Prorogarea legala de competenta in situatia incalcarii normelor de competenta absoluta.
- Codul de procedura civila, art.17
Prorogarea legala a competentei poate opera si in situatia in care determina incalcarea normelor de competenta absoluta.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI A COMERCIALA
SENTINTA COMERCIALA nr.6 din 12.01.2011)
Prin sentinta comerciala nr. 956/08.02.2010, Tribunalul Bucuresti Sectia a VI a Comerciala a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamanta SC E SA si parata SC RS SRL in favoarea Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut ca a fost sesizat cu o cerere prin care reclamanta SC E SA a chemat in judecata pe parata SC RS SRL, solicitand sa se constate ca la data de 1.03.2009 a fost desfiintat contractul de inchiriere nr.87/29.08.2008 si sa se dispuna radierea punctului de lucru al paratei inregistrat la adresa din Calea Rahovei, nr.266-268, corp 2, subsol, axele C-D, stalpii 4-5, sector 5.
Tribunalul a apreciat ca reclamanta a investit instanta cu o actiune in constatare, evaluabila din punct de vedere banesc, solicitand prin capatul de cerere principal sa se constate incetat un contract de inchiriere si a evaluat pretentiile la nivelul chiriei. Raportat la valoarea cererii, instanta a apreciat ca in cauza competenta apartine judecatoriei. Cu referire la capatul de cerere avand ca obiect radierea unei mentiuni din registrul comertului, Tribunalul a retinut ca aceasta este o cerere accesorie, astfel incat sunt incidente dispozitiile art.17 Cod procedura civila conform carora cererile accesorii sunt in caderea instantei competente sa judece cererea principala.
La randul sau, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, prin sentinta civila nr.6847/13.10.2010, pronuntata in dosarul nr.19792/4/2010, dosar format prin disjungerea capatului doi al cererii de chemare in judecata cu privire la radierea inregistrarii referitoare la punctul de lucru al paratei din Registrul Comertului, a admis exceptia de necompetenta materiala, declinand competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti Sectia a VI a Comerciala.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a constatat ca reclamanta solicita radierea din Registrul Comertului a unei mentiuni privind societatea comerciala parata SC RS SRL, si anume radierea punctului de lucru al acesteia de la adresa imobilului ce a facut obiectul contractului de inchiriere incheiat de parti, nr.87/29.08.2008, contract ale carui efecte au incetat la data de 01.03.2009, asa cum rezulta din actul aditional nr.2 la contractul de inchiriere. A retinut instanta ca este vorba de o cauza de natura comerciala, neevaluabila in bani, instanta judecatoreasca competenta sa o solutioneze determinandu-se potrivit dispozitiilor art.25 din Legea nr.26/1990 privind Registrul Comertului. Totodata, Judecatoria a apreciat ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art.17 Cod procedura civila.
Avand in vedere considerentele expuse mai sus, Judecatoria, vazand dispozitiile art. 158 si art. 159 alin. 2 C.proc.civ., a admis exceptia necompetentei sale materiale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti Sectia a VI a Comerciala. Totodata, a constatat ivit conflictul negativ de competenta si a inaintat dosarul Curtii de Apel Bucuresti, pentru a hotari asupra acestuia.
Sesizata legal cu solutionarea conflictului negativ de competenta, potrivit art. 21 C.proc.civ., Curtea a retinut ca prima instanta a fost sesizata cu cererea prin care reclamanta SC E SA, in contradictoriu cu parata SC RS SRL, a solicitat Tribunalului sa constate ca la data de 1.03.2009 a fost desfiintat contractul de inchiriere nr.87/29.08.2008 si sa dispuna radierea punctului de lucru al paratei, ca urmare a desfiintarii actului ce a stat la baza declararii acestui punct de lucru. Verificand petitul actiunii, Curtea a apreciat ca, in mod neindoielnic, cererea reclamantei intemeiata pe dispozitiile art.25 din Legea nr.26/1990 are un caracter accesoriu in raport de cererea de constatare a desfiintarii contractului de inchiriere, intrucat solutionarea ei depinde de solutia data cu referire la cererea principala. Aceasta imprejurare a fost evidentiata de catre reclamanta, care a facut trimitere in expunerea de motive la Decizia nr.X/2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Pe cale de consecinta, Curtea apreciaza ca in cauza sunt incidente dispozitiile art.17 din Codul de procedura civila privind prorogarea legala de competenta.
Desi cererea accesorie este de competenta materiala a altei instante, prorogarea legala opereaza intrucat art.17 din Codul de procedura civila este situat in Cartea I, Titlul III "Dispozitii speciale", dupa textele legale ce reglementeaza competenta materiala, astfel incat el deroga de la regulile inscrise in art.1-16 din acelasi cod. In plus, considerente de ordin practic impun litigiului de catre aceeasi instanta.
Cu referire la imprejurarea potrivit careia Judecatoria sectorului 4 Bucuresti a dispus prin sentinta civila nr.6837/13.10.2010 disjungerea capatului de cerere cu privire la radierea inregistrarii, Curtea a considerat ca instanta competenta sa solutioneze cererea cu caracter accesoriu, in raport de prevederile art.17 din Codul de procedura civila, ramane competenta sa solutioneze aceasta cerere si dupa disjungere.
Asa fiind, in considerarea obiectul cauzei si a temeiului de drept invocat, a caracterului celor doua cereri si a normelor ce reglementeaza prorogarea legala de competenta, Curtea a apreciat ca litigiul este de competenta Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.