Societate aflata in procedura insolventei, inregistrarea mentiunilor privind modificarea actului constitutiv avand ca obiect instrainarea partilor sociale.
- Art.42 din Legea nr.85/2006 abrogat ulterior prin Legea nr.277 din 7 iulie 2009.
Existand o hotarare judecatoreasca irevocabila care interzice, sub sanctiunea nulitatii, instrainarea partilor sociale fara acordul judecatorului-sindic, nu poate fi invocata abrogarea ulterioara a acestei interdictii, debitorul avand obligatia sa respecte toate hotararile si masurile dispuse pentru derularea proceduri insolventeii.
Decizia nr. 1972 din 23 noiembrie 2010 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal
Prin plangerea inregistrata la Tribunalul Dambovita la data de 15.07.2010, impotriva rezolutiei Directorului O.R.C. de pe langa Tribunalul Dambovita nr.4256/28.06.2010, petenta SC R P SRL a solicitat anularea acesteia si admiterea cererii nr.26506/08.06.2010 privind instrainarea partilor sociale.
In motivarea plangerii, petenta arata ca a solicitat inregistrarea mentiunilor privind modificarea actului constitutiv datorita instrainarii partilor sociale, dar cererea i-a fost respinsa pentru ca, societatea fiind sub incidenta Legii 85/2006 privind insolventa, trebuia sa respectate dispozitiile sentintei nr.214/2009 in sensul ca trebuia sa se prezente acordul judecatorului-sindic pentru instrainarea partilor sociale.
S-a precizat ca prin pct.147 al Legii nr.277/2009 a fost abrogat in intregime art.42 al Legii nr.85/2006, astfel ca nu mai exista atributia judecatorului sindic de incuviintare a cesiunii partilor sociale.
Prin sentinta nr.808 pronuntata in data de 3 august 2010, Tribunalul Dambovita a respins plangerea formulata de reclamanta in contradictoriu cu parata Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Dambovita.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca prin pct.147 al Legii nr.277/2009 a fost intr-adevar abrogat in intregime art.42 al Legii nr.85/2006 care prevedea ca dupa deschiderea procedurii potrivit art.33, este interzis administratorilor debitorilor, persoane juridice, sub sanctiunea nulitatii, sa instraineze, fara acordul judecatorului-sindic, actiunile ori partile lor sociale sau de interes detinute de debitorul care face obiectul acestei proceduri.
Tribunalul a constatat ca, in cauza prin sentinta nr.214/2009 pronuntata de judecatorul-sindic in dosarul nr.1291/120/2009 al Tribunalului Dambovita, s-a prevazut obligatia pentru asociatii societatii petente de a se prezenta acordul judecatorului-sindic pentru instrainarea partilor sociale.
Instanta de fond a considerat ca abrogarea art.42 din Legea nr.85/2006 nu poate conduce la ideea ca este interzis judecatorului-sindic sa dispuna asupra aprobarii instrainarii partilor sociale si pentru aceste considerente, atata timp cat printr-o sentinta ramasa irevocabila a fost stabilita existenta acordului judecatorului sindic pentru instrainarea partilor sociale, s-a constatat ca in mod corect ORC a solicitat petentei sa prezinte acest acord.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta SC R P SRL, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei atacate si pe cale de consecinta admiterea actiunii astfel cum a fost formulata.
In motivarea recursului s-a sustinut ca la data de 8 iunie 2010 reclamanta a depus la registrul comertului cererea nr.26506 de inregistrare a mentiunilor referitoare la modificarea actului constitutiv, dar prin rezolutia nr.4256 din data de 28 iunie 2010, ORC Dambovita a respins cererea sa, motivand ca societatea se afla sub incidenta legii insolventei si ca are nevoie de acordul judecatorului sindic pentru instrainarea partilor sociale.
In continuare s-a aratat ca sentinta de deschidere a procedurii a fost pronuntata in data de 12 mai 2009, data la care erau in vigoare dispozitiile art.42 ale Legii 85/2006 si ca la data de 14 iulie 2009 s-a publicat Legea nr.277/2009, care la punctul 147 a abrogat in intregime art.42.
Recurenta mentioneaza ca in mod eronat s-a respins cererea sa, intrucat in conformitate cu prevederile Legii nr.277/2009 nu mai avea nevoie de acordul judecatorului sindic pentru a instraina partile sociale efectuate dupa deschiderea procedurii.
In acest context sustine ca sunt doua probleme de drept supuse judecatii, respectiv problema capacitatii juridice si principiul interdictiei aplicarii ultraactive (dupa abrogare) a unei legi vechi.
In ceea ce priveste problema capacitatii juridice, se arata ca nu exista o conditionare expresa in cadrul legii aplicabile si in aceasta situatie nu se pot impune conditii in baza unei legi abrogate si principiul interdictiei nu are valabilitate, intrucat este interzis ca legea veche sa guverneze acte juridice efectuate dupa iesirea sa din vigoare.
Recurenta sustine ca au formulat plangere impotriva rezolutiei Directorului O.R.C. de pe langa Tribunalul Dambovita, dar tribunalul, in mod eronat, a precizat ca au nevoie de acordul judecatorului sindic si ca sentinta de deschidere a procedurii prevedea aceasta interdictie, desi au aratat ca aceste atributii au fost retrase prin lege.
S-a mai aratat ca orice judecator sindic nu exercita decat atributiile pe care i le incredinteaza legea, iar nu atributiile pe care i le-a retras legea, neputand sa persiste in exercitarea acestor atributii pe care si le-a conferit printr-o sentinta doar pentru ca asa prevedea la acel moment legea.
Mai mult, s-a mentionat ca o situatie juridica dispusa printr-o sentinta in baza legii de atunci, inceteaza de drept prin abrogarea acelei dispozitii legale, nesupravietuind abrogarii art.42, nefiind prioritara, in detrimentul Legii nr.277/2009 si neavand o forta juridica superioara unei legi.
Se motiveaza ca ratiunea abrogarii interdictiei instrainarii partilor sociale si a abrogarii atributiilor judecatorului sindic pentru acest caz este aceea ca proprietatea partilor sociale nu impiedica deloc aplicarea in continuare a prevederilor Legii 85/2006 si ca, in cazul in speta, recurenta se afla in executarea unui plan de reorganizare, prin cesiune se aduce un aport la capital.
In baza art.115 Cod procedura civila, parata ORC de pe langa Tribunalul Dambovita a formulat intampinare, in cuprinsul careia a sustinut ca recursul este nefondat.
Intimata-parata a aratat ca prin rezolutia de amanare din data de 10 iunie 2010 directorul ORC a solicitat acordul judecatorului sindic pentru instrainarea partilor sociale, intrucat exista o sentinta pronuntata anterior abrogarii art.42 din Legea insolventei care impunea acest acord.
Intimata a precizat ca atat recursul, cat si plangerea au fost formulate de reclamanta prin administrator special, fara a fi inregistrat in registrul comertului si fara a fi desemnat printr-o hotarare a adunarii generale a asociatilor.
S-a mai sustinut ca, avand in vedere ca reclamanta nu si-a precizat cererea de chemare in judecata si nici nu a depus niciun document in sustinerea cererii, in mod corect in temeiul art.7 alin.6 din OUG nr.116/2009, directorul ORC a respins cererea prin rezolutia nr.4256/28 iunie 2010.
Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate si a temeiurilor prevazute de art. 304 Cod procedura civila precum si sub toate aspectele, potrivit art.3041 Cod procedura civila, Curtea a retinut ca recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmeaza:
Judecatorul fondului a retinut corect situatia de fapt si a aplicat corespunzator dispozitiile legale incidente solutionarii cauzei raportat si la faptul ca anterior modificarii legii s-a pronuntat o hotarare ce a ramas irevocabila si obligatorie pentru parti.
Astfel, la data de 15 martie 2010 s-a adoptat Hotararea Adunarii Generale a asociatilor societatii in care se aproba instrainarea partilor sociale si s-a incheiat contractul de cesiune parti sociale inregistrat cu nr.108/15.03.2010, contract care avea ca obiect transferul partilor sociale ale societatii debitoare.
Transferul partilor sociale, are efect, pentru parti, la data incheierii contractului de cesiune si a Hotararii a Adunarii generale si pentru terti, la data efectuarii publicitatii actului de transfer a partilor sociale.
La data Hotararii si a contractului de cesiune nu era in vigoare art.42 din Legea nr.85/2006 (abrogat prin Legea nr.277 din 7 iulie 2009), insa exista sentinta pronuntata in dosarul de insolventa nr.1291/120/2009, prin care se interzicea administratorului debitoarei sub sanctiunea nulitatii sa se instraineze fara acordul judecatorului-sindic, partile sociale detinute de debitoare.
Prin urmare, la data Hotararii si a contractului de cesiune (15 martie 2010), recurenta trebuia sa obtina acordul judecatorului sindic pentru instrainarea partilor sociale, in caz contrar, cesiunea fiind sanctionata cu nulitatea.
Contractul de cesiune trebuia sa respecte prevederile legale in vigoare, la data intocmirii lui, nu la data inregistrarii in registrul comertului iar recurenta avea nevoie pentru a proceda legal la instrainarea partilor sociale de acordul judecatorului sindic.
Prin cererea inregistrata in data de 8 iunie 2010 sub nr.26506, recurenta a solicitat inregistrarea in registrul comertului a Hotararii asociatului unic nr.104/15.03.2010, avand ca obiect cesiunea partilor sociale. S-a depus la dosarul societatii si Procesul verbal din data de 3 august 2009, incheiat de administratorul judiciar, prin care s-a propus ca administrator special, administratorul statutar al societatii.
Prin rezolutia de amanare din data de 10 iunie 2010 s-a solicitat acordul judecatorului-sindic pentru instrainarea partilor sociale, dat fiind faptul ca societatea este sub incidenta Legii nr.85/2006 si ca, prin sentinta nr.214 pronuntata in data de 12 mai 2009 de Tribunalul Dambovita in dosarul nr.1292/2009, judecatorul-sindic a dispus interzicerea instrainarii partilor sociale fara acordul sau.
Tot prin rezolutia de amanare din 10 iunie 2010 s-a solicitat sa se precizeze in scris obiectul cererii de inregistrare, si anume daca se solicita inregistrarea administratorului-special, dat fiind faptul ca cererea de inregistrare nu era completata corespunzator, iar in situatia in care se solicitat inregistrarea administratorului-special sa se prezinte documentele prevazute de art.190 alin.4 coroborat cu art.161 si 162 din Normele Metodologice privind modul de tinere a registrelor comertului, de efectuare si de eliberare a informatiilor, aprobate prin Ordinul Ministerului Justitieinr.2594/C din 10 octombrie 2008 ( hotararea adunarii generale semnata de asociatii societatii petente, prin care se desemneaza administratorul special, declaratia pe propria raspundere data de administratorul special in una din formele prevazute de lege, pentru detinerea acestei calitati).
La termenul din data de 28 iunie 2010 petenta-recurenta nu a procedat la precizarea obiectului cererii, si nu a depus niciun document in sustinerea cererii, motiv pentru care in temeiul art.7 alin.6 din OUG nr.116/2009, directorul ORC de pe langa Tribunalul Dambovita a respins cererea nr.26506/08.06.2010 prin rezolutia nr.4256/28.06.2010.
Instanta de fond a respins corect plangerea formulata de debitoare avand in vedere faptul ca aceasta nu s-a conformat solicitarilor mai sus mentionate si nici dispozitiilor legale in vigoare si nu a respectat hotararea irevocabila a judecatorului-sindic prin care i se interzicea instrainarea partilor sociale.
Faptul ca ulterior s-a abrogat dispozitia legala in baza careia se interzicea instrainarea partilor sociale fara acordul judecatorului sindic nu-i poate profita recurentei fiind tinuta de hotararea irevocabila care este obligatorie pentru ea.
Este de neinteles refuzul recurentei de a se adresa judecatorului-sindic avand in vedere faptul ca recurenta se afla in procedura generala de insolventa, s-a desemnat administratorul judiciar si are obligatia sa respecte toate hotararile si masurile dispuse pentru derularea procedurii.
Existand o hotarare judecatoreasca care interzice, sub sanctiunea nulitatii, instrainarea partilor sociale fara acordul judecatorului-sindic, nu poate fi invocata abrogarea ulterioara a acestei interdictii.
Retinand ca sentinta recurata este temeinica si legala, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea in baza dispozitiilor art.312 Cod procedura civila a respins recursul ca nefondat in cauza nefiind incident niciunul din motivele prev. de art. 304 Cod procedura civila.