. Procedura speciala a ordonantei presedintiale. Termenul de declarare a caii de atac a recursului. Cerinte pentru repunerea in termenul de recurs.
- Codul de procedura civila, art. 582 si 103
Legiuitorul recunoaste partii posibilitatea repunerii in termenul de declarare a unei cai de atac de catre instanta, la cerere, sub conditia dovedirii impiedicarii printr-o imprejurare mai presus de vointa acesteia, precum si a dispozitiilor art. 103(2) C.p.civ. privind formularea unei asemenea cereri in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii.
In speta, Curtea constata ca recurentul nu a depus nici o proba in sustinerea motivelor invocate, acestea ramanand drept simple afirmatii cu privire la imposibilitatea cunoasterii solutiei instantei anterior expirarii termenului de declarare a caii de atac a recursului.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A COMERCIALA
DECIZIA COMERCIALA NR. 972 din 11.08. 2010)
Constata ca, prin sentinta comerciala nr. 7373/23.06.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr. 47644/3/2009, a fost respinsa ca inadmisibila cererea reclamantului CA formulata impotriva paratei SC PLR IFN SA, pe calea ordonantei presedintiale, avand ca obiect suspendarea efectelor contractului de leasing nr. 9087291/148968 in sensul suspendarii dreptului paratei de a pretinde plata ratelor de leasing, dobanda, rata de asigurare CASCO, TVA, penalitati, pana la finalizarea procesului pe fond, precum si obligarea paratei sa indice locul, data si dealerul autorizat sa preia autoturismul ce a format obiectul contractului, cu scopul protejarii acestuia de furt, distrugere, avariere, uzura pana la finalizarea dosarului de fond.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul CA, solicitand desfiintarea sentintei si rejudecarea cauzei in sensul admiterii cererii formulate.
Concomitent, recurentul a depus cerere de repunere in termenul de declarare a recursului, sustinand ca nu a putut lua cunostinta de solutia instantei in intervalul celor cinci zile de la pronuntarea sentintei in care ar fi fost indrituit sa formuleze calea de atac potrivit legii.
In drept, recurentul a invocat dispozitiile art. 103 rap. la art. 582(1) C.p.civ., iar, in motivare, a precizat faptul ca solutia instantei asupra cererii sale nu a fost consemnata pe ECRIS in termenul legal de declarare a caii de atac, iar grefierii arhivari, in mod obisnuit, nu raspund la telefon pentru a da relatii cu privire la dosare.
Totodata, recurentul a sustinut ca a fost impiedicat sa exercite actul procesual in termenul legal si ca urmare a prezentei sale pe mare, pe o nava port - container, in exercitarea atributiilor de serviciu in calitate de capitan de cursa lunga si ca a formulat recurs in termenul de 15 zile de la incetarea impiedicarii dupa ce a luat cunostinta de hotarare prin comunicarea acesteia de catre instanta.
Fata de cererea de repunere in termen, Curtea retine ca, potrivit dispozitiilor art. 103 C.p.civ., neexercitarea caii de atac in termenul legal atrage decaderea, afara de cazul cand legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei.
Prin urmare, legiuitorul recunoaste partii posibilitatea repunerii in termenul de declarare a unei cai de atac de catre instanta, la cerere, sub conditia dovedirii impiedicarii printr-o imprejurare mai presus de vointa acesteia, precum si a dispozitiilor art. 103(2) C.p.civ. privind formularea unei asemenea cereri in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii.
In sensul art. 103(1) C.p.civ., imprejurarea mai presus de vointa partii trebuie sa fie una obiectiva, asimilabila fortei majore, care nu poate fi prevazuta si nici depasita de catre recurent.
In speta, Curtea constata ca recurentul nu a depus nici o proba in sustinerea motivelor invocate, acestea ramanand drept simple afirmatii cu privire la imposibilitatea cunoasterii solutiei instantei anterior expirarii termenului de declarare a caii de atac a recursului.
Totodata, Curtea apreciaza ca aspectele invocate de recurent nu pot fi considerate potrivit textului amintit drept imprejurari mai presus de vointa sa de natura a-l impiedica sa declare calea de atac in termenul legal.
Astfel, termenul de recurs de 5 zile, ce curge de la pronuntarea sentintei, este in mod clar si expres prevazut de dispozitiile art. 582(1) C.p.civ. si trebuia cunoscut de parte inca de la sesizarea instantei, cu atat mai mult cu cat, in cursul judecatii, a formulat cereri si prin reprezentarea de catre un avocat.
In aceste conditii si cunoscand propria situatie profesionala, ce nu avea caracter imprevizibil, dar care nu i-ar fi permis prezenta in mod direct in instanta, recurentului ii revenea obligatia de a urmari cursul procesului in scopul indeplinirii actelor procedurale in termenele prevazute de lege, conform art. 129(1) C.p.civ.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge ca neintemeiata cererea de repunere in termenul de declarare a recursului.
In ceea ce priveste exceptia tardivitatii, Curtea constata ca declararea recursului la data de 08.07.2010 s-a realizat cu depasirea termenului de 5 zile de la pronuntare prevazut de art. 582(2) C.p.civ., aspect recunoscut implicit de catre recurent.
Pe cale de consecinta, va fi admisa aceasta exceptie si va fi respins recursul ca tardiv declarat.