Ordonanta presedintiala.
- Articolul 581 Cod procedura civila;
Cererea prin care se solicita pe calea ordonantei presedintiale suspendarea vremelnica a paratului din functia de administrator si suspendarea dreptului de semnatura in banca nu intruneste cerintele articolului 581 Cod procedura civila referitoare la vremelnicie, urgenta si neprejudecarea fondului.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A V- A COMERCIALA DECIZIA COMERCIALA NR. 385 din 03.03.2011)
Prin sentinta comerciala nr. 11714 din 29.11.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala a respins ca nefondata cererea formulata de reclamantul G. C., in contradictoriu cu paratul M. R.V. V.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca reclamantul a investit instanta cu o actiune formulata pe calea procedurii speciale a ordonantei presedintiale, solicitand suspendarea vremelnica a paratului din functia de administrator si suspendarea dreptului de semnatura in banca.
A retinut judecatorul din considerentele actiunii, ca in opinia reclamantului, doua sunt motivele care justifica luarea masurii suspendarii paratului din functia de administrator.
Primul motiv invocat de catre reclamant este reprezentat de termenul indelungat acordat cererii de excludere a asociatului.
Instanta a apreciat ca acest motiv nu este intemeiat deoarece termenul din actiunea de fond poate fi preschimbat, pentru motive temeinice, in conditiile art. 153 cod de procedura civila.
Al doilea motiv priveste refuzul paratului de a participa la viata societatii.
In opinia tribunalului, imprejurarea ca paratul nu participa la adunarile generale nu reprezinta un motiv suficient care sa justifice suspendarea exercitarii functiei de administrator. Modalitatea in care paratul intelege sa-si exercite sau nu drepturile acordate de calitatea de asociat nu poate determina suspendarea exercitarii functiei de administrator. De asemenea, incalcarea de catre administratorul societatii a obligatiei de a administra afacerile societatii cu diligenta unui bun comerciant atrage aplicarea sanctiunilor prevazute de lege.
In speta, imprejurarea ca paratul ar fi cauzat pagube societatii - fapt de natura a permite instantei sa intervina in viata societatii si sa dispuna masuri vremelnice, cu caracter exceptional - nu a fost probata de catre reclamant.
Pentru a putea ridica dreptul de reprezentare al paratului, in relatia cu banca, pe calea speciala a ordonantei presedintiale, reclamantul avea obligatia de a dovedi urgenta masurii.
In cauza, nu au fost probate imprejurari de fapt din care sa rezulte pagubirea unui drept al reclamantului sau o paguba iminenta.
Reclamantul invoca un incident care ar fi avut loc in 19 mai 2010 - un transfer bancar efectuat de parat - dar sesizeaza instanta in 4 noiembrie 2010, imprejurare care nu este de natura a indica urgenta in luarea masurii de suspendare din functie.
Intr-adevar, administratorul societatii are obligatia de a nu abuza de semnatura sociala. Din probele administrate - ordinele de plata depuse de parat - nu rezulta un abuz, transferul bancar, aparent, fiind justificat din punct de vedere patrimonial (plata unor drepturi ce i se cuveneau paratului, in calitate de asociat).
De asemenea, nu rezulta ca prin transferul din 19.05.2010 ar fi fost impiedicata desfasurarea relatiilor comerciale cu firmele partenere sau imposibilitatea platii salariilor angajatilor societatii.
In cauza, daca in litigiul de fond se va constata ca paratul a savarsit o fapta ilicita in exercitarea functiei de administrator, prejudiciul pretins a fi suferit de catre reclamant va putea fi numai unul de ordin patrimonial, recuperabil.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen, motivat si legal timbrat G. C., criticile vizand netemeinicia si nelegalitatea hotararii atacate si fiind intemeiate in drept pe dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila.
In esenta, recurentul sustine ca cererea a fost respinsa ca nefondata, desi trebuia respinsa ca inadmisibila daca nu indeplinea cerintele ordonantei presedintiale.
Sustine recurentul ca la judecata in fond nu s-a inteles ca in societatea cu raspundere limitata, asociatii, de regula si administratori, sunt cei care conduc zi de zi activitatea societatii, nu numai prin acte de administrare dar si acte de executare.
Arata recurentul ca intimatul parat a uzat de dreptul sau de semnatura bancara, retragandu-si dividendele. Or, chiar daca avea dreptul la dividende, conduita incriminata este aceea ca si-a insusit sumele de bani atunci cand societatea le avea planificate pentru plati care nu sufereau amanare, de exemplu: salarii.
In fine, recurentul considera ca trebuie apreciata conduita paratului in ipoteza in care, neavand calitatea de administrator, cu semnatura in banca, un asociat care doreste sa-si incaseze o creanta ce consta in dividende are numai calea unei actiuni in pretentii indreptate impotriva societatii, cale legala pe care paratul nu a ales-o, desi dreptul la dividende este dat de calitatea de asociat si nu aceea de administrator.
Pentru aceste motive, recurentul solicita admiterea recursului si modificarea hotararii atacate in sensul admiterii cererii formulate.
Examinand recursul potrivit motivelor invocate si dispozitiilor legale in materie, Curtea a constatat ca este nefondat, pentru considerentele ce vor fi aratate.
Primul argument adus in sprijinul recursului si anume, acela ce vizeaza respingerea cererii ca nefondata in loc de inadmisibila este neintemeiat.
Inadmisibilitatile sunt strict reglementate de legiuitor, astfel ca pentru considerentele avute in vedere de judecatorul fondului, corect a fost respinsa cererea ca nefondata.
Pe de alta parte, aspectele enumerate de recurent in justificarea urgentei masurii, aspecte structurate pe conduita intimatului parat, respectiv aceea de a nu participa la viata societatii inclusiv cu aport in munca in afara de administrare, sunt chestiuni care au relevanta in examinarea cauzei potrivit dreptului comun, iar un ipotetic prejudiciu din aceste cauze, poate fi recuperat de la intimat daca se va dovedi ca este in culpa.
In aceeasi ordine de idei, Curtea retine ca instanta a facut o justa apreciere a situatiei de fapt rezultata din probele dosarului.
In ce priveste urgenta masurii, Curtea are in vedere si perioada (declarata) in care paratul nu a mai efectuat acte de administrare (doi ani), cat si faptul ca de la data inregistrarii actiunii pe dreptul comun (30.06.2010) si pana la data formularii cererii de emitere a ordonantei presedintiale (4.11.2010) au mai trecut cateva luni de zile, caz in care este evidenta neindeplinirea conditiei urgentei.
Totodata, conditia urgentei mai impune si dovada ca eventualul prejudiciu iminent (generat fie de neimplicarea in viata societatii, fie de posibilitatea retragerii unor sume din contul societatii), nu s-ar mai putea repara, dovada ce nu a fost facuta de recurent.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept, Curtea apreciaza ca sentinta atacata este temeinica si legala, astfel ca in baza art. 312(1) Cod procedura civila a respins recursul ca nefondat.