Recurs impotriva incheierii de inregistrare mentiuni, pronuntata de judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului. Modificarea in tot a incheierii in temeiul articolului 304 punctul 9 si articolului 3041 Cod procedura civila. Imposibilitatea anularii hotararii in calea de atac a recursului. Implicabilitatea efectului retroactiv care opereaza in materia anularii actelor juridice civile.
Mentiuni efectuate in registrul comertului. Efectul de opozabilitate al inregistrarii mentiunilor fata de terti, nu fata de partile care au solicitat inregistrarea apreciata ulterior contrara legii. Imposibilitatea invocarii neregularitatii pricinuite prin fapta proprie ( principiul de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
Codul de procedura civila, art. 304 punctul 9, art. 3041 si art. 312 alin. 2
Legea nr.26/1990, art. 5 alineat 1
(Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala
decizia comerciala nr. 379/ 17 iunie 2010)
Asupra apelului comercial de fata.
Prin sentinta comerciala nr.13349 din 5 decembrie 2008, pronuntata in dosarul nr. 30788/3/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei P. E. si in consecinta a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta C.E.E.R.E.S., persoana juridica olandeza.
A respins exceptia inadmisibilitatii,exceptia tardivitatii si exceptia lipsei de interes ca neintemeiate.
A admis cererea formulata de reclamanta in contradictoriu cu parata SC T.C.I. SRL, cu sediul in Bucuresti. in consecinta, a constatat nulitatea absoluta a deciziei asociatului unic nr.1 din 17 iulie 2006 si a actului aditional la actul constitutiv al SC T. C. I. SRL din 17 iulie 2006. A luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut dispozitiile articolului 132 alineat 5 din Legea nr.31/1990 republicata, in raport de care a apreciat ca poate avea calitate procesuala pasiva in actiunea in anulare numai societatea comerciala a carei vointa juridica este formata in Adunarea generala a asociatilor atacata, pentru ca hotararea sa-i fie opozabila si sa o aduca la indeplinire. In consecinta, a apreciat ca este intemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei P. E. si ca se impune respingerea actiunii formulata in contradictoriu cu aceasta parata.
In ce priveste inadmisibilitatea, a apreciat, fata de modul in care a fost formulata si sustinuta, ca aceasta trebuie avuta in vedere ca aparare de fond.
Privitor la exceptia tardivitatii, invocata in raport cu dispozitiile articolului 196, coroborat cu articolul 132 alineat 2 din legea nr.31/1990, a apreciat ca este neintemeiata, intrucat atunci cand se invoca motive de nulitate absoluta dreptul la actiune este imprescriptibil, actiunea putand fi formulata de orice persoana interesata.
Si exceptia lipsei de interes a fost apreciata ca neintemeiata, intrucat motivele invocate in sustinerea acestei exceptii nu au legatura cu dreptul oricarei persoane interesate de a formula actiune in conditiile articolului 132 alineat 3 din Legea nr.31/1990. A apreciat ca se justifica interesul prin prisma obiectului cererii si a motivelor invocate, reclamanta tinzand spre inlaturarea efectelor excluderii din actionariatul T.C.I.
Pe fondul cauzei, tribunalul a retinut ca prin cererea de chemare in judecata se solicita sa se constate nulitatea absoluta a deciziei nr. 1 din 17 iulie 2006, adoptata de catre SC I. E. SA in pretinsa sa calitate de asociat unic al T.C.I., precum si nulitatea absoluta a actului aditional subsecvent.
A retinut ca la 14 ianuarie 2004, prin contractul de parti sociale autentificat sub nr.5, SC I. E. SA a cesionat catre actualul C.E.E.R.E.S., un numar de parti sociale avand o valoare nominala de 1.900.296 lei/parte sociala, cu o valoare nominala totala de 95.014.800.000 lei, reprezentand 5.000 lei si 2.900.000 USD si 50% din capitalul social al SC T. C. I. SRL, iar la 17 martie 2006 SC I. E. SA a notificat-o pe reclamanta asupra rezolutiunii contractului de cesiune de parti sociale, urmare a faptului ca cesionara reclamanta nu a achitat 1 milion de USD, rest de pret, in termenul stabilit contractual.
A mai aratat ca, urmare a rezolutiunii, prin decizia asociatului unic nr.1 din 4.04.2006 s-a hotarat revenirea actionariatului in situatia anterioara semnarii contractului de cesiune, societatea parata urmand a avea asociat unic.
Privitor la aceasta decizie, a aratat ca a fost inregistrata in Registrul comertului prin incheierea judecatorului delegat nr.17889 din 7 aprilie 2006, incheiere modificata irevocabil prin decizia comerciala nr.2285 din 5 septembrie 2006 prin care cererea de mentiuni avand ca obiect decizia asociatului unic nr.1/2006 a fost respinsa.
A retinut ca prin decizia impotriva careia se indreapta actiunea in anulare de fata s-a hotarat revocarea unuia dintre cei doi administratori ai SC T.C. I. SRL si numirea in functia de administrator a paratei P. E., aceasta decizie fiind urmata de actul aditional din aceeasi data si inregistrata in registrul comertului prin incheierea judecatorului delegat nr. 22626 din 3 mai 2006. Referitor la aceasta din urma incheiere, a aratat ca a fost modificata irevocabil prin decizia comerciala nr. 2925 din 14 noiembrie 2006, prin care s-a respins cererea de mentiuni.
A retinut si ca, prin decizia arbitrala finala in cazul I.C.C. nr.14450/AVH/FM a Curtii Internationale de Arbitraj de la Paris, s-a retinut ca intre parti rezolutiunea contractului de cesiune nu a operat, iar notificarea de rezolutiune nu a avut si nu are nici un efect legal. Privitor la aceasta decizie, a aratat ca are caracter definitiv si obligatoriu pentru parti, potrivit dispozitiilor articolului 28 alineat 6 din Regulile Curtii Internationale de Arbitraj a Camerei Internationale de Comert de la Paris, aceasta fiind de altfel si recunoscuta prin sentinta nr.22545/3/2008 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala.
Tot in legatura cu sentinta arbitrala, tribunalul a retinut ca instanta romana nu poate proceda la examinarea in fond a hotararii straine si nici la modificarea ei, potrivit dispozitiilor articolului 169 din legea nr.105/1992, sub rezerva verificarii conditiilor prevazute de articolele 167 si 168 din acelasi act normativ.
In raport de aceste considerente, Tribunalul a retinut ca, la momentul la care a fost adoptata decizia a carei anulare se solicita, reclamanta avea calitate de asociat al societatii parate, potrivit deciziei comerciale nr. 2285 din 5 septembrie 2006, astfel ca decizia a fost adoptata cu nerespectarea dispozitiilor articolului 195 alineat 3 din legea nr.31/1990, care stabilesc conditiile pentru convocarea adunarii generale. A apreciat ca sanctiunea pentru incalcarea acestor dispozitii imperative este nulitatea hotararii.
De asemenea, a retinut dispozitiile articolului 195 alineat 2 din legea nr.31/1990, referitoare la persoanele care pot cere convocarea adunari generale, cu aratarea scopului acestei convocari.
A retinut si nerespectarea dispozitiilor articolului 192 alineat 2 din legea nr.31/1990, referitoare la regula unanimitatii, tot in considerarea calitatii de asociat a societatii reclamante.
In raport de aceste temeiuri de fapt si de drept, a constatat nulitatea absoluta a deciziei asociatului unic nr.1/17 iulie 2006, precum si a actului aditional subsecvent, in legatura cu acesta din urma facand aplicarea principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accpientis.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat apel nemotivat paratele, cauza fiind inregistrata sub acelasi numar unic la 27 februarie 2009, pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala.
Motivele de apel au fost depuse la 9 aprilie 2009, cu respectarea termenului prevazut de dispozitiile articolului 287 alineat 2 Cod procedura civila.
In motivarea apelului s-a realizat o prezentare a situatiei de fapt pe care s-a grefat litigiul partilor, apreciindu-se ca instanta de fond in mod gresit a considerat ca, la momentul la care a fost adoptata decizia asociatului unic contestata, reclamanta avea calitate de asociat al societatii parate.
Sub acest aspect, a sustinut ca decizia comerciala nr.2285 din 5 septembrie 2006, mentionata de instanta de fond ca temei al constatarii calitatii de actionar a reclamantei, nu putea fi luata in calcul, intrucat a fost pronuntata ulterior datei la care a fost adoptata decizia asociatului unic, fiind de esenta regimului nulitatii actelor juridice aprecierea existentei cauzei de nulitate fata de momentul incheierii actului juridic, nu ulterior.
Raportat la aceste aspecte, a sustinut ca la 17 iulie 2006, cand s-a adoptat decizia contestata, societatea parata avea un singur asociat inregistrat la registrul comertului, respectiv societatea care a adoptat decizia.
In legatura cu acelasi aspect, a sustinut si ca pana la 17 iulie 2006 reclamanta nu a obtinut nici o hotarare judecatoreasca de suspendare sau de anulare a deciziilor asociatului unic prin care s-a hotarat schimbarea structurii asociatilor si revocarea administratorilor, fiind imperios necesar sa se respecte principiul fundamental exprimat prin adagiul tempus regit actum.
A doua critica vizeaza faptul ca instanta de fond s-a pronuntat in mod nelegal asupra intervenirii rezolutiunii contractului de cesiune de parti, cu ignorarea efectelor pactului comisoriu de gradul IV instituit de partile contractului de cesiune.
Au sustinut ca in acest mod instanta de judecata a incalcat normele de competenta aplicabile in cazul de fata, avand in vedere si faptul ca hotararea Tribunalului arbitral, singurul care se putea pronunta cu privire la rezolutiunea contractului, nu este recunoscuta definitiv si irevocabil pe teritoriul Romaniei. A indicat drept norme incalcate de instanta de fond prevederile articolului 3433 alineat 1 Cod procedura civila.
Au dezvoltat motivele care, au facut operant pactul comisoriu de gradul IV inserat in contractul de cesiune parti sociale, sustinand ca orice drepturi ar pretinde intimata reclamanta in baza acestui contract au fost desfiintate, inclusiv dreptul de a fi convocata si de a vota in Adunarea generala a asociatilor.
In legatura cu efectele pactului comisoriu din contractul de cesiune de parti sociale, apelantele au aratat ca a operat repunerea partilor in situatia anterioara si, ca urmare a inregistrarii la registrul comertului a mentiunii cu privire la noua structura a actionariatului, toate deciziile ulterioare au fost legal adoptate de asociatul unic.
Au aratat ca intimata reclamanta a formulat actiuni in anularea deciziilor prin care asociatul unic a schimbat structura societatii, insa acestea nu au fost solutionate de catre instantele de judecata, situatie in care actul juridic incheiat beneficiaza de o prezumtie de valabilitate, ceea ce presupune ca actul juridic a produs efecte pana la pronuntarea nulitatii, legislatia romana nerecunoscand existenta asa - numitelor acte inexistente.
Au sustinut ca, si daca prin absurd s-ar fi considerat ca societatea reclamanta ar fi avut calitate de asociat la 17 iulie 2006, aceasta ar fi fost obligata sa voteze numirea administratorului P. E., in conformitate cu dispozitiile articolului 9 din actul constitutiv al societatii parate, aceasta pe langa faptul ca nu trebuiau respectate conditiile privind formalitatile de convocare si de vot.
A treia critica vizeaza stabilirea de catre instanta de fond in mod eronat a efectelor hotararii pronuntate de Tribunalul arbitral de la Paris. Apelantele au sustinut ca o hotarare arbitrala straina beneficiaza de hotarare de lucru judecat pe teritoriul Romaniei doar daca este recunoscuta definitiv si irevocabil de catre instantele romane, astfel cum prevad dispozitiile articolului 167 din legea nr.105/1992.
Avand in vedere ca nu exista o hotarare definitiva si irevocabila prin care instantele romane sa recunoasca hotararea arbitrala, in mod gresit tribunalul si-a intemeiat sentinta pe aceasta hotarare arbitrala.
Au prezentat pe scurt motivele care au stat la baza cererii pe care au formulat-o instantei in sensul respingerii solicitarii de recunoastere a hotararii arbitrale.
Apelul este intemeiat in drept pe dispozitiile articolului 282 si urmatoarele Cod procedura civila, ale articolelor 167 si 168 din legea nr.105/1992 si ale articolului 3433 alineat 1 Cod procedura civila.
La 15 mai 2009, intimata reclamanta a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca vadit nefondat, cu obligarea apelantelor la plata cheltuielilor de judecata.
Intimata reclamanta a facut la randul sau un scurt istoric al cauzei, prezentand aparari punctuale pe motivele de apel, centrate pe sustinerea ca, in conformitate cu caracterul retroactiv al nulitatii, cu aplicarea principiilor restitutio in integrum si quod nullum est, nullum producit effectum, efectul radierii mentiunilor nelegale din Registrul comertului, prin pronuntarea deciziei nr.2285 din 5 septembrie 2006 si a deciziei nr.2925 din 14 noiembrie 2006, este retroactiv.
A subliniat si faptul ca Tribunalul arbitral international de la Paris a anulat in mod irevocabil notificarea de rezolutiune a contractului de cesiune de parti sociale, iar aceasta anulare produce efecte retroactive.
De asemenea, a subliniat ca in procedura de exequatur, hotararea arbitrala straina a fost recunoscuta si prin decizia comerciala nr. 195 din 21 aprilie 2009 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI- a Comerciala, in acest fel hotararea dobandind putere de lucru judecat pe teritoriul Romaniei.
Intampinarea este intemeiata in drept pe dispozitiile Codului de procedura civila, ale codului civil, ale legii nr. 105/1992, si ale legii nr.31/1990.
Fata de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate in cauza, Curtea a apreciat apelul ca nefondat si l-a respins cu aceasta motivare si pentru urmatoarele considerente:
Se constata ca prin cererea introductiva de instanta societatea reclamanta a solicitat anularea deciziei nr.1 din 17 iulie 2006, adoptata de catre SC I. E. SA in pretinsa sa calitate de asociat unic al societatii parate. S-a solicitat si anularea actului aditional subsecvent acestei decizii.
La data adoptarii acestei decizii, in registrul comertului era mentionata prin incheierea nr. 17889 din 7 aprilie 2006 decizia asociatului unic nr.1/4 aprilie 2006, prin care se hotarase revenirea actionariatului in situatia anterioara semnarii contractului de cesiune dintre SC I. E. SA si societatea reclamanta (filele 53, 54 si 56 ale dosarului de fond).
Asa cum rezulta din considerentele deciziei comerciale nr.2285/R din 5 septembrie 2006, pronuntata in dosarul nr. 4421/2/206 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala, impotriva incheierii nr.17889 din 7 aprilie 2006 a judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti, s-a formulat recurs de catre societatea reclamanta, recurs inregistrat la 19 aprilie 2006.
Prin decizia comerciala sus-mentionata s-a admis recursul formulat de recurenta actualmente C.E.E.R.E.S., a fost modificata in tot incheierea nr. 17889 din 7 aprilie 2006, cu consecinta respingerii pe fond a cererii de inregistrare mentiuni ce privea decizia asociatului unic nr.1 din 4 aprilie 2006.
Aceasta decizie a fost retinuta de catre instanta de fond drept unul dintre temeiurile pentru admiterea cererii intimatei reclamante, iar hotararea primei instante a fost criticata prin apelul de fata in primul rand sub aspectul intemeierii pe aceasta decizie, care este ulterioara datei la care s-a adoptat decizia nr.1/17 iulie 2006.
Curtea nu a primit apararea intimatei reclamante intemeiata pe sustinerea ca aceasta decizie produce efecte retroactive, fiind aplicabile principiile de drept restitutio in integrum si quod nullum est, nullum producit effectum, avand in vedere ca prin decizia in discutie nu s-a anulat incheierea judecatorului delegat, o astfel de solutie neputandu-se pronunta in recurs, instanta de recurs fiind indrituita doar sa caseze sau sa modifice hotararile atacate ca urmare a admiteri recursului, astfel cum prevad dispozitiile articolului 312 alineat 2 Cod procedura civila.
De asemenea, Curtea a apreciat ca nu poate fi primita apararea intimatei parate nici in raport de considerentele hotararii atacate si de temeiurile de drept invocate, intrucat nu s-a apreciat ca admiterea recursului se impune pentru incalcarea unor forme de procedura sanctionate cu nulitatea, in conditiile articolului 304 punctul 5 Cod procedura civila, in conformitate cu dispozitiile articolului 304 punctul 9, raportat la articolul 3041 Cod procedura civila.
Cu toate acestea, Curtea a apreciat ca apelantele nu se pot prevala de efectele incheierii judecatorului delegat, chiar daca decizia de recurs este ulterioara momentului adoptari deciziei atacate, raportat la dispozitiile articolului 5 alineat 1 din Legea nr.26/1990, care prevad opozabilitatea mentiunilor de la data efectuarii lor in registrul comertului fata de terti, nu fata de partile care au efectuat aceste mentiuni apreciate ulterior drept in contradictie cu dispozitiile legale incidente. Altfel spus, apelantele parate nu pot invoca in favoarea lor prezumtia de validitate a actului juridic intocmit nelegal, nu pot invoca in favoarea lor neregularitatea pricinuita prin fapta proprie, intrucat ar contraveni principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Aceasta cu atat mai mult cu cat, ulterior pronuntarii incheierii nr.17889 din 7 aprilie 2006, dar anterior deciziei nr.1/17 iulie 2006, impotriva incheierii nr.17889 din 7 aprilie 2006 se declarase de catre intimata reclamanta din cauza de fata recurs, ceea ce impunea asociatului unic o atitudine prudenta si de buna credinta, care l-ar fi obligat la rezerva in adoptarea altor hotarari in pretinsa calitate de asociat unic pana la consolidarea acestei calitati, respectiv pana la solutionarea recursului declarat impotriva incheierii nr. 17889 din 7 aprilie 2006.
Al doilea motiv de apel este nefondat.
Se constata ca prima instanta nu s-a apreciat nici un moment investita cu o cerere de pronuntare asupra intervenirii rezolutiunii contractului de cesiune de parti sociale. Instanta de fond nu a facut decat sa treaca in revista acest contract in temeiul caruia intimata reclamanta a dobandit calitate de asociat al societatii parate, precum si sa sintetizeze concluziile la care a ajuns tribunalul arbitral, concluzii in sensul ca nu a operat pactul comisoriu de ultim grad, asadar nu a intervenit rezolutiunea acestui contract.
De asemenea, este nefondata critica referitoare la neluarea in considerare a deciziei asociatului unic nr. 1 din 4 aprilie 2006, in legatura cu care apelantele parate au sustinut ca opereaza prezumtia de validitate. Curtea a apreciat, sub acest aspect, ca este intemeiata sustinerea apelantelor parate in sensul ca in sistemul romanesc de drept nulitatea este exclusiv judiciara, insa apreciaza ca in materia speciala dedusa judecatii de fata acest principiu cunoaste limitari.
Pentru ca un act juridic incheiat de o societate comerciala sa fie opozabil tertilor, asadar atat intimatei reclamante, cat si instantelor de judecata, este nevoie ca actul respectiv sa fie mentionat in registrul comertului, astfel cum prevad dispozitiile articolului 5 din legea nr.26/1990.
Decizia asociatului unic nr.1/4 aprilie 2006, intr-adevar, nu era anulata la momentul adoptarii deciziei asociatului unic nr.1/17 iulie 2006, insa, mentionata in registrul comertului iar ulterior mentiunea inlaturata de catre instanta de recurs, aceasta decizie nu mai poate beneficia de efectul de opozabilitate pe care apelantele parate inteleg sa-l invoce fata de terti.
In plus, aceasta decizie a fost anulata prin sentinta comerciala nr.526 din 22 ianuarie 2010, pronuntata in dosarul nr. 16651/3/2006, al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala, sentinta care, desi nu s-a facut dovada ca este irevocabila, este executorie potrivit dispozitiilor articolului 7208 Cod procedura civila si se bucura de putere de lucru judecat relativa, producand efecte pe trecut.
In ce priveste al treilea motiv de apel, Curtea l-a apreciat ca nefondat.
Indiscutabil ca, potrivit dispozitiilor articolului 167 din legea nr.105/1992, beneficiaza de puterea lucrului judecat hotararile straine care au fost recunoscute in Romania.
La momentul pronuntarii sentintei apelate in cauza de fata o astfel de recunoastere fusese facuta prin sentinta comerciala nr. 12431 din 18 noiembrie 2008, pronuntata in dosarul nr. 22545/3/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala.
Aceasta sentinta are caracter executoriu, conform dispozitiilor articolului 7208 Cod procedura civila, bucurandu-se de putere de lucru judecat relativa.
La momentul solutionarii pricinii de fata, aceasta hotarare este si irevocabila prin respingerea apelului declarat impotriva ei prin decizia nr.378 din 21 octombrie 2009 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala, ca si a recursului indreptat impotriva acestei decizii, prin decizia nr.1763 din 18 mai 2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia Comerciala (fila 125 a dosarului de apel). In acest fel, Curtea a apreciat ca puterea de lucru judecat relativa a hotararii avuta in vedere de prima instanta a fost consolidata, iar prima instanta a pronuntat o hotarare la adapost de orice critica.
Curtea a inlaturat apararile formulate de cele doua apelante in sensul ca, indiferent daca s-ar fi respectat cerintele de convocare si de vot, intimata - reclamanta ar fi fost oricum obligata sa voteze in sensul in care a fost adoptata decizia contestata, avand in vedere ca aceste sustineri se circumscriu mai degraba exceptiei lipsei de interes in promovarea actiunii in anulare, exceptie respinsa de prima instanta, fara sa fie contestata expres.
In plus, Curtea a apreciat ca nici un argument nu poate fi luat in considerare si nici unei aparari nu i se poate da eficienta in conditiile in care se constata incalcarea normelor legale imperative privitoare la convocarea unei adunari generale si privitoare la conditiile de vot cu care a fost adoptata o hotarare, cata vreme aceste doua aspecte constituie premise care fac de prisos analiza rezultatului manifestat intr-o hotarare a Adunarii generale.
Toate aceste considerente au fundamentat convingerea Curtii ca prima instanta a stabilit corect situatia de fapt pe baza hotararii arbitrale straine recunoscute prin hotarare irevocabila, hotarare care, potrivit articolului 167 din legea nr.105/1992 beneficiaza de puterea lucrului judecat si care, potrivit articolului 178 din acelasi act normativ, are forta probanta in fata instantelor romane cu privire la imprejurarea ca nu a operat pactul comisoriu inserat de parti in contractul de cesiune parti sociale. Asadar, Curtea a apreciat ca in mod legal si temeinic prima instanta a retinut ca intimata - reclamanta avea calitate de asociat la momentul adoptarii deciziei asociatului unic nr.1/17 iulie 2006, de aceea se impunea a fi convocata si a participa la vot in conditii legale, indiferent de problemele aflate pe ordinea de zi a Adunarii generale.
Curtea a apreciat, de asemenea, ca prima instanta a retinut in mod legal si temeinic nesocotirea dispozitiilor articolelor 192 alineat 2 si 195 alineat 2 si 3 din legea nr.31/1990, hotararea data respectand cerintele legii.
In consecinta, in temeiul articolelor 295 si 296 Cod procedura civila, Curtea a respins apelul ca nefondat.
Fata de pozitia exprimata de intimata reclamanta la ultimul termen de judecata, Curtea a luat act ca aceasta isi rezerva dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata ( E.V.).