Conditiile desfiintarii sentintei apelate si trimiterii cauzei spre rejudecare. Necercetarea fondului de catre prima instanta. Calitatea procesuala activa in cererea de revendicare imobiliara. Distinctie fata de temeinicia actiunii.
Cod Proc.Civ., art.297 allin.1 (in forma anterioara modificarii prin Legea nr. 202/2010)
1. Ipotezele in care art.297 alin.1 Cod Proc.Civ. permitea desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare erau gresita necercetare a fondului sau judecarea cauzei in lipsa partii legale citate. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu este incidenta in speta, de vreme ce nu s-a invocat nelegala citare a vreuneia dintre parti, iar prima instanta a administrat probatiunea solicitata de parti, a acordat cuvantul pentru dezbateri asupra fondului si a respins actiunea principala ca neintemeiata.
Simpla imprejurare ca dispozitivul sentintei nu mentioneaza ca cererea principala este respinsa ca neintemeiata nu indreptatea instanta de apel sa considere ca prima instanta nu a cercetat fondul, pentru a aplica prevederile art.297 alin.1 Cod Proc.Civ., cata vreme din continutul considerentelor rezulta ca prima instanta a aratat ca parata se prevaleaza de un titlu de proprietate, constand in contractul de vanzare-cumparare incheiat in temeiul Legii nr.112/1995, caruia reclamanta ii opune fara succes un drept izvorat din foaia matricola si certificatul de mostenitor, cu care si-a justificat calitatea de succesor al fostului proprietar.
Prin urmare, instanta a procedat la o comparare a drepturilor dovedite de parti si a constatat ca nu poate da castig de cauza reclamantei, dreptul paratei fiind preferabil in aceste conditii. Imprejurarea ca motivarea primei instante este sumara nu echivaleaza cu o necercetare a fondului, date fiind cele aratate, care permit a se verifica rationamentul logico-juridic ce a stat la baza hotararii.
2. Mai mult decat atat, raportat la cele retinute de instanta de apel, curtea constata ca, in realitate, nu exista nici o contradictie intre respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale active si respingerea actiunii de catre judecatorie pentru motivele aratate mai sus.
Astfel, legitimarea procesuala activa reprezinta o conditie de exercitiu a actiunii civile, iar continutul acestei conditii este strans legat de art.109 Cod Proc.Civ., potrivit cu care: "Oricine pretinde un drept impotriva unei alte persoane trebuie sa faca o cerere inaintea instantei competente". In cadrul actiunii in revendicare, reclamantul care deduce pretentia sa judecatii isi justifica legitimarea procesuala activa prin afirmarea calitatii sale de proprietar si prin situarea sa pe pozitia celui caruia ii este negat dreptul de proprietate si care nu detine posesia asupra bunului in litigiu.
A cenzura existenta si intinderea dreptului de proprietate dedus judecatii echivaleaza cu cercetarea temeiniciei insasi actiunii in revendicare, astfel incat rezulta cu evidenta ca in cazul acestui demers judiciar, existenta calitatii procesuale active nu presupune dovada deplina a dreptului de proprietate al reclamantului, cum gresit considera instanta de apel.
Prin urmare, nici o contradictie nu exista intre respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale active si respingerea actiunii in revendicare cu motivarea ca reclamanta nu a dovedit pe deplin dreptul sau de proprietate. (decizia civila nr. 69 R din data de 17.02.2011, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala) Prin cererea de chemare in judecata formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti la data de 29.09.2008, reclamanta B.M.C. a chemat in judecata pe parata G.M., solicitand instantei sa dispuna obligarea paratei sa ii lase in deplina proprietate si linistita posesie imobilul corp B situat in Bucuresti, Calea Calarasilor nr..., sectorul 3, compus din doua camere, bucatarie, vestibul, camara, pivnita, precum si cota indiviza de 100% din partile de folosinta comuna ale imobilului si 60,49 mp teren situat sub constructie.
In motivare reclamanta a aratat ca imobilul revendicat a fost proprietatea bunicilor sai paterni, E. si C.L., fiind nationalizat in temeiul Decretului nr.92/1950, pozitia 4355, iar reclamanta este unica mostenitoare a fostilor proprietari. A sustinut reclamanta ca la data de 27.03.1997 CGMB a instrainat imobilul catre parata G.M., in baza Legii nr.112/1995, insa titlul paratei este nelegal, deoarece titlul autorului acesteia, statul, este nelegal, bunul fiind preluat cu incalcarea art.8 si art.10 ale Constitutiei in vigoare la acea data si a art.II din decretul nr.92/1950 si a art.1 din primul Protocol aditional la Conventia Drepturilor Omului din 02.03.1950 si a dispozitiilor art.480 si art.481 Cod Civil.
Reclamanta a invocat totodata preferabilitatea titlului sau, prin prisma anterioritatii, aratand totodata ca in cauza nu sunt aplicabile principiul ocrotirii bunei credinte a subdobanditorului cu titlu oneros si principiul validitatii aparentei in drept.
Cererea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art.480 si art.481 Cod Civil, art.6 din Legea nr. 213/1998, Constitutia Romaniei, declaratia Universala a Drepturilor Omului, Primul Protocol aditional la Conventia pentru Protectia Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.
Parata G.M. a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant, exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, exceptia inadmisibilitatii cererii, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
Parata a formulat si cerere de chemare in garantie impotriva Statului Roman, reprezentat de Ministerul Economiei si Finantelor, Municipiului Bucuresti, prin Primarul General, Primariei Municipiului Bucuresti si Directiei Generale de Administrare a Fondului Imobiliar, solicitand ca in ipoteza admiterii cererii principale, sa dispuna obligarea chematilor in garantie la plata pretului reactualizat al vanzarii-cumpararii, respectiv valoarea de circulatie a imobilului si la plata cheltuielilor de judecata.
Cererea de chemare in garantie a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art.1137-1351 Cod Civil, Legea nr. 10/2001.
Chematul in garantie Administratia Fondului Imobiliar a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate impotriva sa pentru lipsa calitatii procesuale pasive.
Chematul in garantie Municipiul Bucuresti a formulat la randul sau intampinare si cerere de chemare in garantie a Ministerului Economiei si finantelor.
Chematul in garantie Statul Roman a formulat intampinare si cerere de chemare in garantie impotriva DAFI.
La termenul de judecata din 23.02.2009, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a respins exceptia lipsei calitatii de reprezentant si exceptia lipsei calitatii procesuale active.
Prin sentinta civila nr. 8312 din 06 iulie 2009, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a respins exceptia de necompetenta materiala, invocata din oficiu, a respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive a chematelor in garantie si a respins actiunea petitorie formulata de reclamanta B.M.C. impotriva paratei G.M. si in contradictoriu cu chematele in garantie CGMB - AFI, Municipiul Bucuresti si Ministerul Finantelor Publice, respingand si cererea de chemare in garantie formulata de parata G.M.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatoria a retinut ca in cauza reclamanta nu a dovedit faptul ca este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, respectiv nu a dovedit existenta unui titlu translativ de proprietate - sau a unei hotarari judecatoresti care sa ii confere calitatea de a solicita restituirea imobilului in litigiu, intrucat reclamanta nu poate opune ca titlu de proprietate paratei, care se prevaleaza si ea de un titlu de proprietate, foaia matricola a imobilului ori certificatul de mostenitor, care face numai dovada calitatii de mostenitor.
A mai retinut judecatoria ca reclamanta nu poate invoca in beneficiul sau nici prevederile art.1 din Primul Protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, deoarece nu a dovedit existenta unui bun in sensul jurisprudentei Curtii Europene, in schimb parata poate sustine ca patrimoniul sau cuprinde un bun, dobandind imobilul in temeiul Legii nr.112/1995.
Impotriva acestei sentinte reclamanta a declarat apel, criticand-o in esenta pentru nelegalitate si netemeinicie sub aspectul gresitei interpretari de catre instanta a probelor administrate in cauza, probe ce dovedeau calitatea sa de proprietar al lucrului in litigiu ca efect al calitatii sale de mostenitoare a autorilor sai - titularii initiali ai dreptului de proprietate, respectiv E. si C.L.
A sustinut apelanta nelegalitatea titlului de proprietate al paratei, prin raportare la dispozitiile legale a caror incalcare a fost invocata si prin cererea de chemare in judecata.
Prin decizia civila nr.1044A/13.10.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila a admis apelul, a desfiintat sentinta apelata si a trimis cauza spre rejudecare la prima instanta.
Instanta de apel a retinut ca, desi din considerentele hotararii rezulta ca actiunea reclamantei a fost respinsa ca urmare a nedovedirii de catre aceasta a calitatii sale de proprietar al imobilului in litigiu, in dispozitiv instanta nu face nici o mentiune cu privire la motivul respingerii actiunii.
Pe de alta parte considerentele hotararii vin in totala contradictie cu cele ale incheierii de sedinta din 23 febr.2009, incheiere prin care instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantei, constatand ca aceasta a facut in cauza dovada dreptului de proprietate.
In raport de aceste vadite neconcordante mai sus mentionate, retinute de instanta de fond, tribunalul a apreciat ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 297 C.pr.civ., motiv pentru care a admis apelul, desfiintand sentinta atacata si trimitand cauza spre rejudecare la aceeasi instanta pentru lamurirea exacta a problemei calitatii procesuale active a reclamantei, precum si a motivului respingerii cererii formulata de aceasta.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta B.M.C., solicitand admiterea recursului, casarea deciziei pronuntata in apel si trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului aceleiasi instante.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala la data de 23.12.2010.
In motivarea caii de atac recurenta reclamanta critica solutia de trimitere a cauzei spre rejudecare, invocand incidenta art.304 pct. 9 Cod Proc.Civ., fata de interpretarea si aplicarea gresita a dispozitiilor art. 297 alin 1 Cod Proc.Civ. de catre instanta de apel.
Astfel, in speta dedusa judecatii nu se regaseste nici una din ipotezele textului citat, deoarece cauza nu a fost judecata pe exceptie, dimpotriva, prin incheierea interlocutorie din 23.02.2009, instanta de fond a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, iar impotriva acestei incheieri nu s-a formulat apel; in plus judecata de fond nu s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata.
Tribunalul a apreciat gresit ca sunt incidente dispozitiile art. 297 Cod Proc.Civ. si a dispus trimiterea cauzei "pentru lamurirea exacta a problemei calitatii procesual active a reclamantei, precum si a motivului respingerii cererii formulata de aceasta". Cat timp din considerentele sentintei rezulta foarte clar ca instanta de fond, in lipsa actului juridic (contractul de vanzare cumparare care s-a eliberat de catre Arhive dupa pronuntare) a retinut ca reclamanta nu a dovedit ca este titularul dreptului cu un titlu translativ de proprietate - act juridic civil, ca nu a dovedit existenta unui bun in sensul art.1 din Primul Protocol Aditional la Conventie.
Practic instanta de fond nu a putut sa faca compararea de titluri in lipsa titlului reclamantei si a dat castig de cauza paratei care a opus reclamantei titlul sau, contractul Incheiat in baza Legii nr. 112/1995.
In apel a fost prezentat titlul reclamantei, situatie in care instanta de apel, dat fiind si caracterul devolutiv al apelului, trebuia sa judece pe fond actiunea in revendicare in raport de inscrisul nou depus.
A mai aratat recurenta ca, in apel, nici una dintre parti, apelanta sau intimata si nici instanta din oficiu, nu a invocat dispozitiile art.297, respectiv nepronuntarea pe fondul cauzei de catre instanta de fond.
Reclamanta a sustinut apelul in limita criticilor formulate si care tin de fondul pricinii (analiza titlurilor de proprietate ale partilor) iar intimata a formulat aparari asupra criticilor sustinand preferabilitatea titlului sau. Intimata nu a formulat apel impotriva incheierii prin care a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesual active.
S-a mai invocat prin recurs incalcarea art.6 paragraf (1) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, deoarece, sustine recurenta, trimiterea cauzei la instanta de fond, nejustificat, cu incalcarea unei norme imperative, duce la intarzierea solutionarii dosarului. In speta necesitatea solutionarii cauzei intr-un termen rezonabil se impune cu atat mai mult cu cat cauza aflata pe rol vizeaza un raport juridic prin care se tinde la apararea dreptului de proprietate asupra imobilului inceput in anul 2001.
Un alt motiv de critica a constat in aceea ca hotararea pronuntata de instanta de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijina, cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii (art. 304 pct.7 Cod Proc.Civ.), aratandu-se ca instanta de apel nu s-a pronuntat asupra criticilor si probelor administrate de catre apelanta.
In apel au fost incalcarea dispozitiile art.261 pct.5 Cod Proc.Civ., dispozitii ce prevad in mod imperativ obligatia instantei de judecata de a arata in considerentele hotararii, motivele de fapt si de drept care i-au format convingerea, precum si motivele pentru care au fost inlaturate cererile partilor. Trebuie sa rezulte cu claritate interpretarea instantei asupra probelor administrate si a textelor de lege incidente.
Au fost incalcate dispozitiile art.261 pct.5 si 6 Cod Proc.Civ., potrivit carora motivele de fapt si de drept se regasesc in considerentele hotararii si nu in dispozitiv, asa cum gresit retine instanta de apel si pentru care trimite cauza la rejudecare primei instante, "in dispozitiv instanta nu face nici o mentiune cu privire la motivul respingerii actiunii". Sentinta instantei de fond este corect redactata sub aspectul respectarii cuprinderii, a celor trei parti: practicaua, considerentele si dispozitivul.
Cererea de recurs,, scutita de plata taxei judiciare de timbru, a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art.304 pct. 7 si 9 Cod Proc.Civ.
Intimata parata G.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat prin inscrisul depus la dosar la data de 16.02.2011, intitulat "Intampinare", pe care a solicitat apoi instantei a-l califica drept note scrise.
Recursul este fondat.
Astfel, instanta de apel a justificat aplicarea in cauza a dispozitiilor art.297 alin.1 Cod Proc.Civ. (in forma in vigoare la data pronuntarii deciziei recurate) prin imprejurarea ca exista neconcordante atat intre considerente si dispozitiv, deoarece nu rezulta din acesta din urma motivul respingerii actiunii, cat si intre sentinta si incheierea interlocutorie prin care a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active, deoarece judecatoria a retinut in hotarare ca reclamanta nu a facut dovada dreptului de proprietate, ceea ce ar fi echivalat in opinia instantei de apel cu lipsa calitatii procesuale active.
Se impune a consemna insa cu prioritate ca ipotezele in care art.297 alin.1 Cod Proc.Civ. permitea desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare erau gresita necercetare a fondului sau judecarea cauzei in lipsa partii legale citate.
Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu este incidenta in speta, de vreme ce nu s-a invocat nelegala citare a vreuneia dintre parti, iar prima instanta a administrat probatiunea solicitata de parti, a acordat cuvantul pentru dezbateri asupra fondului si a respins actiunea principala ca neintemeiata.
Acest aspect se poate observa din verificarea continutului minutei hotararii judecatoresti (fila 136 verso in dosarul primei instante), unde se consemneaza respingerea cererii principale ca neintemeiate, necuprinderea completa a acestor mentiuni in dispozitivul sentintei reprezentand o eroare materiala de tehnoredactare.
Chiar si asa, simpla imprejurare ca dispozitivul sentintei nu mentioneaza ca cererea principala este respinsa ca neintemeiata nu indreptatea instanta de apel sa considere ca prima instanta nu a cercetat fondul, pentru a aplica prevederile art.297 alin.1 Cod Proc.Civ.
Astfel, din continutul considerentelor se retine ca prima instanta a aratat ca parata se prevaleaza de un titlu de proprietate, constand in contractul de vanzare-cumparare incheiat in temeiul Legii nr.112/1995, caruia reclamanta ii opune fara succes un drept izvorat din foaia matricola si certificatul de mostenitor cu care si-a justificat calitatea de succesor al fostului proprietar.
Prin urmare, instanta a procedat la o comparare a drepturilor dovedite de parti si a constatat ca nu poate da castig de cauza reclamantei, dreptul paratei fiind preferabil in aceste conditii. Imprejurarea ca motivarea primei instante este sumara nu echivaleaza cu o necercetare a fondului, date fiind cele aratate, care permit a se verifica rationamentul logico-juridic ce a stat la baza hotararii.
Mai mult decat atat, raportat la cele retinute de instanta de apel, curtea constata ca, in realitate, nu exista nici o contradictie intre respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale active si respingerea actiunii de catre judecatorie pentru motivele aratate mai sus.
Astfel, legitimarea procesuala activa reprezinta o conditie de exercitiu a actiunii civile, iar continutul acestei conditii este strans legat de art.109 Cod Proc.Civ., potrivit cu care: "Oricine pretinde un drept impotriva unei alte persoane trebuie sa faca o cerere inaintea instantei competente".
In cadrul actiunii in revendicare, reclamantul care deduce pretentia sa judecatii isi justifica legitimarea procesuala activa prin afirmarea calitatii sale de proprietar si prin situarea sa pe pozitia celui caruia ii este negat dreptul de proprietate si care nu detine posesia asupra bunului in litigiu.
A cenzura existenta si intinderea dreptului de proprietate dedus judecatii echivaleaza cu cercetarea temeiniciei insasi actiunii in revendicare, astfel incat rezulta cu evidenta ca in cazul acestui demers judiciar, existenta calitatii procesuale active nu presupune dovada deplina a dreptului de proprietate al reclamantului, cum gresit considera instanta de apel.
Prin urmare, nici o contradictie nu exista intre respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale active si respingerea actiunii in revendicare cu motivarea ca reclamanta nu a dovedit pe deplin dreptul sau de proprietate. Este adevarat ca in incheierea prin care exceptia a fost respinsa instanta face referire la dovedirea dreptului de proprietate al reclamantei, insa curtea raporteaza aceasta mentiune la cerinta ca reclamantul sa invoce un drept de proprietate in raport de situatia de fapt invocata prin actiune si de inscrisurile de care se prevaleaza si nu la ceea ce presupunea dovada dreptului in cadrul revendicarii.
In consecinta celor aratate, curtea retine gresita aplicare a prevederilor art.297 alin.1 Cod Proc.Civ., fiind astfel incident motivul de recurs invocat de recurenta reclamanta, cuprins in art.304 pct.9 Cod Proc.Civ., in sensul ca in mod nelegal a dispus instanta de apel desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.
Se impune astfel admiterea recursului, casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei instantei de apel pentru rejudecarea apelului, cu examinarea temeiniciei motivelor de apel sustinute de reclamanta (si care priveau caracterul fondat al actiunii formulate de aceasta, nefiind examinate de instanta de apel) si a apararilor paratei intimate, inclusiv prin prisma probatiunii administrate in apel de reclamanta recurenta, referitoare la existenta si intinderea dreptului de proprietate pe care il pretinde.
Din acest punct de vedere sunt nefondate apararile paratei intimate, cuprinse in intampinare, prin care a sustinut ca examinarea actului de proprietate depus pentru prima data de reclamanta in apel, direct de catre instanta de control, ar lipsi-o pe aceasta de un grad de jurisdictie si ar reprezenta o incalcare a drepturilor sale procesuale.
Curtea considera, pe de o parte, ca aspectul in discutie tine de probatiune, astfel incat este permis a fi dedus judecatii si in apel, in raport de caracterul devolutiv al acestei cai de atac. Pe de alta parte, nicio dispozitie din dreptul intern sau din reglementarile internationale pe care Romania este tinuta a le respecta nu impun asigurarea a trei grade de jurisdictie intr-un proces, astfel incat nici o vatamare nu se aduce paratei intimate prin evaluarea inscrisurilor depuse la dosarul de apel de catre tribunal.
Motivul de recurs intemeiat pe art.304 pct.7 Cod Proc.Civ. si care privea pretinsa nemotivare a deciziei instantei de apel nu mai este relevant pentru temeinicia recursului de fata, in raport de cele retinute mai sus, insa pentru acuratetea hotararii curtea il va inlatura, considerand ca, astfel cum s-a mai aratat, laconismul exprimarii instantei nu echivaleaza cu nemotivarea, cata vreme considerentele indica in mod suficient care sunt argumentele ce au stat la baza deciziei.
Vazand si dispozitiile art.377 alin.2 pct. 4 Cod Proc.Civ.,