Domenii asociate:
- limitele rejudecarii
- restituirea bunurilor
DOSAR NR. 619/2/2010 (205/2010)
Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, decizia penala nr. 185/R din 1 februarie 2010
Casare cu trimitere spre rejudecare. Limitele rejudecarii. Respectarea deciziei instantei de recurs. Cerere de restituire a bunurilor formulata in cursul judecatii.
Rejudecarea unei cereri de restituire a bunurilor de catre instanta de trimitere fara a astepta motivarea deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare, echivaleaza cu nerespectarea dispozitiilor art.38518 C. pr. pen. si determina casarea noii incheieri cu trimiterea din nou a cauzei spre rejudecare.
art.38518 C. pr. pen.
Prin incheierea din data de 15.01.2010 a Tribunalului Bucuresti - sectia I penala, pronuntata in dosarul penal nr.27263/3/2007, s-a dispus, printre altele, restituirea catre D.S. si pastrarea in custodie, pana la ramanerea definitiva a hotararii, a mai multor bunuri ridicate cu ocazia perchezitiei domiciliare, mentionate in procesul verbal de perchezitie.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a constatat ca masura asiguratorie a indisponibilizarii acestor bunuri a fost luata cu incalcarea prevederilor legale in materie si nu se mai impune mentinerea acestor bunuri in custodia statului.
Astfel, s-a apreciat ca bunurile nu au legatura cu infractiunile pentru care inculpatul D.V., sotul numitei D.S., este cercetat. Chiar daca in procesul - verbal de perchezitie domiciliara, prin care au fost ridicate bunurile in vederea cercetarii, s-a consemnat ca i s-a solicitat numitului D.V. "sa predea toate bunurile, valorile sau inscrisurile ce au legatura cu cauza ori pe care le detine contrar dispozitiilor legale in vigoare", nici organul de perchezitie domiciliara si nici organul de urmarire penala, nu au demonstrat, pana in acest moment, ca bunurile solicitate a fi restituite de numita D.S., in calitate de persoana interesata, sunt ale inculpatului D.V. si au legatura cu cauza.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs Ministerul Public - DIICOT- Serviciul Teritorial Bucuresti, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie. Astfel, s-a aratat ca s-au incalcat dispozitiile art.38518 C. pr. pen. deoarece nu au fost respectate dispozitiile deciziei de casare nr.10/2010 a Curtii de Apel Bucuresti - sectia a II-a penala si pentru cauze cu minori si de familie, care a casat o incheiere anterioara de restituire si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinand incheierea recurata, Curtea retine urmatoarele:
Petenta D.S. a formulat o cerere de restituire a unor bunuri ridicate in faza de urmarire penala de organele de politie, de la locuinta sa si a sotului sau, inculpatul D.V.
Prin incheierea de sedinta din data de 15.12.2009, Tribunalul Bucuresti - sectia a II a penala a admis aceasta cerere si a dispus restituirea bunurilor solicitate.
Impotriva acestei incheieri a formulat recurs Ministerul Public, recurs ce a fost admis prin decizia penala nr. 10/2010 a Curtii de Apel Bucuresti - sectia a II a penala si pentru cauze cu minori si de familie, dispunandu-se trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de restituire bunuri formulata de petenta D.S. la aceeasi instanta. Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a constatat ca instanta de fond si-a insusit cererea petentei, dispunand restituirea bunurilor, fara a administra probe in acest sens si fara a motiva dreptul intimatei fata de aceste bunuri, conform art.169 C. pr. pen.
Tribunalul Bucuresti - sectia a II a penala, fara a astepta sa ii fie comunicata in extenso decizia de casare nr.10/2010 a Curtii de Apel Bucuresti, s-a considerat reinvestita si a procedat la termenul din 15 ianuarie 2010 la rejudecarea cererii de restituire a bunurilor formulata de petenta D.S., cu toate ca nu cunostea, in concret, motivele pentru care s-a casat incheierea anterioara.
Ca atare, la pronuntarea incheierii recurate in prezenta cauza, din 15 ianuarie 2010, Tribunalul nu a tinut seama de aceste motive, incalcand astfel dispozitiile art.38518 alin.1 C. pr. pen. (la care corect s-a raportat Ministerul Public), conform carora instanta de rejudecare este tinuta sa se conformeze hotararii instantei de recurs. In aceasta imprejurare, singurul remediu procesual consta, evident, in trimiterea cauzei, din nou, spre rejudecare, la aceeasi instanta.
Aparatorul ales al petentei intimate a sustinut ca, in fapt, aceste aspecte au fost totusi acoperite de prima instanta, care si-a intemeiat solutia de admitere a cererii de restituire pe contractul de vanzare cumparare existent la dosar inca din faza de urmarire penala. Curtea constata insa ca invocarea de catre prima instanta a acestui contract (depus in copie si la dosarul de recurs) nu este in masura sa raspunda exigentelor deciziei de casare, daca ar fi sa ne raportam doar la faptul ca suma obtinuta de petenta si sotul sau in urma vanzarii imobilului respectiv (22150 euro) este cu mult mai mica decat suma restituita de instanta (4800 euro, 25500 euro, 2700 euro, 850 euro), fara a mai face vorbire de faptul ca au fost restituite si alte bunuri.
In alta ordine de idei, Curtea constata ca trimiterea cauzei spre rejudecare se impune si din perspectiva contradictiilor sesizate in considerentele incheierii atacate, din motivarea solutiei de admitere a cererii de restituire reiesind faptul ca prima instanta se afla intr-o confuzie privind existenta sau nu in cauza a unor masuri asiguratorii cu privire la bunurile solicitate. Or, in cazul in care organele de urmarire penala ar fi instituit masuri asiguratorii asupra bunurilor respective, instanta ar fi trebuit sa se pronunte in mod expres asupra acestor masuri, restituirea bunurilor fiind doar o consecinta fireasca in ipoteza ridicarii masurilor.
Mai mult, daca aprecia ca masura asiguratorie este nelegala (desi nu s-a aratat care sunt considerentele avute in vedere in acest sens), Tribunalul nici nu mai era obligat sa procedeze la analiza temeiniciei cererii de restituire a bunurilor.
Pe de alta parte, in situatia in care in cauza existau masuri asiguratorii, instanta era tinuta sa le analizeze si prin prisma dispozitiilor art.13 din Legea nr.39/2003, avand in vedere natura infractiunii pentru care a fost trimis in judecata inculpatul D.V. (art.7 din Legea nr.39/2003).
Pentru considerentele ce preced, in temeiul art.38515 pct.2 lit.c C. pr. pen., Curtea a admis recursul declarat de Ministerul Public, a casat in parte incheierea recurata si a trimis cauza spre rejudecare la prima instanta, mentinand celelalte dispozitii care nu au legatura cu cererea de restituire bunuri formulata de petenta D.S.