Societate comerciala. Contract de vanzare-cumparare incheiat de societate. Consimtamant valabil exprimat nemijlocit, iar nu prin mandatar. Lipsa necesitatii unei procuri autentice pentru reprezentantul legal al societatii
Legea nr.31/1990, art. 71 alin. 1, art. 72
Decretul nr. 31/1954, art. 35 alin. 2
Contractul de vanzare-cumparare de active s-a incheiat pe baza consimtamantului valabil exprimat, manifestat in hotararea adunarii generale a actionarilor, iar la incheierea contractului societatea a fost reprezentata de director general care avea calitatea de reprezentant legal conform actului constitutiv si articolului 8 litera g, raportat la articolul 71 alineat 1 si la articolul 72 din legea nr.31/1990, in forma pe care aceasta lege o avea la data incheierii contractului de vanzare-cumparare. Ca atare, respectivul contract de vanzare-cumparare de active este actul societatii insesi, intrucat, potrivit articolului 35 alineat 2 din decretul nr.31/1954, este incheiat de organul reprezentativ, in limitele puterilor ce i-au fost conferite.
(Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala
decizia comerciala nr. 114/18 Februarie 2010)
Prin cererea inregistrata la numarul 44174/3/2007 din 10 decembrie 2007 pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala, reclamanta SC B SA le-a chemat in judecata pe paratele SC RPO SA si SC F SA si a solicitat ca instanta sa constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare de active nr.103/2003, autentificat sub nr. 2864 din 2 decembrie 2003 de B.N.P. L si D si sa repuna partile in situatia anterioara incheierii acestui act. A solicitat cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat cu precadere ca justifica interesul personal si calitatea procesuala activa intrucat este liderul consortiului P F, format din societatile comerciale care au incheiat cu A.P.A.P.S. - institutia publica implicata in procesul de privatizare - contractul de vanzare-cumparare de actiuni prin care s-a realizat privatizarea participatiilor detinute de stat la SC F SA. Sub acelasi aspect, a aratat ca a devenit actionarul majoritar la SC F SA, detinand la momentul formularii acestei cereri 96,6% din capitalul social al acestei societati, prin urmare emolumentul drepturilor corporative se afla intr-o legatura indisolubila cu activul patrimonial net al paratei SC F SA, iar consecintele patrimoniale prejudiciabile pentru SC F SA decurgand din instrainarea activelor acestei societati il intereseaza si pe actionarul majoritar, deoarece se reflecta si influenteaza activul net corespunzator actiunilor detinute si il legitimeaza in promovarea prezentei cereri. A invocat nulitatea contractului de vanzare-cumparare de active nr. 103/2003, autentificat sub nr. 2864 din 2 decembrie 2003 de B.N.P. Luca si Dumitrescu pentru urmatoarele motive:
1. Vanzarea efectuandu-se in baza dispozitiilor HG nr.450/1999 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr.88/1997, aceasta trebuia sa respecte dispozitiile articolului 24 din acest act normativ, respectiv, conform articolului 4.7 din Norme, sa fie facuta urmare a unei oferte publicate prin mijloace electronice, intrucat pretul de oferta este mai mare de 500.000.000 lei.
Sub acest aspect, reclamanta a aratat ca in procesul verbal de 1736 din 4 septembrie 2003, intocmit cu ocazia licitatiei pentru activul "Magazie pentru produse refractare", nu se mentioneaza existenta unei publicari a ofertei prin mijloace electronice, in acest fel incalcandu-se dispozitiile articolului 4.7 din Normele metodologice sus-amintite.
Reclamanta a sustinut ca vanzarea activului s-a facut cu complicitatea la frauda a conducerii societatii, care, pe langa faptul ca a omis sa publice ofertele de vanzare prin mijloace electronice, a si instrainat activele in proportie de 90%.
A aratat si ca a achizitionat pachetul de actiuni cu referire la intregul patrimoniu evaluat la data incheierii contractului de vanzare-cumparare de active, in care se afla si terenul instrainat prin contractul a carui nulitate o invoca si ca, atata vreme cat activul influenteaza privatizarea, nu se putea efectua vanzarea in conditiile legale, acest activ vanzandu-se de doua ori, iar reclamanta platind un pret pentru mentinerea acestuia in patrimoniu.
2. A mai sustinut reclamanta, ca motiv de nulitate a vanzarii de active, ca la data semnarii contractului de vanzare-cumparare nu a fost prezentata dovada mandatului dat in forma autentica inginerului V.V.V. A apreciat ca acest mandat trebuia sa existe in forma autentica atata timp cat actul de vanzare-cumparare vizand un teren trebuia sa imbrace aceeasi forma potrivit articolului 2 alineat 1 din legea nr.54/1998, intrucat mandatul formeaza un tot cu actul in vederea caruia a fost dat, potrivit regulii simetriei formelor .
Din acest punct de vedere, a sustinut ca nerespectarea formei autentice a mandatului pentru un act de vanzare-cumparare atrage sanctiunea nulitatii absolute in conditiile articolului 14 alineat 1 din legea nr.54/1998, astfel cum a fost modificat prin articolul 2 alineat 1 din legea nr.247/2002.
Cererea este intemeiata in drept si pe dispozitiile articolului 948 punctul 2 Cod civil, pe dispozitiile articolului 38 din legea nr.46/1995, precum si pe dispozitiile HG nr. 450/1999.
La 25 ianuarie 2008, reclamanta a formulat o cerere precizatoare, prin care a indicat ca al doilea capat de cerere vizeaza restituirea prestatiilor efectuate de partile din contractul de vanzare-cumparare a carui nulitate o invoca, in sensul reintrarii in patrimoniul SC F SA a activului "Magazie pentru produse refractare", pozitia Plan general 365 cu suprafata construita de 2.138,94 m.p. si termenul aferent de 2.408,47 m.p. situat in Bucuresti, B-dul Basarabia nr. 256, sector III si al restituirii sumei incasate de SC F SA, de 255.144 Euro. A aratat ca a avut in vedere la formularea acestui capat de cerere principiul restitutio in integrum.
La 17 aprilie 2008, parata SC RPO SA a formulat intampinare, prin care s-a aparat in fapt si in drept fata de actiunea reclamantei, invocand urmatoarele exceptii: exceptia lipsei de interes, motivata in esenta de imprejurarea ca reclamanta a cumparat actiuni, nu active; exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, derivand din lipsa interesului in actiunea de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare de active; exceptia inadmisibilitatii capatului al doilea din cererea de chemare in judecata, motivata pe nerespectarea dispozitiilor articolului 7201 Cod procedura civila.
Parata a formulat aparari si pe fondul cererii de chemare in judecata, sustinand ca aceasta este netemeinica si lipsita de orice finalitate practica, atata vreme cat bunul, daca s-ar admite actiunea , s-ar intoarce in patrimoniul SC F SA, nu in patrimoniul reclamantei.
La 22 mai 2008, reclamanta a raspuns la intampinarea paratei SC RPO SA prin note de sedinta.
La termenul din 9 octombrie 2008 tribunalul a respins exceptia lipsei de interes si exceptia lipsei calitatii procesuale active, in considerarea calitatii de actionar a reclamantei. A respins exceptia inadmisibilitatii celui de-al doilea capat de cerere, cu motivarea ca repunerea partilor in situatia anterioara este o cerere subsecventa admiterii primului capat de cerere relativ la constatarea nulitatii absolute si, cata vreme nulitatea absoluta se poate cere pe calea unei actiuni in realizare, nu in constatare, nu ar fi avut nici o finalitate efectuarea procedurii prevazute de articolul 7201 Cod procedura civila, solutia in cererea de repunere in situatia anterioara fiind conditionata de solutia in cererea de constatare a nulitatii absolute.
Tot la termenul din 9 octombrie 2008 parata SC RPO SA a invocat si exceptia prescriptiei capatului al doilea de cerere, exceptie respinsa de tribunal in raport de dispozitiile articolului 520 Cod procedura civila si cu motivarea ca actiunea in constatarea nulitatii absolute este imprescriptibila, aceeasi solutie fiind aplicabila si cererii de repunere in situatia anterioara. A retinut si ca dispozitiile articolului 520 Cod procedura civila nu sunt aplicabile, intrucat contractul denuntat nu a fost incheiat in cadrul procedurii executarii silite.
Prin sentinta comerciala nr. 3851 din 6 martie 2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala a respins actiunea ca neintemeiata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut in esenta ca Normele metodologice de aplicare a OUG nr.88/1997, aprobate prin HG nr. 450/1999 , au fost abrogate prin HG nr.577/2002, ca atare sustinerile reclamantei referitoare la incalcarea de catre parate a dispozitiilor imperative ale acestui act normativ sunt lipsite de orice suport juridic.
A apreciat ca neintemeiat si motivul de nulitate referitor la incalcarea prevederile din legea nr.54/1998, care impuneau ca reprezentantul SC F SA sa fie imputernicit prin procura autentica, in virtutea principiului simetriei, intrucat reprezentantul SC F SA a semnat contractul ca reprezentant legal al societatii, ceea ce presupune dreptul legal de angaja societatea si de a semna acte juridice in temeiul atributiilor sale de serviciu.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat apel nemotivat reclamanta, cauza fiind inregistrata sub acelasi numar unic la 25 mai 2009 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala.
Motivele de apel au fost depuse la termenul din 22 octombrie 2009, cu respectarea termenului prevazut de articolul 287 alineat 2 Cod procedura civila.
In motivarea apelului, au fost expuse motivele retinute de instanta de fond ca temei al respingerii actiunii si a fost criticata hotararea primei instante pentru urmatoarele motive de nelegalitate si de netemeinicie :
In primul rand, s-au invocat incalcarea dispozitiilor articolului 261 alineat 1 Cod procedura civila, neanalizarea cererii precizatoare si lipsa motivarii hotararii . Apelanta - reclamanta a sustinut ca la termenul din 6 noiembrie 2008 a depus la dosarul cauzei precizarea temeiului cererii de chemare in judecata, respectiv incalcarea prevederilor articolelor 105-106 din HG nr.577/2002, care prevad posibilitatea vanzarii de active numai prin licitatie deschisa cu strigare, cu adjudecare la cel mai mare pret obtinut pe piata pe baza unei aprobari a adunarii generale a actionarilor, in care se stabilesc oferta de vanzare, garantia de participare la licitatie si persoana imputernicita sa efectueze vanzarea.
A sustinut ca, atata vreme cat instanta de fond nu a analizat temeiurile de drept invocate prin cererea precizatoare, hotararea pe care a pronuntat-o este nemotivata, fiind incalcate dispozitiile articolului 261 alineat 1 punctul 5 Cod procedura civila.
A doua critica vizeaza omisiunea primei instante de analiza a motivului de nulitate referitor la incheierea contractului de vanzare-cumparare a imobilului prin fraudarea legii. In acest sens, apelanta-reclamanta a reiterat argumentele expuse in cererea de chemare in judecata relative la complicitatea la frauda a conducerii societatii care, pe langa faptul ca a omis cu buna stiinta sa publice ofertele de vanzare prin mijloace electronice, a si instrainat activele societatii in proportie de 90%. A reiterat si argumentele relative la activul care influenteaza privatizarea, precum si pe cele relative la dubla vanzare a aceluiasi activ si la plata pe care a facut-o pentru mentinerea acestuia in patrimoniu.
A treia critica este intemeiata pe sustinerea ca instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala si netemeinica, intrucat nu a verificat indeplinirea conditiilor legale privitoare la dovada calitatii de reprezentant legal al SC F SA, mandatat sa incheie contractul de vanzare-cumparare de imobile.
Sub acest aspect, a reiterat sustinerile referitoare la lipsa mandatului in forma autentica acordat inginerului VVV in vederea incheierii contractului de vanzare-cumparare de active, astfel cum impun prevederile articolului 2 alineat 1 din legea nr.54/1998 si principiul simetriei formelor.
In plus, apelanta - reclamanta a aratat si ca operatiunile de vanzare-cumparare de imobile nu sunt asimilate operatiunilor necesare pentru indeplinirea obiectului de activitate al societatii, pentru a putea intra sub incidenta dispozitiilor articolului 70 alineat 1 din legea nr.31/1990. De asemenea, a aratat ca modificarea sus-amintitului text legal a survenit abia prin edictarea OUG nr.52/2008 si ca, in lipsa unui mandat legal, contractul de vanzare-cumparare este lovit de nulitate absoluta.
Apelanta - reclamanta a solicitat in principal anularea hotararii atacate in conformitate cu dispozitiile articolului 297 alineat 2 teza finala Cod procedura civila, retinerea cauzei spre rejudecare si admiterea actiunii formulate. In subsidiar, a solicitat , in conformitate cu dispozitiile articolului 296 Cod procedura civila , admiterea apelului, schimbarea in tot a hotararii apelate si admiterea actiunii precizate, cu cheltuieli de judecat.
La 26 noiembrie 2009, intimata - parata SC RPO SA a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului, mentinerea hotararii atacate si obligarea apelantei - reclamante la cheltuieli de judecata. A invocat exceptia lipsei interesului reclamantei in promovarea actiunii si a formulat aparari pe fondul cauzei.
La termenul din 18 februarie 2010, la solicitarea Curtii, intimata - parata SC RPO SA a precizat ca exceptia lipsei de interes vizeaza actiunea de drept comun, motiv pentru care Curtea, astfel cum reiese din practicaua prezentei decizii, a apreciat ca aceasta exceptie va fi analizata in cadrul apelului.
Procedand la analiza cu prioritate a acestei exceptii, potrivit dispozitiilor articolului 298, raportat la articolul 137 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca exceptia, astfel cum este motivata in fapt in intampinarea depusa in apel, a fost respinsa de prima instanta prin incheierea de sedinta de la 9 octombrie 2008. Aceasta incheiere nu a fost atacata de intimata - parata cu apel, asadar a cazut in puterea lucrului judecat, astfel ca intimata - parata nu o poate reitera pe cale apelului.
Fata de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate in cauza, Curtea apreciaza apelul ca nefondat si il va respinge cu aceasta motivare si pentru urmatoarele considerente:
Primul motiv de apel este nefondat. Apelanta - reclamanta a sustinut ca la 6 noiembrie 2008 a investit instanta de fond cu o precizare a temeiului juridic al nulitatii, indicand in acest sens dispozitiile articolelor 105-106 din HG nr.577/2002. Asertiunea este vadit nefondata. Din examinarea intregului dosar al instantei de fond se constata, asa cum de altfel a aratat si intimata - parata SC RPO SA, ca apelanta-reclamanta nu a investit instanta de fond cu o astfel de cerere precizatoare, acest aspect reiesind atat din examinarea filelor 156 - 300 din vol. I al dosarului de fond si a filelor 1-122 ale vol.II al aceluiasi dosar, acestea reprezentand inscrisuri depuse intre termenele din 9 octombrie 2008 si 6 noiembrie 2008, cat si din mentiunile incheierii de sedinta de la 6 noiembrie 2008 in care nu se face referire la nici o precizare de genul celei pretinse de apelanta-reclamanta si nici la depunerea de note de sedinta , cum a sustinut oral apelanta in replica la apararea intimatei , la termenul din 18 februarie 2010 .
Si daca o astfel de "precizare" ar fi fost dovedita a se fi facut, aceasta, reprezentand o modificare a cererii initiale, nu putea fi luata in analiza intrucat fusese facuta cu depasirea termenului prevazut de articolul 132 alineat 1 Cod procedura civila , termenul din 6 noiembrie 2008 nemaifiind prima zi de infatisare .
Aceasta fiind situatia de fapt a dosarului de fond, Curtea apreciaza ca prima instanta s-a pronuntat in limitele investirii, conform articolului 129 alineat 6 Cod procedura civila si principiului disponibilitatii, care guverneaza procesul civil, retinand in mod judicios ca nu pot fi primite motivele de nulitate intemeiate pe incalcarea dispozitiilor HG nr. 450/1999, cata vreme la data tinerii licitatiei pentru vanzarea activelor - 2003 - aceste dispozitii erau abrogate prin HG nr. 577/2002.
Curtea retine, in plus, ca dispozitiile articolelor 105 -106 din HG Nr. 577/2002, pretins neanalizate culpabil de prima instanta, nici nu pot face obiectul examinarii direct in apel, cata vreme acestea nu se refera la aceeasi situatie avuta in vedere de dispozitiile pretins nesocotite din HG nr.450/1999, respectiv nu fac trimitere la obligatia de publicare a ofertei de vanzare prin mijloace electronice.
A le lua in examinare in calea de atac a apelului echivaleaza cu incalcarea nepermisa a dispozitiilor articolului 299 alineat 1 Cod procedura civila, care prevad ca partile nu se vor putea folosi inaintea instantei de apel de alte motive , mijloace de aparare si dovezi decat cele invocate la prima instanta, ca si a dispozitiilor articolului 295 alineat 1 Cod procedura civila, care prevad ca in apel nu se poate schimba cauza cererii chemare in judecata, apelanta - reclamanta invocand drept motiv de nulitate incalcarea dispozitiilor altor norme legale (articolele 105-106 din HG nr.577/2002), decat cele din cererea introductiva de instanta (dispozitiile HG nr. 450/1999 privitoare la publicarea ofertei prin mijloace electronice).
In ce priveste a doua critica adusa hotararii primei instante, Curtea retine urmatoarele:
Strict formal, se constata ca prima instanta nu a luat in analiza motivul de nulitate a contractului de vanzare-cumparare de active relativ la complicitatea la frauda a conducerii SC F SA. Numai ca acest aspect nu poate conduce la o solutie de admitere a apelului si de anulare a hotararii atacate, cata vreme prin aceasta hotarare prima instanta a antamat fondul pricinii, iar problema neluata in analiza constituie doar unul din motivele de nulitate a hotararii , care poate fi examinat in apel gratie caracterului devolutiv al acestei cai de atac, cu atat mai mult cu cat ambele parti au avut posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere si de a-si propune probele considerate adecvate sub acest aspect.
Curtea apreciaza acest motiv de nulitate a contractului de vanzare-cumparare de active ca neintemeiat. Se retine in primul rand ca in cererea introductiva de instanta s-au invocat complicitatea de frauda a conducerii SC F SA, precum si faptul ca s-au vandut circa 90% din activele societatii. Nu s-a facut referire la faptul ca "precizarea" de la 6 noiembrie 2008 ar fi adus alte elemente si argumente in sustinerea acestei cereri, care a fost reiterata tale quale in motivele de apel.
Curtea apreciaza ca acest motiv de nulitate este neintemeiat , intrucat nu a fost dovedit in conditiile articolului 1169 si urmatoarele Cod civil si in conformitate cu dispozitiile principiului de drept actori incumbit probatio . Ca atare , in privinta acestui motiv de nulitate opereaza principiul de drept idem est non esse et non probari.
De la inceput se cuvine a se preciza faptul ca doctrina si o jurisprudenta constante au statuat asupra faptului ca exista frauda la lege atata vreme cat ambii contractanti au reprezentarea caracterului ilicit al tranzactiei pe care o incheie si actioneaza in cunostinta de cauza in intentia de a contraveni unei norme legale imperative , aceasta tranzactie fiind, asadar, fundamentata pe o cauza ilicita si lovita de nulitate in conditiile articolului 948 punctul 4 Cod procedura civila.
In speta, insa, se constata ca motivul de nulitate absoluta se fundamenteaza pe o ipoteza care de plano nu se circumscrie situatiei sus-mentionate, intrucat apelanta - reclamanta, invocand "complicitatea" la frauda, omite sa indice care este cocontractantul complice, care este norma legala a carei ocolire s-a convenit , in ce s-a materializat coniventa frauduloasa si care sunt dovezile care atesta aceste imprejurari.
Curtea constata ca motivul de nulitate intemeiat pe coniventa la frauda a partilor contractante se sprijina si pe afirmatia ca au fost vandute 90% din activele SC F SA. Dincolo de faptul ca o astfel de afirmatie nu este dovedita, ea nu este nici de natura a conduce spre concluzia nulitatii contractului de vanzare-cumparare de active ce formeaza obiectul prezentei cauze,cata vreme acesta vizeaza parte din activele intimatei - parate si cata vreme nu s-a invocat si dovedit care este actul normativ care ar impune o limitare a vanzarii de active.
Toate aceste argumente au condus la concluzia ca acest motiv de nulitate a contractului de vanzare-cumparare de active este neintemeiat si se cuvine a fi respins cu aceasta motivare.
A treia critica este neintemeiata. Din modul in care fost formulata sintetic aceasta critica se retine ca apelanta-reclamanta schimba in mod nepermis in apel motivul de nulitate, reprosand primei instante ca nu a verificat indeplinirea conditiilor legale privitoare la dovada calitatii de reprezentant legal al SC F SA ,mandatat sa incheie contractul de vanzare-cumparare, in timp ce prin cererea introductiva de instanta a sustinut nulitatea contractului pentru lipsa procurii date in forma autentica.
Acest al treilea motiv de apel este neintemeiat si in functie de argumentele prezentate in extenso in sustinerea lui, argumente care de aceasta data sunt identice cu cele din cererea de chemare in judecata. Curtea constata ca, in realitate, apelanta - reclamanta nu face decat sa reitereze cererea de chemare in judecata, fara a arata in ce consta eroarea savarsita de prima instanta si fara a aduce contra argumente celor retinute in considerentele hotararii atacate.
Curtea, chemata a verifica , in limitele motivelor de apel si cu respectarea dispozitiilor articolului 295 alineat 1 Cod procedura civila , stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, a raspuns prin considerente comune acestui al treilea motiv de apel.
Calitatea de reprezentant legal al semnatarului contractului de vanzare-cumparare de active documentat in cauza de fata este doar formal contestata de apelanta - reclamanta, care nici nu a pretins si cu atat mai putin a dovedit ca, la momentul incheierii contractului, o alta persoana o detinea.
In plus, Curtea constata ca in procesul verbal nr. 1736 din 4 septembrie 2003 in care s-a consemnat cursul licitatiei publice cu strigare pentru vanzarea activului in discutie s-a facut mentiune expresa cu privire la faptul ca vanzarea acestui activ a fost aprobata de A.P.A.P.S. (in prezent A.V.A.S. ), prin mandat special si de hotararea A.G.A. a SC F SA nr.1 din 7 august 2003. Aceste aspecte nu au fost contestate de catre apelanta - reclamanta si nici infirmate prin probe contrarii, desi apelanta - reclamanta, ca actionar majoritar al SC F SA, avea acces la actele societatii ale carei actiuni le detine, asadar avea posibilitatea de a dovedi eventualele neregularitati ale actelor in care s-a concretizat vointa societara.
Pe cale de consecinta, Curtea a apreciat ca in cauza contractul de vanzare-cumparare de active s-a incheiat din partea vanzatorului pe baza consimtamantului valabil exprimat, manifestat in hotararea adunarii generale a actionarilor, iar la incheierea contractului SC F SA a fost reprezentata de director general VVV , cel care avea calitatea de reprezentant legal conform actului constitutiv si articolului 8 litera g, raportat la articolul 71 alineat 1 si la articolul 72 din legea nr.31/1990, in forma pe care aceasta lege o avea la data incheierii contractului de vanzare-cumparare.
In raport de aceste considerente, Curtea conchide ca respectivul contract de vanzare-cumparare de active este actul societatii insesi, intrucat, potrivit articolului 35 alineat 2 din decretul nr.31/1954, este incheiat de organul reprezentativ, in limitele puterilor ce i-au fost conferite.
Cu aceste argumente, Curtea raspunde tuturor criticilor apelantei - reclamante ce vizeaza reprezentarea legala a SC F SA, vanzatoare in contract, prin inginer VVV.
Curtea a inlaturat ca neintemeiate sustinerile apelantei - reclamante despre necesitatea unei procuri autentice care sa fi fost acordata reprezentantului SC F SA. Indiscutabil ca principiul simetriei formelor impune ca mandatul acordat pentru incheierea unui act juridic pentru care forma autentica este prevazuta ad validitatem trebuie sa imbrace, la randul lui, forma autentica. Aceasta problema s-ar fi pus in speta daca actul de vanzare-cumparare de active ar fi fost incheiat de SC F SA printr-o terta persoana, care sa incheie contractul in numele si pe seama SC F SA. Numai ca acest act este incheiat de SC F SA, in mod nemijlocit, nu prin mandatar, iar in aceasta situatie nu era necesar un mandat autentic, cata vreme societatea a semnat actul constitutiv prin reprezentantul legal, ale carui puteri decurg din actul constitutiv si din lege.
Astfel spus, principiul simetriei formelor juridice este aplicabil in cazul reprezentarii conventionale, respectiv intre mandant si mandatar ca parti ale contractului de mandat, nu si in cazul reprezentarii legale, ca in speta, intrucat raportul juridic ce se naste intre o societate comerciala si administrator, ca reprezentantul sau legal, este mult mai complex, izvoraste din contractul de societate si din lege si nu poate fi redus doar la reprezentare.
A impune, in lipsa unei dispozitii legale din legea speciala, imperativul existentei unui mandat in forma autentica ori de cate ori pentru o operatiune juridica determinata legea cere forma autentica, echivaleaza nu numai cu o cerinta fara temei legal, dar si in contradictie cu dispozitiile articolului 35 alineat 2 din decretul nr. 31/1954, cata vreme persoana juridica este o fictiune juridica si nu isi poate exercita drepturile si nici indeplini obligatiile altfel decat prin organele sale.
Toate aceste considerente au format convingerea Curtii ca prima instanta a stabilit in mod corect situatia de fapt si a facut o riguroasa aplicare a normelor legale incidente, motiv pentru care , vazand dispozitiile art. 295 si ale art.296 Cod procedura civila , va respinge apelul ca nefondat .
In temeiul art.298 , raportat la art.274 Cod procedura civil, Curtea a obligat pe apelanta - reclamanta sa plateasca intimatei S.C. RPO S.A. cheltuielile de judecata efectuate in apel , cheltuieli constand in onorariu avocatial. ( E.V.)