilirea partii de credit garantate prin bunurile mobile ale debitoarei au fost avute in vedere valorile celor doua bunuri ale imprumutatului, astfel ca societatea creditoare nu are o creanta garantata integral, din perspectiva Legii nr. 64/1995.
Interpretarea dispozitiilor art. 37, 40 si ale art. 106 din lege conduc in mod indubitabil la concluzia potrivit careia prin ,,creanta garantata’’ - in contextul procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului - se intelege acea creanta pentru care s-a constituit ipoteca/ gaj pe un bun al debitorului, iar nu si asupra unui bun al unui tert.
Legiuitorul a urmarit sa asigure creditorilor garantati prin bunuri ale debitorului insolvent, un rang prioritar fata de ceilalti creditori, avand in vedere ca in cadrul procedurii colective trebuie recunoscut si valorificat acest drept real, constituit in tot sau in parte asupra averii debitorului. Alte garantii, care nu privesc bunurile debitorului, pot fi valorificate independent de situatia patrimoniala a societatii in faliment.
In aceste conditii, contestatia debitoarei este intemeiata, motiv pentru care va fi admisa, cu consecinta inscrierii bancii creditoare pe tabelul definitiv al obligatiilor cu suma reprezentand credit restant si dobanda calculata la valoarea garantata, pana la 29.05.2000, conform art. 106 pct. 2 din Legea nr. 64/ 1995 republicata.
(sentinta civila nr. 2822 COM/ 5.11.2001, irevocabila prin nerecurare)