Legea nr.85/2006. Cerere de deschidere a procedurii insolventei respinsa. Recurs respins.
- Legea nr.85/2006, art.33
Cu probele administrate in cauza intimata a rasturnat prezumtia de insolventa cum a retinut si instanta de fond.
Altfel, perioada analizata sub aspectul existentei de disponibil in cont este iulie 2009 - martie 2010 si instanta de fond a avut posibilitatea sa aprecieze starea financiar-contabila din patrimoniul intimatei premergatoare formularii cererii de catre recurenta si sa traga concluzia asupra posibilitatii recuperarii creantei de catre recurenta pe alte cai.
Este adevarat ca Legea nr.85/2006 nu conditioneaza pe creditor ca premergator acesta sa fi epuizat toate celelalte cai legale de executare dar, instanta de fond a retinut doar faptul ca recurenta a riscat apeland direct la aceasta procedura cat timp intimata a probat ca nu se afla in insolventa.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI -A COMERCIALA
DECIZIA NR.1483 din 07.12.2010)
Deliberand constata ca, prin sentinta comerciala nr.2456 din 17.03.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala in dosarul nr.46127/3/2009 a fost admisa exceptia tardivitatii contestatiei depusa de debitorul SC TCC SRL si s-a respins cererea formulata de creditorul SC CL&HGmbH ca neintemeiata si contestatia debitorului ca tardiv formulata.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut in esenta ca, probele fac dovada existentei disponibilitatilor banesti in cont in perioada iulie 2009 - martie 2010 care sa fi acoperit creanta solicitata de creditor, fiind astfel rasturnata prezumtia de insolventa.
Impotriva sentintei precitate a formulat recurs creditoarea pentru motivele ce se vor expune in esenta mai jos.
Recurenta sustine ca probele releva pierderi continue si majore pe anii 2006 - 2008 in privinta debitorului; in perioada februarie 2008 - februarie 2009 debitoarea nu i-a facut nici o plata; chiar debitoarea i-a comunicat ca se afla in imposibilitate de plata; impotriva debitoarei au declansat procedura si alti creditori; motivele refuzului de plata invocate de debitor sunt abuzive si netemeinice, fiind de rea-credinta; aceasta situatie o pune in incapacitate chiar pe recurenta de a mai suporta cheltuielile aferente unei executari silite cand debitorul da semne exprese de insolventa.
Altfel, creanta recurentei este certa, lichida si exigibila, e necontestata de debitoare, are o valoare peste plafonul minim si nu a fost onorata de catre debitor mai mult de 30 de zile, cererea sa fiind fondata.
Instanta de fond nu a analizat situatia contabila a debitoarei in intregul sau limitandu-se doar la unele extrase de cont prezentate fractionat.
Ori, cat timp datoria nu a fost achitata dupa trecerea unui termen de 30 de zile, datoria este recunoscuta de debitor si este exigibila, cererea de deschidere a procedurii insolventei este justificata.
In fine, procedura insolventei nu este conditionata de obligativitatea constatarii acestei stari a debitorului prin utilizarea si epuizarea altor cai anterioare.
In concluzie recurenta solicita admiterea recursului, schimbarea in tot a sentintei atacate si admiterea cererii sale, cu cheltuieli de judecata.
In drept se invoca art.8 si celelalte norme invocate de Legea nr.85/2006 modificata, art.304 pct.7-8-9 si art.3041 Cod procedura civila.
In baza at.242 Cod procedura civila s-a solicitat judecarea si in lipsa.
Ca probe s-au propus inscrisuri.
Cererea a fost timbrata cu 60 lei taxa judiciara de timbru si cu 0,30 lei timbru judiciar.
Intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat invocand in apararile sale doctrina si jurisprudenta cu privire la starea de insolventa si faptul ca probele au relevat faptul ca a avut disponibil in cont pentru acoperirea creantei recurentei.
Altfel, intimata sustine ca nu a efectuat plati nu pentru ca se afla in incapacitate de plata ci pentru ca si recurenta ii datora o suma de 26.000 euro pentru care a convocat-o la conciliere dar fara rezultat.
Din adresa nr.103/2009 rezulta ca intimata a solicitat renegocierea clauzelor contractuale si nu ca ar fi confirmat ca se afla in incapacitate de plata.
Intimata combate toate sustinerile recurentei cu concluzia ca nu se afla in stare de insolventa.
Ca probe s-au propus inscrisuri.
In drept se invoca art.308 Cod procedura civila, art.1 din Legea nr.85/2006.
S-au anexat inscrisuri in copie.
In cauza partile au solicitat iar Curtea a incuviintat proba cu inscrisuri, proba administrata in cauza.
Recurenta a depus concluzii scrise.
Prin decizia nr.1483/07.12.2010, Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VI -a Comerciala a respins recursul ca nefondat.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a retinut urmatoarele:
Aspectele aratate de recurenta in criticile sale privind pierderile inregistrate de debitoare pe anii 2006, 2007, 2008, neefectuarea de plati de catre debitoare pe perioada februarie 2008 - februarie 2009, dificultatile de moment in efectuarea platilor, demersurile efectuate de alti creditori nu sunt de natura sa conduca la concluzia ca intimata s-ar afla in stare de insolventa.
Si aceasta cu atat mai mult cu cat cu probele administrate in cauza intimata a rasturnat prezumtia de insolventa cum a retinut si instanta de fond.
Altfel, perioada analizata sub aspectul existentei de disponibil in cont este iulie 2009 - martie 2010 si instanta de fond a avut posibilitatea sa aprecieze starea financiar-contabila din patrimoniul intimatei premergatoare formularii cererii de catre recurenta si sa traga concluzia asupra posibilitatii recuperarii creantei de catre recurenta pe alte cai.
Este adevarat ca Legea nr.85/2006 nu conditioneaza pe creditor ca premergator acesta sa fi epuizat toate celelalte cai legale de executare dar, instanta de fond a retinut doar faptul ca recurenta a riscat apeland direct la aceasta procedura cat timp intimata a probat ca nu se afla in insolventa.
In alta ordine de idei pretentiile reciproce dintre parti nu se pot lamuri decat pe calea dreptului comun cu care prilej se va stabili temeinicia sau netemeinicia acestora.
Chiar daca creanta recurentei indeplineste conditiile legale, cat timp s-a probat ca intimata nu se afla in insolventa cererea recurentei nu este justificata.
In concluzie, Curtea apreciaza ca instanta de fond a retinut corect situatia starii de insolventa a intimatei in consens cu prevederile legale in materie si cu probele administrate in cauza.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept, Curtea in baza art.312 (1) Cod procedura civila a respins recursul ca nefondat.