Limitele rejudecarii cauzei de catre instanta de apel. Respectarea dispozitiilor hotararii instantei de recurs - art. 385 C.pr.pen. Decizie nr. 153 din data de 26.11.2009
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Limitele rejudecarii cauzei de catre instanta de apel. Respectarea dispozitiilor hotararii instantei de recurs - art. 385 C.pr.pen.
In conformitate cu dispozitiile art. 317 Cod procedura penala, judecata se margineste la fapta si persoana cuprinse in actul de sesizare. A se realiza o judecata si pentru o alta infractiune, motivata prin continutul declaratiilor martorului, excede limitelor procedurale conferite de dispozitiile art. 378 Cod procedura penala.
Curtea de Apel Iasi, decizia penala nr. 153 din 26 noiembrie 2009
Prin decizia penala nr. 153 din 26 noiembrie 2009 a Curtii de Apel Iasi s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul P.G.-V. impotriva sentintei penale nr.169/20 mai 2005 a Tribunalului Vaslui.
In fata instantei de apel, judecarea cauzei dupa casare s-a desfasurat conform dispozitiilor deciziei penale nr.1345/12 martie 2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie raportat la art.38518 al. 1 Cod procedura penala si la dispozitiile art.371 al. 2 teza a II-a Cod procedura penala.
Au fost reanalizate si evaluate in integralitatea lor probele administrate in cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti (fiind si instanta de apel), cat si probele administrate in rejudecare: declaratia inculpatului P.G.-V., declaratiile martorilor din lucrari si ale martorilor propusi in aparare, acte si inscrisuri.
Inculpatul P.G.-V. a solicitat administrarea unor probe noi, probe ce au fost administrate.
Analizand in fapt si in drept probele dosarului, raportat la considerentele expuse in dispozitia de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei, instanta de apel a retinut urmatoarele:
Inculpatul a fost trimis in judecata prin rechizitoriu pentru savarsirea infractiunii prevazute si pedepsite de art. 20 raportat la art.174-175 si art.176 lit. c Cod procedura penala cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, de tentativa de omor calificat si deosebit de grav, retinandu-se in sarcina acestuia ca in seara de 27.04.2003 a intervenit pentru aplanarea unui conflict si a aplicat doua lovituri in zona capului cu muchia unei securi, partii vatamate V.I.
Primul aspect al verificarii hotararii apelate a vizat considerentele deciziei I.C.C.J., adica administrarea probatorie, evaluarea si aprecierea tuturor probelor administrate in cursul urmaririi penale si al judecatii in fond a cauzei, in conformitate cu dispozitiile art. 63 al. 2 Cod penal.
In cursul urmaririi penale s-a efectuat o expertiza medico-legala prin care s-a concluzionat: ca victima a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii liniare temporo-parietal stanga, cu hematom extradural acut parietal stang, a contuziei cerebrale medii, a fracturii cominutive a oaselor proprii ale nasului, cu deplasare, a tumefactiei si echimozei. Pentru hematomul extradural acut parietal stang, cu efect de masa, a fost necesara interventia operatorie (evacuarea hematomului prin volet liber si drenaj extradural), a fost necesara repozitionarea piramidei nazale care prezenta fractura cominutiva. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu si corpuri dure, cel mai probabil prin lovire a regiunii cranio-faciale, urmata de cadere cu impact temporo-parietal stang, pe suprafata solului, acestea putand data din 28 aprilie 2003 si necesitand 45-50 zile ingrijiri medicale de la data producerii leziunilor. In conformitate cu criteriologia medico-legala de apreciere, leziunile au pus in primejdie viata victimei.
In cursul judecatii, I.M.L. "Mina Minovici" a emis o adresa si Avizul Comisiei Superioare Medico-Legale in referire si la art. 35 Regulamentul de aplicare a O.G. 1/2000.
Inculpatul a invocat nelegalitatea acestor acte medico-legale, cu ocazia rejudecarii cauzei, iar instanta de rejudecare a apelului inculpatului a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale care a concluzionat ca din documentatia examinata rezulta ca victima a prezentat un traumatism facial cu fractura cominutiva a oaselor nazale cu deplasare si echimoze palpebrale bilateral, precum si un traumatism cranio-cerebral cu tumefactie parietala stanga, echimoza retroauriculara stanga, fractura liniara temporo-parietala stanga si hematom extradural parietal stang. Toate leziunile s-au putut produce la data de 27.04.2003, iar traumatismul facial s-a produs cel mai probabil prin lovire activa cu mijloc contondent (pumn). Traumatismul cranio-cerebral s-a produs cel mai probabil prin lovire activa cu un obiect contondent (posibil muchia unei securi), dar nu se putea exclude nici producerea lui printr-o cadere cu impact parietal stang pe sol. Leziunile faciale au necesitat 14-15 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, iar leziunile cranio-meningo-cerebraie parietale stangi au necesitat 45-50 zile de ingrijiri medicale, iar timpii mentionati socotindu-se de la data producerii leziunilor, fara a se insuma. Leziunile cranio-meningo-cerebraie parietale stangi au fost de natura sa puna in primejdie viata victimei.
Celelalte obiectiuni ale inculpatului, vizand efectuarea unei noi expertize medico-legale ce au constituit si critici ale apelului formulat de acesta, au fost respinse de instanta de apel, intrucat au fost constatare a fi nefondate, motivele fiind expuse in considerentele incheierii de sedinta corespunzatoare.
Sub aspectul administrarii probei cu martori, a reaudierii lor, curtea de apel a evaluat si apreciat procedural asupra declaratiilor lor, date atat in cursul urmaririi penale, cat si al judecatii in fond a cauzei, precum si asupra martorilor care nu s-au mai prezentat in fata instantei de rejudecare - in stricta coroborare cu celelalte mijloace de proba (conform dispozitiilor art. 64 Cod procedura penala), dar si asupra martorilor din lucrari a caror reaudiere a fost posibila in fata instantei de rejudecare.
Sub aspectul audierii martorului R.G.F. propus de inculpat in aparare, acesta a fost citat in tot cursul procesului penal, insa nu s-a prezentat in instanta, constatandu-se imposibilitatea audierii acestuia cu ocazia dezbaterii in fond a cauzei, declaratia acestuia fiind evaluata in conformitate cu dispozitiile art. 327 al. 3 Cod procedura penala.
Verificand actele si lucrarile dosarului, prin prisma celorlalte motive de apel invocate si sustinute prin avocat ales, cat si din oficiu in conformitate cu dispozitiile art. 371 al. 2 Cod procedura penala, art. 372 Cod procedura penala a rezultat urmatoarea situatie de fapt.
Inculpatul P.G.-V. a luat o secure cu coada scurta din autoturismul cu care venise, a intrat in caminul cultural si, fara vreo intelegere cu ceilalti participanti la conflict, a lovit partea vatamata, de doua ori, in cap, cu muchia securii. Partea vatamata, urmare a loviturilor primite a cazut la pamant. Prima lovitura i-a fost aplicata partii vatamate de inculpatul P.G.V. cu muchia securii in zona fetei, regiunea nazala, iar cea de a doua lovitura i-a fost aplicata de acelasi inculpat, tot cu muchia securii, in regiunea temporo-parietala stanga, partea vatamata cazand la pamant si pierzandu-si cunostinta.
Ulterior acestui moment, martorul R.G.F. a luat securea din mana inculpatului P.G..V. si a continuat sa ameninte persoanele aflate in caminul cultural, fiind deposedat de secure de un lucrator de politie sosit la fata locului.
Gravitatea si multitudinea loviturilor aplicate partii vatamate au fost cert dovedite de toate actele medicale (certificat medico legal, rapoartele de expertiza medico-legale efectuate in toate fazele procesuale, avizul Comisiei Superioare, declaratii martorilor).
Finalitatea probelor medico-legale efectuate in cauza, urmare si a criticilor formulate de inculpat s-a concretizat in concluziile raportului noii expertize medico-legale insotit de Avizul Comisiei de avizare si Control al actelor medico legale aflate la dosar care, coroborate si cu celelalte probe ale dosarului, au demonstrat cert vinovatia inculpatului P.G.-V. in lovirea partii vatamate V.I., respectiv in savarsirea infractiunii de tentativa de omor.
Elementele constitutive ale infractiunii prevazute de dispozitiile art. 175-176 Cod penal au fost pe deplin confirmate probator, incat nevinovatia inculpatului nu a putut fi sustinuta si nici confirmata de acest ansamblu probator.
Sub aspectul laturii penale, fiind corect retinuta in fapt savarsirea infractiunii de tentativa de omor calificat si deosebit de grav de inculpatul P.G.-V., iar in drept incadrarea juridica fiind corect efectuata, instanta de fond a dispus legal si temeinic condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei, in lumina criteriilor generale prevazute de art. 72 Cod penal, 52 Cod penal s-au apreciat imprejurarile si modalitatile concrete ale savarsirii faptei, actele materiale, infractiunea desfasurata in concreto de inculpat.
Astfel, apararile formulate de inculpat nu s-au confirmat prin nici un mijloc de proba administrat, iar simplele sustineri ale acestuia prin declaratiile date la urmarirea penala si in fata instantei de rejudecare nu au putut constitui elemente ale nevinovatiei in savarsirea faptei, nefiind de asemenea confirmata prin probe.
Audierea inculpatului P.G.V. a fost realizata de instanta de apel in rejudecare ca prim aspect criticat de apelant, declaratia martorului R.G.F. a carui reaudiere in fata instantei de apel nu a fost posibila, intrucat acesta nu s-a prezentat in instanta (desi a fost legal citat la domiciliul cunoscut, conform dispozitiilor art. 175 si 177 al. 9 Cod procedura penala) a fost evaluata si apreciata in stransa coroborare cu celelalte probe administrate (declaratii martori, inculpat, acte depuse in toate fazele procesului, urmarite penala, fond apel si apel in rejudecare), inclusiv declaratia acestui martor data anterior, conform cu dispozitiilor art. 63 al. 2 Cod procedura penala.
De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 317 Cod procedura penala, judecata se margineste la fapta si persoana cuprinse in actul de sesizare - in speta infractiunea prevazuta de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 Cod penal si fata de inculpatul P.G.-V. A se realiza o judecata si pentru infractiunea de talharie, dupa cum a insistat avocatul inculpatului, motivand prin continutul declaratiilor martorului R.G.F., ar fi exces limitelor procedurale conferite de dispozitiile art. 378 Cod procedura penala.
Un alt argument procedural consta si in dispozitiile art. 317 teza a II-a Cod procedura penala - ori, in speta nu s-a impus in fapt si nici in drept vreo solutie a incadrarii juridice, (conform art. 333 Cod procedura penala) ori necesitatea extinderii procesului penal pentru alte fapte si persoane in baza dispozitiilor art. 335, art. 336 Cod procedura penala, fiind in aceasta situatie imperativ necesar ca procurorul sa declare punerea in miscare a actiunii penale.
Prin prisma acestor aspecte probator constatate si retinute in fapt si in drept - critica vizand desfiintarea hotararii tribunalului sau restituirea cauzei la procuror pentru a efectua cercetari cu privire si la fapta de talharie - pretins a fi rezultata din continutul declaratiilor martorului R.F.G. - nu este fondata.
Nu au fost incidente dispozitiile art. 332 Cod procedura penala al. 2 teza a II-a (sesizarea instantei) nerezultand din cursul cercetarii judecatoresti probe in acest sens: efectele si valoarea sociala lezata de acesta - viata persoanei - cat si aspectele de circumstantiere personala: atitudinea procesuala adoptata de inculpat (in tot cursul procesului penal, la urmarirea penala s-a sustras, fiind incheiate acte procedurale in acest sens, in fata instantei de judecata in fond s-a prezentat doar la un termen de judecata in ianuarie 2005, iar in fata instantei de apel in rejudecare s-a prezentat doar la un termen, starea de recidiva postcondamnatorie in care a savarsit aceasta fapta) au constituit criterii ce au concretizat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru savarsirea infractiunii.
De asemenea si latura civila a cauzei a fost temeinic si legal rezolvata, in conformitate cu dispozitiile art. 346, 348 Cod procedura penala.
In considerarea tuturor argumentelor expuse, curtea a retinut ca este nefondat apelul formulat de inculpat, acesta fiind respins deoarece sentinta penala apelata era temeinica si legala in fapt si drept si nu era afectata de vicii pentru a fi desfiintata, in conformitate cu dispozitiile art. 379 pct. 1 lit. b Cod penal.