Dreptul de dispozitie al debitorului, dupa deschiderea procedurii. Valorificarea unor bunuri din patrimoniu. Consecintele decaderii din dreptul de a propune un plan.
In masura in care debitorul aflat in incetare de plati isi declara intentia de reorganizare, dreptul sau de administrare si chiar de dispozitie asupra bunurilor sale nu se stinge ca efect al deschiderii procedurii.
Acest drept nu opereaza insa nelimitat, ca timp procesual, ci este raportat la prevederile legale care privesc momentul depunerii planului de reorganizare sau de lichidare, reglementat de art. 59 din Legea nr.64/1995 republicata. Tardivitatea depunerii planului de reorganizare prin prisma acestor dispozitii are ca efect decaderea din dreptul de a mai propune un plan, care ca sanctiune opereaza retroactiv, ea neputand fi dispusa, ci doar constatata de catre instanta.
In consecinta, incheierea unui act de vanzare-cumparare asupra bunurilor debitoarei, dupa depunerea tardiva a planului de reorganizare - chiar daca tardivitatea a fost constatata ulterior nasterii raportului juridic - este lovita de nulitate, fara a avea relevanta faptul ca operatiunea juridica a fost raportata la normele referitoare la privatizare.
Lichidatorul societatii comerciale AGROMEC ADAMCLISI S.A. - societate in faliment, a solicitat ca in contradictoriu cu paratul ENCICA FLORIN sa se dispuna nulitatea de drept a contractului de vanzare-cumparare nr. 21/ 24.04.2000, pentru activul ,,Sectia Mecanizare Deleni’’, impreuna cu terenul aferent in suprafata de 4.441 m2.
In considerente, s-a aratat ca prin sentinta civila pronuntata la 23.03.2000 s-a dispus deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului fata de aceasta societate pe actiuni, iar la 22.06.2001 s-a declansat procedura falimentului.
Intrucat societatea in incetare de plati nu si-a declarat, in termen legal, in conditiile art. 26 alin. 1 lit. f din lege, intentia de reorganizare, a operat de drept ridicarea dreptului debitoarei de a-si administra bunurile din avere, societatea fiind desesizata de activele din patrimoniul sau. Lichidatorul a sustinut ca directorul societatii a ignorat acest efect al deschiderii procedurii si a instrainat, pentru suma de 7.140.000 lei, activul mentionat, catre parat.
Vanzarea s-a realizat, conform actelor prezentate, in temeiul O.U.G. nr. 88/ 1997 modificata prin Legea nr. 99/ 1999 si H.G. nr. 450/ 1999, cu mentiunea ca Autoritatea pentru Privatizarea si Administrarea Participatiilor Statului - ca institutie publica implicata in procesul privatizarii - nu a fost informata cu privire la situatia juridica a debitoarei.
S-a apreciat ca in aceste conditii, fata de data incheierii contractului, persoana juridica nu mai avea capacitatea de a dispune de bunurile sale, iar nulitatea se impune ca masura de protejare a intereselor publice, a creditorilor societatii.
Au fost invocate dispozitiile art. 5 alin. 2, art. 6, art. 23 lit. c si art. 78 din Legea nr. 64/ 1995 republicata, fiind facuta precizarea ca actiunea nu se intemeiaza pe prevederile art. 44 - 46 din lege.
Prin intampinare, paratul a solicitat respingerea actiunii, apreciind ca in speta nu exista nici un temei de nulitate absoluta, care sa lipseasca de eficienta actul juridic contestat.
S-a sustinut ca transferul de proprietate a operat in perioada in care S.C. AGROMEC ADAMCLISI S.A. si-a pastrat dreptul de administrare, fiind propus un plan de reorganizare, chiar daca acesta nu fusese confirmat de tribunal.
In aceste conditii, vanzarea organizata in conditiile procesului privatizarii, cu asistenta A.P.A.P.S., a fost posibila si legala, in cauza fiind incidente dispozitiile art. 3228 din O.U.G. nr. 88/ 1997 cu modificarile ulterioare, referitoare la existenta unui termen de prescriptie de trei luni, de la data la care reclamantul ,,a cunoscut sau trebuia sa cunoasca (_)’’ existenta operatiunii ori a actului atacat.
S-a solicitat, totodata, sa se constate ca urmare adjudecarii imobilului, paratul a inscris cu rol fiscal activul si a achitat impozitul aferent, formuland in acelasi timp - din perspectiva art. 1337 cod civil si art. 48 din Legea nr. 64/ 1995 republicata - exceptia de garantie, cu posibilitatea declararii ulterioare a daunelor interese.
Prin incheierea din 25.11.2002, instanta a respins ca neintemeiata exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de parat din perspectiva art. 3228 din O.U.G. nr. 88/ 1997 modificata prin Titlul I al Legii nr. 99/ 1999. S-a retinut ca dispozitia legala invocata nu are relevanta si aplicabilitate in prezenta cauza, in masura in care cele doua acte normative (Legea nr. 99/ 1999 si Legea nr. 64/ 1995) au finalitati diferite.
Procedura prevazuta de Legea nr. 64/ 1995 este incompatibila cu cele privind privatizarea societatii comerciale cu capital majoritar de stat, intrucat normele cuprinse in O.U.G. nr. 88/ 1997 (in vigoare la data incheierii actelor juridice) se raporteaza in esenta la o persoana juridica viabila, apta sa faca fata datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile, iar nu la o societate comerciala in incetare de plati.
Cele doua acte normative au, de altfel, o finalitate diferita; in timp ce Legea nr. 64/ 1995 reglementeaza modalitatea de urmarire silita colectiva a debitorului in incetare de plati, pentru acoperirea pasivului, procedura privatizarii se raporteaza la ansamblul de norme care tind la reducerea implicarii statului in economie, prin participatiile la societatile cu capital majoritar de stat.
Pe fond, instanta a retinut urmatoarele considerente:
In speta, lichidatorul are calitate procesuala activa, dedusa din dispozitiile generale ale art. 23 lit. c din Legea nr. 64/ 1995 republicata, conform carora poate intenta actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in frauda intereselor creditorilor sai, precum si a oricaror transferuri patrimoniale susceptibile sa prejudicieze pe creditori.
Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice se exercita, in orice situatie, prin reprezentantii sai legali, spre deosebire de persoana fizica, apta sa-si valorifice singura atributele derivate din aceasta prerogativa.
In situatia persoanelor juridice de drept privat, Codul de procedura civila mentioneaza, ca norma derogatorie de la dispozitiile art. 87 alin. 1 pct. 2, ca persoana (fizica ori juridica - comerciant) supusa procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului va fi citata prin administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul judiciar.
Prin urmare, valorificarea dreptului la actiune al lichidatorului din perspectiva art. 23 lit. c din lege va avea intotdeauna efecte juridice opozabile persoanei juridice supuse acestei proceduri, intrucat va privi drepturile si obligatiile asumate in legatura cu bunuri din patrimoniul sau, lichidatorul actionand in interesul procedurii.
Fata de S.C. AGROMEC ADAMCLISI S.A. a fost deschisa procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, conform art. 31 alin.7 din Legea nr. 64/ 1995 republicata, la 23.03.2000.
La 14.04.2000, debitorul a fost notificat asupra situatiei sale juridice, fiindu-i comunicata, totodata, copie de pe dispozitivul sus-mentionatei incheieri.
La 26.04.2000, debitorul a prezentat un plan de reorganizare a activitatii, care a fost supus procedurilor legale de publicare in Monitorul Oficial.
Ulterior acestui moment procesual, judecatorul sindic a pus in discutie tardivitatea depunerii planului de reorganizare prin prisma dispozitiilor art. 59 alin. ultim din lege, iar potrivit incheierii interlocutorii din 12.03.2001, s-a constatat ca reorganizarea prin plan a fost propusa cu depasirea termenului legal.
Incheierea mentionata nu a fost contestata de debitor, in recurs, iar prin sentinta civila nr. 1638 COM/ 22.06.2001 s-a dispus trecerea debitorului la procedura falimentului.
Paratul sustine ca societatea aflata in incetare de plati si-a pastrat dreptul de a dispune de bunurile sale, pe perioada in care nu s-a pus in discutie trecerea la faliment, aspect dedus din faptul existentei planului de reorganizare.
Intr-adevar, dispozitiile art. 78 din Legea nr. 64/ 1995 republicata prevad ca deschiderea procedurii (in conditiile art. 31) ridica debitorului dreptul de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de ele, daca nu si-a declarat, in conditiile art. 26 alin. 1 lit. f, intentia de reorganizare.
Din interpretarea textului rezulta ca, in masura in care debitorul aflat in incetare de plati isi declara intentia de reorganizare, dreptul sau de administrare si chiar de dispozitie asupra bunurilor sale nu se stinge ca efect al deschiderii procedurii.
Acest drept nu opereaza insa nelimitat, ca timp procesual, ci este raportat la prevederile legale care privesc momentul depunerii planului de reorganizare sau de lichidare, reglementat de art. 59 din lege.
Textele alin. 4 si 5 ale art. 59 stabilesc ca planul trebuie depus in termen de 30 de zile de la data deschiderii procedurii, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a mai depune un asemenea plan si cu consecinta trecerii la faliment.
Prin urmare, dreptul de dispozitie si de administrare a bunurilor debitorului subzista doar in masura in care planul de reorganizare sau de lichidare este prezentat in termenul legal, el fiind din nou limitat la momentul in care acest plan este supus votului creditorilor, sub aspectul viabilitatii lui.
Acest fapt rezulta in mod explicit din dispozitiile art. 71 alin. 1 din Legea nr. 64/ 1995. Conform acestei norme, daca debitorul isi declara, potrivit art. 26 alin.1 lit. f, intentia de a-si reorganiza activitatea si ulterior planul este confirmat, conform art. 68, de judecatorul sindic, el va putea sa-si conduca activitatea si sa isi administreze averea, sub supravegherea administratorului (_).
In consecinta, depunerea planului de redresare a activitatii ori de lichidare a bunurilor din averea debitorului produce efecte legate de prorogarea unor atribute ale dreptului de proprietate a comerciantului in incetare de plati, prin vointa legiuitorului, dupa momentul deschiderii procedurii.
Exercitarea acestor prerogative va fi supusa, insa, intotdeauna, cerintei procesuale impuse de art. 59 alin. 4, referitoare la prezentarea actului in termen legal.
Asa fiind, decaderea din dreptul de a mai propune un plan opereaza - ca sanctiune - retroactiv, ea neputand fi dispusa, ci doar constatata de catre instanta.
Aceasta situatie nu a fost, de altfel, contestata de debitoare la data pronuntarii incheierii privind decaderea si nici ulterior, cu ocazia initierii procedurii falimentului, imprejurare fata de care societatea sau tertul interesat nu mai poate invoca existenta unui drept de dispozitie al persoanei juridice, dupa data de 23.03.2000.
Textul art. 78 din Legea nr. 64/ 1995 republicata conditioneaza, asadar, printr-o norma imperativa pastrarea dreptului de dispozitie al debitorului asupra bunurilor, de exprimarea intentiei de reorganizare, statuand in acelasi mod ca in absenta actului, se ridica debitoarei acest drept. Legea determina astfel o restrangere a capacitatii de exercitiu a persoanei juridice, intrucat societatea in incetare de plati, aflata in situatia mentionata, nu va mai putea sa-si exercite, prin organele sale de conducere, dreptul de dispozitie asupra bunurilor patrimoniale.
Nu are relevanta, totodata, nici imprejurarea ca societatea s-a prevalat de dispozitiile speciale ale O.U.G. nr. 88/ 1997 modificate prin Titlul I al Legii nr.99/ 1999, referitoare la privatizare.
Aprobarea data de actionarul majoritar pentru valorificarea acestor active si emiterea unei hotarari A.G.A. in acest sens nu valideaza in nici o modalitate actul lovit de nulitate, cata vreme persoana juridica era decazuta, la acea data, din dreptul de a mai dispune de activele sale.
De altfel, desi legea procedurii colective nu o reglementeaza expres, situatia juridica a societatii in incetare de plati nu mai este pe deplin raportata la dispozitiile Legii nr. 31/1990, iar efectele starii de insolventa se extind in mod neechivoc asupra atributelor si competentelor adunarii generale a asociatilor/ actionarilor, indiferent de structura capitalului social.
Nu sunt incidente in cauza nici prevederile art. 42 din Legea nr. 64/ 1995 republicata, potrivit carora prin exceptie de la dispozitiile art. 40, nu se va putea cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial, efectuat de catre debitor in cursul exercitarii normale a activitatii sale.
Norma este de stricta interpretare, ea urmarind mentinerea acelor acte juridice incheiate de debitor, chiar pe parcursul perioadei celor trei ani anteriori deschiderii procedurii, care nu pot fi calificate ca frauduloase ori prejudiciabile pentru interesele creditorilor, din perspectiva art. 39 - 40 din lege.
Nu poate avea aceeasi interpretare actul juridic incheiat dupa deschiderea procedurii, care nu poate fi considerat ca efectuat ,,in cursul exercitarii normale a activitatii’’ si a carui valabilitate este dedusa conform dispozitiilor legale mentionate.
In consecinta, actiunea urmeaza a fi admisa, cu consecinta constatarii nulitatii actului de vanzare-cumparare mentionat si a repunerii partilor in situatia anterioara incheierii lui.
(sentinta civila nr. 8737 COM/ 16.12.2002, irevocabila conform deciziei civile nr. 270/ 2003 a Curtii de Apel Constanta - sectia comerciala)