Infractiuni prevazute in legi si decrete
Comiterea faptei de catre inculpat a fost confirmata chiar de martorul care l-a insotit in seara zilei de 15.03.2009 si in noaptea de 15/16.03.2009, respectiv de martorul TOC.
Trib. Bistrita-Nasaud, s. pen., dec. nr. 118/A/30 noiembrie 2010, nepublicata Prin sentinta penala nr. 771 pronuntata de Judecatoria Bistrita, in baza art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 republicata si modificata prin Legea 49/2006, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal si art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal a fost condamnat inculpatul NG pentru savarsirea infractiunii de refuzul conducatorului auto de a se supune recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei la pedeapsa de 10 luni inchisoare.
In baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, iar in baza art. 82 Cod penal s-a stabilit un termen de incercare de 2 ani si 10 luni, punandu-se totodata in vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 Cod penal.
In baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b Cod penal, iar in temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala inculpatul a fost obligat la plata catre stat a sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel inculpatul.
Tribunalul analizand sentinta atacata prin prisma actelor si lucrarilor dosarului in care -a pronuntat, a motivelor de apel invocate, precum si potrivit art. 371 alin. 2 Cod procedura penala sub toate aspectele de fapt si de drept, a apreciat apelul ca nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Starea de fapt retinuta de catre instanta de fond este in deplina concordanta cu probatiunea administrata in cauza.
Este reala sustinerea apelantului referitoare la imprejurarea ca inculpatul in mod constant nu a recunoscut invinuirea ce i s-a adus in sarcina.
Raportandu-ne insa la toate probele administrate in cauza, se apreciaza ca a fost dovedita pe deplin comiterea faptei de catre inculpat.
Astfel, comiterea faptei de catre inculpat a fost confirmata chiar de martorul care l-a insotit in seara zilei de 15.03.2009 si in noaptea de 15/16.03.2009, respectiv de martorul TOC. Faptul ca inculpatul conducea autoturismul atunci cand a fost oprit de cele doua echipaje de politie a fost confirmat de catre martorul T in prima declaratie. Acelasi martor, in declaratia data la 2.05.2009 a precizat ca atat el cat si inculpatul au consumat bauturi alcoolice in diferite locatii unde cei doi s-au oprit, dar si ca intre locatii deplasarea s-a facut cu autoturismul, proprietatea inculpatului, care a fost cel care a condus, iar dupa ce au ajuns pe str. N si au oprit, la aprox.5 minute , echipajul de politie le-a solicitat actele la control.
Imprejurarea ca acest martor a declarat ulterior in sensul celor sustinute de catre inculpat, nu inlatura in niciun fel declaratiile celorlalti martori audiati in cauza, declaratii care-l incrimineaza pe inculpat.
Pe de alta parte, nici declaratia data de martorul NG nu sustine versiunea inculpatului, martorul declarand ca atunci cand a fost sunat de inculpat, i s-a spus sa mearga la politie deoarece inculpatul este retinut acolo (nu pe str. N, cum a sustinut inculpatul), prin urmare, s-a deplasat la politie, l-a intalnit pe inculpat care i-a dat cheile masinii si i-a spus ca autoturismul era parcat pe str. Narciselor, de unde a transportat-o la domiciliul inculpatului. Potrivit declaratiei date de acest martor, se desprinde concluzia ca inculpatul nu l-a sunat pe martor cand se afla pe str. N in masina care stationa, ci atunci cand deja se afla la politie.
Apreciindu-se ca probele ce s-au administrat nu confirma versiunea sustinuta de inculpat, singurii care sustin o stare de fapt contrara celei retinute de catre instanta de fond fiind inculpatul si martorul TOC, dar si declaratiile acestuia din urma au fost contradictorii, apelul inculpatul s-a apreciat ca nefondat, astfel ca in temeiul dispozitiilor art. 379 pct.1 lit."b" Cod procedura penala, acesta s-a respins, mentinandu-se ca legala si temeinica sentinta atacata.
In conformitate cu dispozitiile art. 192 alin. 2 Cod procedura penala s-a dispus obligarea inculpatului apelant la plata cheltuielilor judiciare in apel in cuantum de 30 lei.