Succesiune. Prescriptia dreptului material la actiune pentru cererea in restituirea cheltuielilor efectuate cu imbunatatirile aduse de un succesibil, in timpul vietii defunctului, imobilului ce face parte din masa succesorala. Calificarea cererii. Momentul de cand incepe sa curga termenul de prescriptie.
Decretul nr.167/1958, art.1, art.7;
In respectul principiului disponibilitatii si al interdictiei de a se modifica obiectul cererii in calea de atac a apelului - imperativ instituita prin dispozitiile art. 294 alin. 1 C.pr.civ. - situatia premisa ce trebuia avuta in vedere in determinarea momentului de la care incepe sa curga termenul de prescriptie pentru dreptul de creanta pretins o constituie chiar teza sustinuta de parata-reclamanta prin cererea de sesizare a instantei.
Or, prin cererea reconventionala parata-reclamanta a afirmat ca a acumulat dreptul de creanta pretins pentru ca a "contribuit" la edificarea, amenajarea si imbunatatirile ce s-au efectuat la cele doua imobile din masa succesorala, precizand totodata ca "nu contest apartenenta la masa succesorala a defunctului meu tata ..." a respectivelor imobile. Mai mult, normele de drept indicate drept temei juridic al pretentiilor astfel formulate - art. 111, 119 si urm., 6731 si urmatoarele C.pr.civ., art. 728 si 774 C.civ. - sunt unele proprii materiei procedurii de lichidare a starii de indiviziune.
Raportat la un asemenea continut al demersului judiciar initiat de parata-reclamanta, reiese cu puterea evidentei ca aceasta a actionat ca un veritabil creditor al succesiunii, finalitatea actiunii sale fiind aceea de valorificare a unui drept de creanta ce era corelativ unei obligatii nascute in patrimoniul defunctului la epoca la care s-au realizat cheltuielile de amenajare, edificare a constructiilor.
Imprejurarea ca, dupa decesul debitorului pe seama caruia pretinde ca a luat nastere dreptul sau de creanta, parata-reclamanta a dobandit, prin transmisiune succesorala, o cota-parte din drepturile si obligatiile defunctului (printre care si aceea legata de cheltuielile pretins efectuate de parata-reclamanta) nu poate converti natura juridica a dreptului de creanta ce a luat nastere in acest mod, si nici nu il poate transforma intr-unul nou, generat de deschiderea succesiunii.
In lumina dispozitiilor art. 1108 pct. 4 C.civ., o plata a datoriilor succesiunii nu poate interveni decat subsecvent deschiderii respectivei succesiuni, din partea unuia dintre erezi catre de un creditor al succesiunii.
In speta, parata-reclamanta nu a expus o atare situatie care ar fi generat dreptul de creanta pretins, ci, dimpotriva, a reliefat o situatie in care a imputat celui ce a lasat succesiunea o datorie fata de ea, respectiva datorie avand astfel natura unei componente a pasivului succesoral, ce s-a transmis mostenitorilor corespunzator cotelor cuvenite. (decizia civila nr.86 R din data de 03.03.2011, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala) Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 5 Bucuresti sub nr. la data de 11.01.2006, reclamanta S.M. a chemat in judecata pe paratele C.F. si W.P., solicitand instantei sa constate deschisa succesiunea defunctului S.D., decedat la data de 27.11.2004, si sa dispuna partajarea bunurilor ramase de pe urma acestuia.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca, la data de 27.11.2004, a decedat S.D., succesorii defunctului fiind: reclamanta, in calitate de sotie supravietuitoare, si paratele in calitate de fiice. Bunurile ce urmeaza a fi supuse partajului sunt:
- 1/2 din imobilul situat in Bucuresti, str. Sold. Popa nr..., sector 5, compus din teren in suprafata de 200 mp si constructia formata din 4 camere, bucatarie, hol si pivnita, imobil dobandit prin act autentic de vanzare-cumparare nr. 8387/6.08.1971 autentificat de Notariatul de Stat al Sectorului 6 Bucuresti, cealalta cota de 1/2 fiind proprietatea reclamantei;
- 1/2 din imobilul situat in comuna Bolintin Deal, Bd. Muncii nr..., judetul Giurgiu, imobil format din teren in suprafata de 3650 mp si situat in intravilanul comunei Bolintin Deal, teren atribuit prin Ordinul nr. 293/2003 al Prefecturii Giurgiu, si din casa de locuit cu etaj, formata la parter din 2 camere, bucatarie si baie si 3 camere la etaj, cu pivnita si garaj, din caramida, acoperita cu tabla, casa construita cu Autorizatia de constructie nr. 51/1996, imobilul fiind dobandit in timpul casatoriei reclamantei cu defunctul, conform actului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 254/3.04.1990 de Notariatul de Stat Bolintin Vale;
- 1/2 din monumentul funerar edificat in Cimitirul Comunei Bolintin Deal, cu 4 cripte;
- 1/1 teren in suprafata de 0,5000 ha, situat in extravilanul comunei Bolintin Deal, sat Baleanu, judetul Giurgiu, conform titlului de proprietate nr. 60122/15.11.1995, respectiv 3700 mp tarla 30/3, parcela 133/2 si 1300 mp - tarla 30/3, parcela 133/2.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe art. 728, 667 si urmatoarele Cod Civil.
La data de 9.03.2006, parata W.P. a depus o cerere prin care solicita sa se ia act ca este intru totul de acord cu pretentiile reclamantei cu privire la partajarea bunurilor ramase in succesiunea defunctului S.D., precum si cu masa bunurilor de impartit si cu cota legala ce i se cuvine. Parata a mai aratat ca a acceptat succesiunea in mod tacit, prin preluare de bunuri si prin contributia la pasivul succesoral - cheltuieli de inmormantare, parastase, intretinerea reclamantei, cheltuieli de intretinere a imobilelor.
Prin intampinarea formulata la termenul din data de 15.05.2006, parata C.F. a solicitat: admiterea in parte a actiunii reclamantei; sa se constate deschisa succesiunea defunctului S.D.; sa se constate ca la succesiune vin in calitate de succesori legali reclamanta, in calitate de sotie supravietuitoare si parata in calitate de fiica; sa se constate ca parata W.P. este straina de succesiune ca urmare a declaratiei sale autentice notariale de renuntare la succesiune data de aceasta la BNP Confides; sa se constate ca de pe urma defunctului au ramas bunurile mentionate de reclamanta, mai putin 2 cripte din cele 5 din monumentul funerar care apartin socrilor sai C.G. si C.I.; sa se constate ca reclamanta are vocatie la 1/4 din 1/2 din masa succesorala, iar parata la 3/4 din 1/2; sa se constate existenta unui drept de creanta in favoarea sa si in sarcina reclamantei in limitele sumei de 50.000 Euro; sa se dispuna iesirea din indiviziune partajand bunurile din masa succesorala, sa se imparta intre reclamanta si parata, in cote egale, imobilele compuse din teren si constructie si situate in Str. Sold Popa, Bucuresti, respectiv in Com. Bolintin Deal, sa atribuie reclamantei terenul in suprafata de 3700 mp situat in extravilanul Com. Bolintin Deal, sa atribuie reclamantei 3 din cele 5 cripte situate in monumentul funerar.
La termenul de judecata din data de 12.06.2006, parata C.F. a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat sa se constate existenta in favoarea sa a unui drept de creanta asupra succesiunii in limitele sumei de 50.000 de euro, izvorand din contributia exclusiva a acesteia la edificarea, amenajarea si imbunatatirile aduse imobilelor din Bucuresti si Bolintin Deal, din suportarea exclusiva a cheltuielilor de inmormantare si pomenire. Parata-reclamanta a solicitat obligarea reclamantei-parate la plata acestui drept de creanta, prin luare mai putin din cota care-i revine legal.
In motivarea cererii reconventionale, parata C.F. a aratat ca, in privinta imobilului din Bucuresti, contributia sa exclusiva a constat in construirea unei camere de locuit, a unei bucatarii, a unei bai si a unei pivnite, cheltuielile de introducere a gazelor si suportarea cheltuielilor de intretinere a acestui imobil. In ce priveste imobilul din Bolintin Deal, parata a aratat ca a suportat cheltuielile legate de demolarea vechii constructii si ridicarea celei noi, inclusiv amenajarile si imbunatatirile aduse acesteia.
La acelasi termen de judecata, numitii C.G. si C.I. au formulat cerere de interventie in interes propriu solicitand, in principal, sa se constate existenta dreptului lor de proprietate asupra a 2 din cele 5 cripte, parte din monumentul funerar edificat in cimitirul Com. Bolintin Deal, construit in baza conventiei intervenite intre acestia si defunctul S.D. si, in subsidiar, sa se constate existenta unui drept de creanta in favoarea lor si in sarcina succesiunii, derivat din contributia lor prin munca si in numerar la construirea a 2 din cele 5 cripte din monumentul funerar, drept de creanta estimat la suma de 3000 de euro.
In motivarea cererii de interventie, intervenientii au aratat ca sunt socrii paratei C.F., ca au convenit cu defunctul sa construiasca in 1978 impreuna un monument funerar la Bolintin Deal, din acesta urmand sa aiba in deplina proprietate doua cripte.
In drept, cererea de interventie a fost intemeiata pe art. 969, 970, 992 si 1092 cod civil, art. 111 C.proc.civila, art. 774 Cod Civil.
In sedinta publica de la data de 2.10.2006, instanta a admis in principiu cererea de interventie in interes propriu astfel formulata.
Prin incheierea de admitere in principiu pronuntata la data de 29.01.2007, prima instanta a constat deschisa succesiunea defunctului S.D.; a constatat calitatea reclamantei si paratelor de mostenitoare ale defunctului mentionat si a stabilit cotele succesorale cuvenite acestora; a constatat compunerea masei succesorale.
Prin aceeasi incheiere a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune al paratei reclamante privind dreptul de creanta constand in contravaloarea lucrarilor de edificare, amenajare si imbunatatire pretins efectuate la imobilele retinute in masa succesorala.
A fost respins capatul de cerere reconventionala referitor la cheltuielile de inmormantare, ca neintemeiat.
A fost respins, ca neintemeiat, capatul principal din cererea de interventie, referitor la constatarea dreptului de proprietate al intervenientilor asupra a doua cripte din monumentul funerar situat in cimitirul din com. Bolintin Deal.
A fost admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune al intervenientilor privind dreptul de creanta pretins de acestia.
Prin sentinta civila nr.4599/20.06.2008, s-a admis actiunea formulata de reclamanta - parata S.M., in contradictoriu cu paratii - reclamanti W.P. si C.F. si cu intervenientii C.G. si C.I.; s-a dispus iesirea din indiviziune a partilor astfel: s-a atribuit reclamantei SM imobilul situat in Com. Bolintin Deal, B-dul Muncii, nr.., jud. Giurgiu, compus din casa de locuit identificata in schitele anexe nr. 5 (parter) si 6 (etaj) la raportul de expertiza intocmit de expert C.C. si terenul aferent in suprafata de 3650 mp si terenul in suprafata de 5000 mp situat in extravilanul comunei Bolintin Deal, sat Baleanu, tarlaua 30/3, parcela 133/2; s-a atribuit paratei C.F. din imobilul situat in Bucuresti, str. Sbl Popa, nr..., sector 5 incaperile nr. 5,6,7,8,9,10,11 (doua camere, baie, bucatarie, hol, wc, pivnita) identificata in schita anexa nr. 9 la raportul de expertiza intocmit de expert C.C. si terenul aferent in suprafata de 68,98 mp cuprins intre punctele 26-27-28-13-14-15 din planul de situatie anexat raspunsului la obiectiuni, intocmit de expert B.C.
Au fost atribuite paratei W.P., din imobilul situat in Bucuresti, str. Sbl Popa, nr..., sector 5, incaperile nr. 1,2,3,4 si 12 (doua camere, hol, marchiza, magazie) identificata in schita anexa nr. 9 la raportul de expertiza intocmit de expert C.C., garajul si terenul aferent in suprafata de 133,37 mp cuprins intre punctele 26-27-28-12-11-10-16 din planul de situatie anexat raspunsului la obiectiuni, intocmit de expert B.C.
S-a mentinut starea de indiviziune a partilor cu privire la cota indiviza de 1/2 din monumentul funerar situat in cimitirul comunei Bolintin Deal, compus din 4 cripte; a fost obligata parata W.P. sa-i plateasca reclamantei suma de 124.419,5 lei cu titlu de sulta; a fost obligata parata C.F. sa-i plateasca reclamantei suma de 14.074 lei cu titlu de sulta si s-au compensat cheltuielile de judecata.
Pentru a hotari astfel, instanta s-a intemeiat pe dispozitiile art. 728 C.civ. si art. 6731 C.pr.civila si a dispus iesirea din indiviziune cu privire la bunurile retinute prin incheierea din 29.01.2007 si formarea si atribuirea loturilor, potrivit criteriilor prevazute de art. 6731 C.pr.civila.
Avand in vedere cotele fiecarei parti si imprejurarea ca din cele doua imobile compuse din locuinta si teren aferent in masa partajabila a fost inclusa o cota de 1/2, cealalta cota de 1/2 constituind partea reclamantei din comunitatea de bunuri dobandite in timpul casatoriei cu defunctul S.D., pentru egalizarea loturilor atribuite in natura, in baza art. 67310 alin. 4 Cod proc. civila, parata W.P. a fost obligata sa-i plateasca reclamantei suma de 124.419,5 lei, iar parata C.F. a fost obligata sa-i plateasca reclamantei suma de 14.074 lei, cu titlu de sulta.
Retinand ca, fiind facute in interesul comun al partilor, cheltuielile impartelii sunt in sarcina tuturor copartasilor, instanta a dispus compensarea cheltuielilor de judecata efectuate de parti.
Impotriva acestei sentinte parata C.F. a declarat apel.
In motivarea apelului s-a aratat in esenta ca neintemeiat s-a constatat ca parata W.P. a acceptat tacit succesiunea defunctului S.D. S-a retinut ca reclamanta a sustinut, prin cererea scrisa, ca W.P. a acceptat tacit succesiunea in sensul sustinut de catre aceasta, aratand "W.P. i-a trimis prin posta permanent bani pentru a plati impozitele, cimitirul si a intretine casele in buna stare"; aceasta situatie este nereala si este data numai din solidaritate fata de aceasta fiica in detrimentul apelantei C.F.
A sustinut apelanta ca neintemeiat a retinut instanta ca W.P. a trimis bani prin posta, deoarece recipisele nu sunt mandate postale expediate de W.P. in termenul de 6 luni prevazut de art.700 C.civ. aferent perioadei 27.11.2004-27.05.2005.
Nu s-a facut dovada ca W.P. a platit impozite ori a facut cheltuieli cu intretinerea caselor in termenul de 6 luni de acceptare a succesiunii. Cheltuielile de inmormantare au fost suportate de apelanta C.F, fara vreo contributie din partea paratei.
A mai aratat apelanta ca W.P. a marturisit, in fata instantei, la data 30.10.2006, ca "nu a preluat niciun bun din masa succesorala" si ca "nu a pastrat acte doveditoare pentru banii trimisi mamei sale prin posta", recunoastere absoluta conform art.1204 si 1206 C.civ.
Astfel instanta a retinut o situatie de fapt contrara recunoasterii paratei W.P., retinand ca aceasta a acceptat tacit succesiunea tatalui sau prin actele materiale, actele de administrare si conservare facute cu privire la bunurile din masa succesorala, fara a arata in concret in ce constau respectivele acte materiale .
A mai reprosat apelanta primei instante ca neintemeiat a respins, ca prescris, dreptul formulat prin cererea reconventionala privind constatarea dreptului de creanta pasiv succesoral, reprezentand contravaloarea lucrarilor de edificare, amenajare si imbunatatiri efectuate la imobilele din Bucuresti Str. Sublocotenent Popa nr... si respectiv din Comuna Bolintin Deal B-dul. Muncii nr... Jud. Giurgiu.
In ceea ce priveste imobilul din Bucuresti, a aratat ca, acesta a fost dobandit de defunct si reclamanta in anul 1964 prin act sub semnatura privata si prin act autentic conform incheierii de autentificare nr.8387/06.08.1971 la Notariatul de Stat al Sectorului 6 si a fost transcris in Registrul de Transcriptiuni si Inscriptiuni imobiliare sub nr.1276/06.08.1971 al aceluiasi notariat.
La cumparare, in anul 1964, imobilul se compunea din constructia: una camera, un hol si una bucatarie, imobil in care apelanta a avut domiciliul stabil 8 ani, conform adeverintei nr.65149/28.11.2006. In perioada 1973-1974 a construit prin adaugire la imobilul existent doua camere, un antreu si baie. In anul 1974 a construit garajul, deoarece in acel an a dobandit autoturismul Dacia 1100.
A precizat apelanta ca a facut constructiile cu acordul parintilor sai, pe terenul proprietatea acestora, fiind constructor de buna credinta in sensul prevederilor art. 494 alin.3 C.Civ.
In anul 1979 a parasit tara, revenind in mai 1985, data de la care venea in tara de circa 8-10 ori pe an, lasand parintilor sume de bani; in anul 1988 fiicele apelantei au fost eleve la Liceul Sanitar Fundeni si au locuit in imobilul din Bucuresti str. Sublocotenent Popa nr.... In anul 1995 a extins instalatia de gaze, contract incheiat pe numele beneficiarului C.E.D. (fiica apelantei), a construit o soba de teracota.
In ceea ce priveste imobilul din Comuna Bolintin Deal, a aratat ca acesta a fost cumparat in anul 1984 pe numele unei rude (D.B.), parintii neputand detine legal doua imobile in proprietate. Imobilul era compus din o constructie veche doua camere hol si grajd. Dupa anul 1985, a construit doua camere si pivnita, dupa care a demolat constructia veche si a construit pe cheltuiala apelantei, la parter, o sufragerie, o baie, un dormitor, o bucatarie, iar la etaj scara, un hol si doua dormitoare. Aceste constructii le-a facut cu acordul parintilor sai si, in conformitate cu prevederile art.494 alin.3, se considera indreptatita a solicita de la proprietarii pamantului o suma de bani egala cu cresterea valorii fondului.
A mai sustinut apelanta ca in mod gresit instanta de fond a apreciat ca termenul de prescriptie de trei ani prevazut de art.3 din Decretul nr.167/1958 incepe sa curga, nu de la data terminarii constructiei, ci de la data la care proprietarul terenului a ridicat pretentii asupra constructiei, invocand dreptul de accesiune imobiliara, acesta fiind momentul nasterii dreptului la actiunea in despagubiri a constructorului.
Conform art. 7 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune, in speta acest drept s-a nascut in momentul in care reclamanta a solicitat iesirea din indiviziune asupra constructiilor edificate de apelanta la imobilul din Bucuresti cat si la cel din Comuna Bolintin Deal.
Considera apelanta ca hotararea este netemeinicia si in privinta modalitatii de formare si atribuire a loturilor, deoarece expertizele intocmite in cauza pentru evaluarea constructiilor, dar si a terenurilor au fost stabilit preturi cu mult sub pretul pietei pentru constructia din Bolintin Deal. Astfel a fost diminuata valoarea constructiei cu 10% pentru pozitia fata de mijloacele de diminuare din valoarea constructiei ca se afla in litigiu. Diminuarea de 5-10% se aplica numai daca actele de proprietate nu sunt clarificate la data evaluarii, au procese pe rol la judecatorie sau locuinta nu poate fi eliberata imediat de chiriasi, nu este cazul in speta procesul aflat pe rol avea ca obiect incetarea starii de indiviziune si nu pentru clarificarea actului de proprietate .
A mai aratat ca, desi a formulat obiectiuni, expertul CC si-a mentinut punctul de vedere initial, cum de altfel s-a procedat si cu obiectiunile privind diminuarea valorii imobilului cu imbunatatirile facute de reclamanta dupa decesul lui SD, desi nu a constituit obiectiv al expertizei, nu a fost cerut in actiune de catre reclamanta, nu s-a administrat vreo proba de catre aceasta. Astfel, valoarea imobilului a fost diminuata cu suma de 7.507 lei, expertul manifestand subiectivism la intocmirea expertizei.
In privinta expertizei intocmite de expert B.C. referitor la evaluarea terenurilor din Comuna Bolintin Deal a stabilit un pret sub valoarea de circulatie, in schimb pentru imobilul din Bucuresti, atat terenul cat si constructia au fost supraevaluate.
In drept au fost invocate prevederile art.296 si 297 C.proc.civ.
Prin decizia civila nr.761/07.07.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila, a fost admis apelul astfel formulat, dispunandu-se desfiintarea sentintei apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a dispune astfel, instanta de apel a retinut in esenta ca:
Unul dintre motivele de apel al paratei reclamante este acela ca neintemeiat instanta de fond a respins ca prescris dreptul formulat prin cererea reconventionala de catre C.F. privind constatarea dreptului de creanta - pasiv succesoral reprezentand contravaloarea lucrarilor de edificare, amenajare si imbunatatiri efectuate la imobilele din Bucuresti Str. Sublocotenent Popa nr... si respectiv din Comuna Bolintin Deal B-dul. Muncii nr... Jud. Giurgiu.
Fata de acest motiv de apel, Tribunalul a retinut ca, in stadiul actual al legislatiei, datoriile si sarcinile succesiunii se impart de drept (art. 774, 777 si 1060 C.civ.) intre succesori, in proportie cu partea ereditara a fiecaruia. Actiunea de restituire a cotei parti din sarcinile succesiunii ce revine fiecarui mostenitor, avand caracter personal patrimonial este prescriptibila in conditiile dreptului comun. Astfel, actiunea in regres in raporturile dintre comostenitori, avand ca obiect restituirea cotei parti din datoriile si sarcinile succesiunii care revin acestora, in functie de cotele succesorale este prescriptibila in termenul general de prescriptie (art.3 din Decretul Lege nr.167/1958), asa cum a retinut si prima instanta. Insa in ceea ce priveste inceputul acestui termen de prescriptie, a retinut instanta de apel ca, potrivit art.7 alin. 1 din Decretul Lege nr.167/1958, prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune.
In cauza, dreptul la actiune al apelantei de a solicita contravaloarea dreptului de creanta de la comostenitori - s-a nascut la data deschiderii succesiunii, respectiv 27.11.2004, si nu la data la care au fost efectuate imbunatatirile, asa cum in mod gresit a retinut prima instanta. Daca s-ar accepta ca termenul incepe sa curga de la data efectuarii imbunatatirilor, s-ar accepta ca prescriptia poate incepe sa curga inainte de a se naste actiunea rezultata din deschiderea mostenirii, ceea ce ar contraveni articolului 7 din Decretul Lege nr.167/1958.
Fata de momentul inceperii curgerii dreptului la actiune cu privire la contravaloarea creantei solicitate de apelanta reclamanta parata (27.11.2004), data introducerii cererii reconventionale, respectiv 12.06.2006, se situeaza inauntrul termenului de prescriptie de trei ani.
Prin urmare, s-a constatat ca in mod nelegal prima instanta a respins ca fiind prescris capatul de cerere reconventionala a paratei reclamante de obligare a reclamantelor parate la plata contravalorii cheltuielilor mentionate.
Fata de aceasta solutie, avand in vedere ca prima instanta in mod gresit a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului cererii reconventionale, avand in vedere si faptul ca intre aceasta din urma si cererea principala exista o legatura foarte stransa, ce impune judecata unitara a cererilor partilor, s-a facut aplicarea dispozitiilor art.297 Cod Proc.Civ.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs intimata reclamanta si intimata parata W.P.
Prin recursul formulat de recurenta-reclamanta S.M. se sustine in esenta ca:
Dupa invocarea, de catre reclamanta-recurenta, a exceptiei prescriptiei dreptului la actiune in ce priveste pretentiile formulate de parata-reclamanta C.F., prima instanta a dispus unirea cu fondul a acestei exceptii, dand astfel posibilitatea acesteia din urma sa isi probeze sustinerile facute prin cererea reconventionala. Mai mult, din lucrarile dosarului de fond reiese ca paratei-reclamante i-au fost incuviintate probe si administrate probe pe cererea reconventionala.
Fata de aceasta situatie, considera recurenta ca nu este corecta constatarea instantei de apel in sensul ca prima instanta s-a pronuntat pe exceptie fara a intra in fondul problemei.
In legatura cu cheltuielile in cuantum de 50.000 euro, pe care intimata parata reclamanta a sustinut ca le-a efectuat in perioada 1968-1991, precizeaza recurenta ca nu se puteau retine asemenea fapte pentru ca imbunatatirile la casa din Bucuresti s-au efectuat cand parata-reclamanta era deja casatorita si mutata la bloc, nemaiavand interes, si nici posibilitati materiale, sa cheltuiasca pentru casa parinteasca. In perioada imediat urmatoare, parata reclamanta a plecat in Germania, unde a stat in lagar cca. 10 ani, ea fiind aceea care a primit ajutor din partea parintilor.
Arata recurenta ca niciunul dintre martorii audiati la propunerea paratei reclamante nu a relatat imprejurari pe care le-ar fi cunoscut personal, ci numai din spusele paratei reclamante.
In privinta bransarii la instalatia de gaze a imobilului din Bucuresti, se arata ca aceasta a fost realizata in anul 1972, de catre defunct, iar in anul 1979 s-a facut doar o extindere, cu inca un foc.
Mai precizeaza recurenta ca prima instanta a retinut in mod corect dreptul la actiune al paratei-reclamante - pentru suma de 50.000 euro, despre care a afirmat ca a cheltuit-o in perioada 1968-1991 - s-a nascut separat, la data efectuarii cheltuielilor sau platilor pretinse, si ca la data formularii cererii reconventionale acest drept se prescrisese.
Nu exista nici un argument juridic ca dreptul la actiune al paratei-reclamante sa se considere nascut la data deschiderii succesiunii. Imprejurarea ca aceasta a ales calea procedurala a dezbaterii succesiunii nu are nicio influenta asupra naturii juridice a acestei actiuni. In ipoteza in care unul dintre mostenitori ar fi platit din datoriile si sarcinile succesiunii mai mult decat partea sa, cum afirma parata-reclamanta, aceasta are la indemana fie o actiune personala in regres impotriva comostenitorilor care nu au achitat partile lor contributive, intemeiata pe prevederile art. 987 C.civ.(gestiunea de afaceri), fie o actiune intemeiata pe prevederile art. 1108 pct. 3-4 C.civ.(subrogatia legala).
Fiecare dintre actiunile mentionate este prescriptibila in termenul de 3 ani, indiferent de imprejurarea ca se valorifica in cadrul actiunii de iesire de indiviziune, sau printr-o actiune separata.
Data fiind natura dreptului pretins, dreptul la actiune nu s-a nascut la data deschiderii succesiunii, cum gresit s-a retinut prin decizia recurata, ci la data efectuarii acelor cheltuieli.
In continuare, arata recurenta ca parata-reclamanta nu a facut, la judecata cauzei in prima instanta, o individualizare a cheltuielilor, respectiv a destinatiei acestora, nefacand macar o delimitare intre cele pretins a fi fost facute pentru imbunatatiri si cel legate de inmormantare si pomeniri.
De asemenea considera recurenta ca prima instanta a retinut in mod corect ca nu au fost dovedite pretentiile paratei reclamante referitoare la cheltuielile de inmormantare., nefiind dealtfel dovedite nici pretentiile relative la cheltuielile pretins efectuate cu imbunatatirile aduse celor doua imobile.
A mai precizat recurenta ca parata-reclamanta, in perioada scursa in interiorul termenului de prescriptie, nu a exercitat posesia asupra niciunuia dintre imobilele din masa succesorala, astfel ca nu se poate vorbi de o intrerupere a termenului de prescriptie.
Prin recursul declarat de recurenta W.P. se sustine in esenta ca termenul de prescriptie nu curge de la data nasterii dreptului la actiune, ci curge de la data deschiderii succesiunii defunctului. C.F., la instanta de fond, a avut posibilitatea, prin probele pe care instanta le-a admis, sa isi dovedeasca sustinerile. Ea nu a reusit, nici cu acte si nici cu cei doi martori pe care i-a audiat, sa dovedeasca ca ar fi contribuit cu ceva la constructii, imbunatatiri la imobilele parintilor, si nici macar nu a dovedit ca a contribuit si cu ce sume la inmormantare si parastase.
Sentinta civila nr. 4599/2008 a Judecatoriei sectorului 5 este legala si temeinica, si a fost pronuntata in baza probelor administrate de toate partile din proces. Cererea reconventionala a fost respinsa, nu asa cum se sustine in decizie, fara a se fi intrat in fondul cererii, ci pe baza probelor pe care C.F. le-a adus in fata instantei. Considera recurenta-parata ca solutia judecatoriei este corecta.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 304 din C.pr.civ.
In sedinta publica din data de 03.03.2011, intimata parata reclamanta, prin aparator, a invocat, raportat la prevederile art. 3021 C.pr.civ., exceptia nulitatii recursurilor pentru neindicare temeiului de drept pe care acestea se fundamenteaza.
Ulterior pronuntarii deciziei recurate, a survenit decesul intimatului intervenient C.G., situatie fata de care Curtea a dispus - la termenul de judecata din data de 03.02.2011 - introducerea in cauza a succesorilor in drepturi ai defunctului, respectiv C.A. si C.I., care au preluat pozitia procesuala a intimatului decedat.
Analizand cu precadere exceptia astfel formulata, potrivit cu exigentele art. 137 alin. 1 C.pr.civ., Curtea constata caracterul nefondat al acesteia.
Considerentele avute in vedere sunt urmatoarele:
Sustinerea intimatei in sensul ca recurentele nu ar fi indicat, in cererile de recurs, norma de drept ce constituie temeiul de drept al demersului procedural intreprins este formulata cu neobservarea cuprinsului respectivelor cereri.
In cererea de recurs formulata de recurenta S.M., indicatia privind temeiul juridic invocat - art. 304 pct. 9 - se regaseste chiar in partea introductiva a acesteia, iar in ce priveste cererea de recurs formulata de recurenta W.P., Curtea constata ca se regaseste o mentiune similara in partea ei finala.
Curtea noteaza ca, si in absenta acestor mentiuni, instanta de recurs ar fi fost tinuta - potrivit exigentelor art. 306 alin. 3 C.pr.civ. - sa verifice daca motivele de recurs dezvoltate se circumscriu formal (in tot sau in parte) vreunuia dintre motivele ce permit, potrivit art. 304 C.pr.civ., exercitarea acestei cai de atac si sa procedeze la realizarea controlului judiciar corespunzator incadrarii ce ar rezulta dintr-o atare incadrare.
Analizand recursurile in raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile formulate si de limitele stabilite prin dispozitiile art. 304 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:
Potrivit exigentelor inscrise in partea introductiva a art. 304 C.pr.civ. coroborat cu art. 299 C.pr.civ., recursul este o cale de atac extraordinara in cadrul careia controlul judiciar poate fi efectuat exclusiv in privinta aspectelor care intereseaza legalitatea hotararii instantei de apel.
Constatand ca, prin decizia recurata, instanta de apel s-a pronuntat numai in privinta solutiei primei instante asupra exceptiei prescriptiei dreptului la actiune al paratei reclamante C.F. (avand ca obiect dreptul de creanta reprezentat de contributia pretins adusa la edificarea si imbunatatirea constructiilor din compunerea masei succesorale), fara a antama chestiuni care tin de fondul litigiului, controlul judiciar ce va fi realizat de instanta de recurs va fi limitat - corespunzator cu rigorile impuse de normele mentionate - la aceasta exceptie.
Se cuvine a fi facuta mentiunea ca administrarea unui probatoriu menit sa dovedeasca fondul unei pretentii deduse judecatii nu este echivalent cu judecata pe fond a respectivei pretentii.
Judecata pe fond a unei cereri/pretentii se realizeaza in masura in care instanta investita procedeaza la analiza solicitarilor si apararilor formulate de parti relativ la temeinicia respectivei cereri, iar nu si in situatia in care instanta respinge cererea in consecinta primirii unui incident procesual (cum este exceptia prescriptiei) de natura a constitui un obstacol in cercetarea temeiniciei pretentiei concret deduse judecatii.
Acestea sunt ratiunile pentru care Curtea nu va analiza sustinerile din cererile de recurs referitoare la absenta unor probe concludente care sa constituie suport al pretentiilor paratei reclamante privind efectuarea cheltuielilor solicitate a fi incluse in pasivul succesoral.
In ce priveste dreptul de creanta pentru cheltuielile pe care parata-reclamanta a pretins ca le-a efectuat in legatura cu imobilele din masa succesorala, in perioada cuprinsa intre anii 1968-1991, trebuia ca instanta de apel sa constate ca acesta s-a nascut in timpul vietii defunctului si ar fi fost, cel mult, susceptibil de transmisiune pe cale succesorala catre mostenitori.
In respectul principiului disponibilitatii si al interdictiei de a se modifica obiectul cererii in calea de atac a apelului - imperativ instituita prin dispozitiile art. 294 alin. 1 C.pr.civ. - situatia premisa ce trebuia avuta in vedere in determinarea momentului de la care incepe sa curga termenul de prescriptie pentru respectivul drept de creanta o constituie chiar teza sustinuta de parata-reclamanta prin cererea de sesizare a instantei.
Or, prin cererea reconventionala parata-reclamanta a afirmat ca a acumulat dreptul de creanta pretins pentru ca a "contribuit" la edificarea, amenajarea si imbunatatirile ce s-au efectuat la cele doua imobile din masa succesorala, precizand totodata ca "nu contest apartenenta la masa succesorala a defunctului meu tata ..." a respectivelor imobile. Mai mult, normele de drept indicate drept temei juridic al pretentiilor astfel formulate - art. 111, 119 si urm., 673 ind. 1 si urm., C.pr.civ., art. 728 si 774 C.civ. - sunt unele proprii materiei procedurii de lichidare a starii de indiviziune.
Raportat la un asemenea continut al demersului judiciar initiat de parata-reclamanta, reiese cu puterea evidentei ca aceasta a actionat ca un veritabil creditor al succesiunii, finalitatea actiunii sale fiind aceea de valorificare a unui drept de creanta ce era corelativ unei obligatii nascute in patrimoniul defunctului la epoca la care s-au realizat cheltuielile de amenajare, edificare a constructiilor.
Imprejurarea ca, dupa decesul debitorului pe seama caruia pretinde ca a luat nastere dreptul sau de creanta, parata-reclamanta a dobandit, prin transmisiune succesorala, o cota-parte din drepturile si obligatiile defunctului (printre care si aceea legata de cheltuielile pretins efectuate de parata-reclamanta) nu poate converti natura juridica a dreptului de creanta ce a luat nastere in acest mod, si nici nu il poate transforma intr-unul nou, generat de deschiderea succesiunii.
In lumina dispozitiilor art. 1108 pct. 4 C.civ., o plata a datoriilor succesiunii nu poate interveni decat subsecvent deschiderii respectivei succesiuni, din partea unuia dintre erezi catre de un creditor al succesiunii.
In speta, parata-reclamanta nu a expus o atare situatie care ar fi generat dreptul de creanta pretins, ci, dimpotriva, a reliefat o situatie in care a imputat celui ce a lasat succesiunea o datorie fata de ea, respectiva datorie avand astfel natura unei componente a pasivului succesoral, ce s-a transmis mostenitorilor corespunzator cotelor cuvenite.
Avand in vedere aceasta distinctie, Curtea constata ca instanta de apel a calificat in mod eronat demersul paratei-reclamante ca fiind o actiune in regres a unuia dintre mostenitori (platitor al unor datorii ale succesiunii) impotriva comostenitorilor.
Argumentele expuse de parata-reclamanta prin cererea de apel, in sensul ca termenul de prescriptie ar fi inceput sa curga "de la data la care proprietarul terenului a ridicat pretentii asupra constructiei invocand dreptul de accesiune imobiliara, acesta fiind momentul nasterii dreptului la actiunea in despagubiri a constructorului", respectiv ca "acest drept s-a nascut in momentul in care reclamanta a solicitat iesirea din indiviziune asupra constructiilor edificate de mine ..." aduc in discutie o situatie care excede obiectului ce a fost stabilit la judecata in fond a pricinii.
Astfel cum s-a retinut prin considerentele expuse anterior, prin cererile formulate in fata instantei de fond, parata-reclamanta nu a pretins ca ar actiona in speta in calitate de persoana ce a construit pentru sine, pe terenul altuia si cu acordul acestuia din urma, pentru recuperarea cheltuielilor ocazionate de lucrarile de construire, in conditiile art. 494 alin. 3 din C.civ.
Ca atare, Curtea constata ca aceste argumente prin care apelanta C.F. a sustinut critica relativa la solutia primei instante de admitere a exceptiei prescriptiei dreptului la actiune sunt vadit nefondate, venind in contradictie cu dispozitiile art. 295 alin. 1 coroborat cu art. 129 teza finala C.pr.civ.
Avand in vedere considerentele expuse, si dispozitiile legale mentionate, Curtea constata ca in mod gresit a fost admis apelul pentru considerentul ca nu a operat prescriptia dreptului la actiune in privinta pretentiilor formulate prin cererea reconventionala, solutia primei instante fiind, sub acest aspect, rezultatul unei aplicari judicioase a prevederilor art.1, 3 si 7 din Decretul 167/1958.
Retinand ca apelul formulat de aceeasi apelanta continea critici si in ce priveste solutia data cererii principale, dar si in ce priveste solutia pronuntata asupra capatului de cerere reconventionala relativ la cheltuielile pretins efectuate cu ocazia inmormantarii si a pomenirii memoriei defunctului a carui succesiune se dezbate, iar acestea nu au fost deloc analizate de instanta de apel, Curtea va dispune, in temeiul art.312 alin. 2 din C.pr.civ., admiterea recursului si trimiterea cauzei la aceeasi instanta spre a rejudeca apelul sub aspectele mentionate.