Petrom SA, prima de aprovizionare toamna-iarna, cota de gaz, Planul social al societatii din 2005 Sentinta civila nr. 1324 din data de 14.12.2009
pronunțată de Tribunalul Mures

Prin actiunea formulata de reclamantul B M A, astfel cum a fost precizata la fila 93, s-a solicitat obligarea angajatorului SC Petrom SA la plata drepturilor salariale de 340 lei pentru aprovizionarea de toamna-iarna, actualizate pana la data platii efective conform art.176 al.1 si 2 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul Ramurii Energie Electrica, termica, Petrol si Gaze, valabil pe anii 2005, 2006, 2007 coroborat cu dispozitiile art.170 al.1 si 2 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitati din industria petroliera, raportate la dispozitiile art.7 din din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate, raportate la art.241 al.1 lit.c din Legea nr.130/1996. A mai solicitat obligarea paratei la plata sumei de 6070 lei reprezentand contravaloarea cotei de gaze naturale pe anii 2005-2006, potrivit art.187 alin.2 din Contractul Colectiv de Munca, sume ce solicita a fi reactualizate pana la data platii efective , cu cheltuieli de judecata, precum si obligarea la plata sumei de 5809 lei reprezentand drepturi salariale cuvenite si neachitate de parata in baza art.4 din Planul Societatii Petrom / 21.04.2005 si art.50 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul Petrom din anul 2005-2006, sume ce solicita a fi reactualizate cu indicele de inflatie.
In motivarea actiunii, reclamantul aratata ca a avut calitatea de angajat a paratei. Sustine ca desi conform art.176 al.1 si 2 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul Ramurii Energie Electrica, termica, Petrol si Gaze, valabil pe anii 2005, 2006, 2007 "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, ziua meseriei, Craciun, precum si in luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamna-iarna), salariatii vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, in suma fixa.
Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramura, stabilit conform prevederilor prezentului contract." Aceste drepturi nu au fost acordate pentru anul 2005- 2006.
De asemenea, arata ca art.187 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul ramurii prevede expres dreptul salariatilor de a li se acorda anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, astfel ca trebuie sa beneficieze de un ajutor material in valoare de 2681 lei pentru anul 2005 si 3.389 lei pentru anul 2006.
Referitor la petitul privind obligarea paratei la plata sumei de 5809 lei reprezentand drepturi salariale cuvenite si neachitate arata ca societatea nu le-a acordat numarul de salarii medii nete prev.de art.50 din Contractul Colectiv de Munca. Reclamantul a sustinut ca parata trebuia sa ii acorde cumulat cele 2 indemnizatii de concediere colectiva prevazute in Planul social, respectiv Contractul Colectiv de Munca.
In continuare reclamantul a aratat ca obligatia de a acorda cumulat cele doua indemnizatii rezulta din faptul ca, desi adoptat ulterior Planul social nu exclude aplicarea prev. art. 50 din Contractul Colectiv de Munca. Pe de alta parte s-a aratat ca art. 50 din Contractul Colectiv de Munca in vigoare in anii 2005-2007 nu prevedea aplicarea alternativa a respectivelor indemnizatii de concediere, abia in anul 2008 fiind inclusa in Contractul Colectiv de Munca o prevedere expresa in acest sens.
In drept, au fost invocate prevederile art. art. 176 din CCM la nivelul ramurii energie electrica, termica, gaze, si art.170 la nivel de unitate., 132 Cod procedura civila, 40, 161, 243, 236, 281 si urm. Codul Muncii..
In probatiune, a fost depus la dosar extras din contractul colectiv de munca invocat si copii dupa actele de munca ale reclamantului., extrase din Planul social, inscrisul referitor la data si motivul incetarii contractului individual de munca, copia CIM si practica judiciara.
Parata SC Petrom SA Bucuresti, prin intampinarea depusa la dosar a solicitat respingerea cererii reclamantului invocand si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
Astfel s-a considerat de parata ca in cauza este aplicabil art.283 lit.e din Codul muncii, reclamantii solicitand drepturi salariale in executarea contractului colectiv de munca, actiune pentru care termenul de prescriptie este de 6 luni.
Referitor la lipsa calitatii procesuale active a reclamantului s-a aratat din nou ca nu s-au purtat negocieri pe aceasta tema cu sindicatele dupa 1998 astfel incat inexistenta unor negocieri pe aceasta tema duce si la lipsa dreptului material, astfel incat reclamantul nu este creditor in raportul juridic invocat si este lipsit de calitate procesuala activa.
Pe fondul cauzei s-a aratat de parata ca al.6 al Contractului Colectiv de Munca la nivelul Ramurii Energie Electrica, termica, Petrol si Gaze instituie o exceptie de la al.1 si 2 se introduce o exceptie in sensul ca fiecare din adaosurile de mai sus se acorda in conditiile in care, prin contractele colective de munca incheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui in salariul de baza. Sindicatul din cadrul Petrom nu a mai solicitat in cadrul negocierilor prevederea distincta a ajutorului pentru aprovizionarea de toamna-iarna, incepand cu 1999. s-a mai considerat ca actiunea reclamantilor este formulata cu rea credinta reprezentand un abuz de drept.
Mai arata ca intentia partilor in legatura cu posibilitatea cumularii indemnizatiei de concediere prev. in CCM si cea prevazuta in Planul social a fost de a nu fi cumulata, aspect ce rezulta din amendamentul ce a fost semnat la 13.08.2006 ce a completat pct.4 al Planului social, aceasta vointa fiind exprimata si in art.150 din CCM aplicabil in anul 2008.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarele :
In ceea ce priveste prescriptia dreptului la actiune conform art.283 din Codul muncii " Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate:
__
c) in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator;
__.
e) in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
(2) In toate situatiile, altele decat cele prevazute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nasterii dreptului."
In plus, prevederile art.166 din Codul muncii au caracter special fata de dispozitiile mai sus mentionate.
Intr-adevar drepturile salariale deriva din contractul colectiv la nivel de ramura insa trebuie sa se observe ca ele sunt un drept individual al reclamantilor si ca drepturile salariale sunt incluse in sfera de aplicare a prevederilor art.166 din Codul muncii astfel incat nu sunt incdente prevederile referitoare la prescriptia dreptului la actiune.
Referitor la lipsa calitatii procesuale active a reclamantului s-a aratat ca nu s-au purtat negocieri pe aceasta tema cu sindicatele dupa 1998 astfel incat inexistenta unor negocieri pe aceasta tema duce si la lipsa dreptului material, astfel incat reclamantul nu este creditor in raportul juridic invocat si este lipsit de calitate procesuala activa. Dupa cum am aratat la alineatul precedent dreptul material exista si oricum acesta nu are influenta asupra calitatii procesuale active deoarece reclamantul este titularul drepturilor salariale prevazute in contractul colectiv de munca astfel incat acesta are calitate procesuala activa.
Conform art.176 al.1 si 2 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul Ramurii Energie Electrica, termica, Petrol si Gaze, valabil pe anii 2004 si 2005 "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, ziua meseriei, Craciun, precum si in luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamna-iarna), salariatii vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, in suma fixa.
Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramura, stabilit conform prevederilor prezentului contract."
Potrivit art.176 al.1 si 2 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul Ramurii Energie Electrica, termica, Petrol si Gaze, inregistrat la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei cu nr. 288/02/15.02.2006 valabil pe anii 2006 si 2007 "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, ziua meseriei, Craciun, precum si in luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamna-iarna), salariatii vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, in suma fixa.
Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramura, stabilit conform prevederilor prezentului contract."
S-a sustinut de reclamant ca aceste drepturi nu au fost acordate pentru anul 2005, 2006 si 2007.
Potrivit art.241 alin.1 din Codul muncii si a Legii 130/1996 privind contractul colectiv de munca, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toti salariatii angajatorului, pentru toti salariatii din grupul de angajatori, pentru toti salariatii incadrati la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul iar potrivit art.247 din Codul muncii in cazul in care la nivel de angajator grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior.
La nivel de angajator, respectiv la nivel de Petrom, exista un contract colectiv de munca, legal incheiat intre partenerii sociali Petrom SA si FSLI Petrom, aplicabil care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamanti, dar care in Cap.VI intitulat ,,Protectia sociala a salariatilor si alte drepturi" prevazute in art. 147-183 stipuleaza drepturi si ajutoare superioare celor prevazute in Contractul Colectiv de Munca la nivel de Ramura.
Potrivit art.168 al.3 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul Petrom, incepand cu 1.06.1997, suplimentarea salariala pentru aprovizionarea de toamna va fi introdusa in salariul de baza, dupa un mod de calcul ce va face obiectul unui act aditional la prezentul contract.
Potrivit art.168 al.2 teza finala din Contractul Colectiv de Munca la nivelul Petrom, Suplimentarea salariala pentru aprovizionarea de toamna a fost introdusa in salariul de baza, (conform telexului 2412/1998).
Conform art.176 al.3 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul Ramurii Energie Electrica, termica, Petrol si Gaze, valabil pe anii 2004 si 2005 "Conditiile si criteriile de acordare se vor stabili in contractele colective de munca incheiate la nivele inferioare."
Conform art.176 al.6 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul Ramurii Energie Electrica, termica, Petrol si Gaze, valabil pe anii 2004 si 2005 "Fiecare din adaosurile de mai sus se acorda in conditiile in care, prin contractele colective de munca incheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui in salariul de baza."
Aceleasi prevederi legale se regasesc si in Contractul Colectiv de Munca la nivelul Ramurii Energie Electrica, termica, Petrol si Gaze, inregistrat la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei cu nr. 288/02/15.02.2006 valabil pe anii 2006 si 2007 .
Instanta observa ca in contractele Contractele Colective de Munca la nivelul Petrom din 1997 si 1998 s-a convenit includerea suplimentarii salariale pentru aprovizionarea de toamna in salariul de baza, sens in care s-a si emis telexul 2412/1998.
Ulterior intr-adevar in contractele colective la nivel de unitate nu se mai face trimitere la suplimentarea salariala pentru aprovizionarea de toamna, insa acesta se datoreaza faptului ca incepand cu anul respectiv, salariile s-au majorat exact cu cuantumul respectivului ajutor convenit la negocieri.. Astfel din modul de redactare al contractului colectiv de munca se observa ca vointa partilor a fost ca incepand cu 1.06.1997 pentru anii urmatori suplimentarea salariala pentru aprovizionarea de toamna sa fie introdusa in salariul de baza.
Ambele parti, atat reclamantul cat si parata, invoca faptul ca dupa 1998 nu s-au mai purtat negocieri pe tema acestui ajutor. Reclamantul sustine ca in acest caz se aplica prevederile Contractului Colectiv de Munca la nivelul Ramurii Energie Electrica, termica, Petrol si Gaze care prevad acest ajutor, in timp ce parata sustine ca in lipsa negocierilor pe aceasta tema nu exista vreun drept material in privinta ajutorului.
Se observa ca potrivit art. 4-6 din Legea nr.130/1996 "Negocierea colectiva va avea ca obiect, cel putin: salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru si conditiile de munca.
Initiativa negocierii apartine patronului.
In cazul in care patronul nu angajeaza negocierea, aceasta are loc la cererea organizatiei sindicale sau a reprezentantilor salariatilor, dupa caz, in termen de 15 zile de la formularea cererii."
Este de remarcat ca initiativa negocierii contractului colectiv de munca la nivel de unitate, inclusiv sub aspectul salariilor apartine patronului, insa in cazul in care patronul nu angajeaza negocierea, aceasta are loc la cererea organizatiei sindicale sau a reprezentantilor salariatilor, dupa caz, in termen de 15 zile de la formularea cererii. Astfel in cauza de fata, ambele parti invocand lipsa negocierilor isi invoca de fapt propria culpa, ori in aceasta situatie atata timp cat nu exista o manifestare contrara de vointa se retine de instanta ambele parti au convenit la includerea suplimentarii salariale pentru aprovizionarea de toamna in salariul de baza incepand cu 1997 pentru toti anii urmatori. De altfel daca nu s-ar mai fi acordat acest ajutor in anii urmatori ar fi trebuit sa scada salariul reclamantului incepand cu 1999 ceea ce nu a fost cazul.
Drept urmare fata de cele expuse instanta urmeaza sa respinga acest capat de cerere ca nefondat.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind obligarea paratei la plata sumei de 9656 lei, reprezentand cota de gaze tribunalul il apreciaza ca neintemeiat.
Art. 187 alin. 1 si 2 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul ramurii energie electrica, termica, petrol si gaze, valabil pe anii 2006 - 2008 (inregistrat la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei cu nr. 288/02/15.02.2006) prevede ca "Salariatii agentilor economici nominalizati in anexa nr. 1, punctul B (intre care si S.C. Petrom S.A.), vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale" (alin. 1) si ca "De acelasi drept beneficiaza salariatii avuti in vedere la alineatul 1 si cei ai agentilor economici din industria petroliera nominalizati in anexa nr. 1, in cazul in care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de baza" (alin. 2).
Alin. 3 al aceluiasi articol prevede: "Cuantumul si conditiile de acordare vor fi stabilite prin contractele colective de munca la nivele inferioare".
Potrivit art. 241 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toti salariatii din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul, iar potrivit art. 247 din Codul muncii in cazul in care la nivel de angajator grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior.
La nivel de grup de unitati exista o reglementare (art. 178 alin. 1 din Contractul colectiv de munca incheiat la acest nivel) potrivit careia "Salariatii agentilor economici nominalizati in anexa 1 vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea a 2.500 - 4.000 mc de gaze naturale".
Trebuie retinut textul art. 176 din Contractul colectiv de munca pe anul 1997 (incheiat intre Petrom R.A. si salariati, reprezentati de F.S.L.I. Petrom), potrivit caruia: "Incepand cu 1.06.1997, ajutorul material reprezentand contravaloarea a 4.000 mc. de gaze naturale, ce se acorda fiecarui salariat, va fi inclus in salariul de baza. Modalitatea concreta de calcul va face obiectul unui act aditional la prezentul contract".
In contractele colective la nivel de unitate incheiate ulterior anului 1997, singurele trimiteri la acordarea acestui ajutor material au urmatorul continut: "Ajutorul material reprezentand contravaloarea unei cantitati de gaze naturale a fost compensat prin Contractul Colectiv de Munca pe anul 1997" (art. 176 alin. 1 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul Petrom valabil pentru perioada in litigiu).
Din interpretarea textelor mai sus mentionate reiese, in mod evident, ca aferent perioadei in litigiu reclamantul avea dreptul sa primeasca un ajutorul material, reprezentand contravaloarea a 4.000 mc. de gaze naturale, si ca aceste drepturi banesti (reprezentand contravaloarea a 4.000 mc. de gaze naturale), in baza intelegerii dintre parti, au fost acordate petentul printr-un singur act de executare, incepand cu data de 01.06.1997 (data de la care ajutorul a fost inclus in salariul de baza al fiecarui salariat din cadrul Petrom). Fiind inclus in salariul de baza, ajutorul material a fost acordat, practic, reclamantului luna de luna si an de an, incepand cu data de 01.06.1997.
Daca am accepta ideea ca ajutorul material din speta a fost acordat reclamantului doar in anul 1997, atunci in carnetul de munca ale reclamantului ar trebui sa identificam, incepand cu anul 1998, o diminuare consistenta a salariului de baza, aspect care nu este sustinut de probele din dosar (a se vedea carnetele de munca ale reclamantilor). In cazul in care am accepta opinia ca ajutorul material din speta nu a fost acordat reclamantului niciodata, atunci am nega existenta majorarii salariului de baza al reclamantului, majorare care s-a produs incepand cu data de 01.06.1997 (a se vedea carnetele de munca ale reclamantilor) si care nu poate fi confundata cu majorarile ulterioare, produse prin indexarea salariilor. Niciuna dintre aceste doua opinii nu au suport in realitate.
In ceea ce priveste ultimul capat de cerere respectiv obligarea paratei la plata sumei de 5809 lei reprezentand drepturi salariale cuvenite si neachitate de parata, tribunalul retine ca si acesta este neintemeiat.
Prin prevederile art. 50 al.1 din contractul colectiv de munca aplicabil la nivelul SC PETROM SA in anul 2005 s-a stabilit ca la concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului, "angajatorul ii plateste, functie de vechimea acestuia, o indemnizatie minima de concediere, dupa cum urmeaza: de la 6 luni la 3 ani un salariu mediu net; de la 3 la 10 ani doua salarii medii nete; de la 10 la 15 ani trei salarii medii nete; peste 15 ani patru salarii medii nete".
La alineatul 3 si 4 al aceluiasi articol, insa, se stabileste ca "valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu FSLI PETROM" precum si ca "prevederile domeniului vizat in prezentul articol se completeaza cu prevederile Planului Social insusit de parti".
Acest contract colectiv de munca a fost inregistrat la DMSSF Bucuresti cu nr. 2643/11.05.2005.
Prevederile enuntate anterior au fost preluate ulterior si in contractul colectiv de munca aplicabil in anul 2006 (inregistrat la DMSSF Bucuresti cu nr. 1054/24.02.2006) si in contractul colectiv de munca aplicabil in anul 2007 (inregistrat la DMSSF Bucuresti cu nr. 923/23.02.2007).
Aceste contracte colective de munca au fost semnate de FSLI Petrom ca reprezentant al angajatilor.
Partile nu contesta data incheierii Planului social, respectiv 21.04.2005.
Planul social a fost incheiat cu o valabilitate incepand de la data semnarii pana la 31 decembrie 2010. Incheierea Planului social s-a facut in perspectiva reorganizarii activitatii societatii, in cadrul unui program de restructurare a societatii considerata necesara pentru cresterea competitivitatii acesteia pe plan international si avand in vedere si externalizarea unor activitati.
Partile semnatare, SC Petrom SA si FSLI Petrom au conditionat efectele acestui Plan social de incheierea contractului colectiv de munca si au stabilit ca Planul social sa constituie o anexa a acestuia.
In acest plan social, la punctul 4 s-a determinat continutul "pachetelor financiare" constand drepturi salariale pe care angajatii urmau sa le primeasca.
Aceste drepturi au fost stabilite in functie de vechime dupa cum urmeaza: pentru 0,5 - 5 ani vechime - 8 salarii, pentru 5-15 ani vechime - 12 salarii iar pentru mai mult de 15 ani vechime - 15 salarii. In nota care insoteste aceste prevederi se arata ca termenul "salarii" inseamna "pentru anul 2005 salariul mediu brut din Petrom pe baza celui din 2004 (majorat in anii urmatori direct proportional cu acelasi procentaj cu care se majoreaza salariile prevazute in contractul colectiv de munca)".
Prin amendamentul din 09.01.2006, aceleasi parti au modificat punctul 4 din Planul social in sensul ca s-a indicat in mod expres determinarea indemnizatiei de concediere prin raportare la salariul mediu brut la nivelul societatii si s-a stabilit ca salariul mediu brut avut in vedere va fi cel determinat pentru anul anterior celui in care se acorda indemnizatia de concediere, pentru anul 2006 raportarea facandu-se la salariul mediu brut din anul 2005.
In sfarsit, prin amendamentul la Planul social incheiat la 13.09.2006, partile au "confirmat" faptul ca prin redactarea punctului 4 la Planul social vointa lor comuna a fost de a modifica indemnizatiile de concediere stabilite la art. 50 al.1 din contractul colectiv de munca iar nu de a le cumul cu acestea.
Punctul 4 din Planul social a fost completat si cu prevederea ca impozitul pe venit datorat de salariat pentru indemnizatia de concediere va fi suportat de acesta prin retinere din suma bruta, in timp ce contributiile "sociale" urmau a fi suportate de angajator.
Este adevarat ca exprimarea folosita in textele enuntate anterior, atat din contractul colectiv de munca cat si din Planul social este una defectuoasa si neclara, fapt care de altfel a impus clarificarile ulterioare.
Totusi, coroborand prevederile din contractul colectiv de munca cu prevederile din Planul social si cu prevederile legale aplicabile, rezulta vointa reala a partilor, singura care trebuie avuta in vedere.
Astfel, in cuprinsul art. 50 al.1 din contractele colective de munca aplicabile in anii 2005, 2006 si 2007, s-au stabilit valori minime ale indemnizatiei de concediere. In consecinta, partile au convenit ca in concret, in cazul unor concedieri colective, sa se stabileasca nivelul indemnizatiei de concediere.
Aceste negocieri cu privire la nivelul indemnizatiei de concediere rezulta, insa, ca au avut loc insa in aceeasi perioada cu negocierea contractului colectiv de munca pentru anul 2005 (asa cum rezulta din datele indicate anterior) iar faptul ca aplicarea planului social a fost conditionata de incheierea contractului colectiv de munca conduce la concluzia ca acest plan social a fost negociat si semnat ca o garantie oferita de angajator angajatilor, in vederea semnarii contractului colectiv de munca.
Partile au convenit ca acest plan social sa constituie anexa la contractul colectiv de munca insa actul fiind incheiat anterior contractului colectiv, nu putea constitui anexa la acesta. Rezulta astfel ca aceasta prevedere din Planul social a constituit doar un angajament al partilor de a include acest plan ca anexa in contractul colectiv de munca. Aceasta rezulta si din formularea folosita "acest plan va constitui o anexa" . Totusi, in cuprinsul art. 50 din contractul colectiv de munca, desi se face referire la un plan social, acesta nu este individualizat (prin data incheierii) si nu se indica faptul ca Planul social semnat in 21.04.2005 ar constitui anexa si parte integranta din acest contract colectiv de munca . Partile nu au indicat nici un alt text din contractele colective de munca cu un asemenea continut.
Rezulta astfel ca in mod formal, acest Plan social nu a constituit niciodata anexa la contractul colectiv de munca .
In legatura cu aplicabilitatea sa, desi se indica faptul ca este valabil de la data semnarii, avand in vedere ca este conditionata de incheierea contractului colectiv de munca, rezulta ca Planul social s-a aplicat de la aceeasi data ca si contractul colectiv de munca.
Avand in vedere cele expuse anterior, inclusiv cu privire la data de la care devine aplicabil, acest Plan social nu poate fi considerat decat un rezultat al aplicarii prevederilor art. 50 al. 3 si 4 din contractul colectiv de munca.
El cuprinde rezultatul negocierilor dintre parti cu privire la cuantumul indemnizatiilor de concediere la care salariatii aveau dreptul in conformitate cu art. 50 al.1 din contractul colectiv de munca.
Faptul ca negocierile au avut loc in acelasi timp cu negocierile pentru incheierea contractului colectiv de munca sau anterior incheierii acestuia, dar partile au inteles sa il aplice in continuare si in perioada de aplicabilitate a noilor contracte colective de munca nu schimba natura acestui act juridic, intrucat nu exista nici o prevedere legala sau contractuala care sa interzica o astfel de modalitate de negociere sau aplicarea in continuare a acestei intelegeri, daca partile o considera favorabila.
Din cele expuse anterior rezulta ca Planul social nu a acordat prin stabilirea pachetelor financiare in caz de concediere noi drepturi in favoarea angajatilor ci a stabilit nivelul indemnizatiilor prevazute de art. 50 al.1 din contractul colectiv de munca, in acord cu prevederile alin. 3 si 4 al aceluiasi articol care impuneau negocierea acestor indemnizatii, in conditiile in care alineatul 1 stabilea numai un nivel minim al indemnizatiei.
Ca urmare, aceste drepturi nu se pot in nici un caz cumula.
Aceasta concluzie rezulta astfel cum s-a aratat indiferent de continutul actelor aditionale incheiate ulterior de parti care insa confirma aceasta interpretare (asa cum s-a aratat, prin amendamentul la Planul social incheiat la 13.09.2006, partile au "confirmat" faptul ca prin redactarea punctului 4 la Planul social vointa lor comuna a fost de a modifica indemnizatiile de concediere stabilite la art. 50 al.1 din contractul colectiv de munca iar nu de a le cumula cu acestea).
Faptul ca in Planul social s-a stabilit raportarea la salariul brut si nu la cel net nu are nici o relevanta, singura obligatie a angajatorului fiind sa nu stabileasca indemnizatia la un nivel mai mic decat cel prevazut de art. 50 al.1 din contractul colectiv de munca, indiferent de modul de calcul.
Avand in vedere faptul ca numarul salariilor stabilite in Planul social este semnificativ mai mare decat cel stabilit in contractul colectiv de munca, apare ca evident ca indemnizatia de concediere stabilita in Planul social nu putea fi mai mica decat cea stabilita in contractul colectiv de munca, chiar daca se raporteaza la salariul brut, mai ales in conditiile in care cuantumul salariului brut este mai mare decat cuantumul salariului net.
In ceea ce priveste raportarea la salariul mediu al anului precedent sau al anului in care are loc concedierea, trebuie avut in vedere mai intai ca si aceasta chestiune este o problema care tine de modul de calcul al indemnizatiei de concediere, supusa unei singure conditii si anume de a fi respectat nivelul minim stabilit de contractul colectiv de munca.
In contractele colective de munca pentru anii 2005, 2006 si 2007, exprimarea din al.1 al art. 50 este defectuoasa si nu se indica perioada pentru care se determina salariul mediu.
Intrucat alin.4 face insa trimitere la un plan social insusit de parti si unicul Plan social invocat de parti este cel din 21.04.2005, aplicabil pentru motivele expuse anterior in perioada 2005 - 2007, rezulta ca raportat la acesta trebuie stabilit modul de calcul al indemnizatiei de concediere.
In forma initiala a Planului social, se foloseste de asemenea o exprimare defectuoasa, care nu respecta rigoarea unei formulari juridice, insa rezulta totusi ca pentru anul 2005 salariul mediu brut la nivel de unitate va fi determinat pe baza celor platite in 2004.
In continuare, exprimarea din nota de la punctul 4 din Planul social referitoare la salariul mediu brut care va fi utilizat in anii urmatori (deci incepand cu anul 2006) este lipsita de inteles, insa Tribunalul considera ca nu este cazul a lamuri aceasta exprimare, intrucat, astfel cum s-a aratat, prin amendamentul din 09.01.2006, aceleasi parti au modificat punctul 4 din Planul social in sensul ca s-a indicat in mod expres determinarea indemnizatiei de concediere prin raportare la salariul mediu brut la nivelul societatii si s-a stabilit ca salariul mediu brut avut in vedere va fi cel determinat pentru anul anterior celui in care se acorda indemnizatia de concediere, pentru anul 2006 raportarea facandu-se la salariul mediu brut din anul 2005.
Acest amendament a fost incheiat anterior notificarii masurilor de concediere colectiva (notificare inregistrata la ITM Bucuresti sub nr. 27776/30.08.2006 si la FSLI Petrom sub nr. 1752/30.08.2006).
Referitor la aplicabilitatea acestui amendament, trebuie avut in vedere ca, astfel cum s-a aratat anterior, in realitate Planul social nu a constituit niciodata o anexa, cu statut de parte integranta, din contractele colective de munca, aceasta fiind doar o intentie neconcretizata a partilor.
De asemenea, asa cum s-a aratat, acest Plan social a constituit numai un acord al partilor cu privire la modul de punere in aplicare a prevederilor art. 50 din contractele colective de munca.
In consecinta, el nu a fost niciodata supus conditiei inregistrarii prevazute de art.25 din Legea nr. 130/1996 si nu a facut obiectul unei astfel de inregistrari.
In consecinta, actele aditionale prin care s-au clarificat sau modificat prevederi ale acestuia nu erau la randul lor supuse conditiei inregistrarii, iar neindeplinirea acestei conditii nu afecteaza valabilitatea si aplicabilitatea acestora.
Reclamantul nu contesta ca a beneficiat de indemnizatiile de concediere stabilite in cuantumul prevazut de planul social prin raportare la salariul brut din anul urmator.
Concluzionand fata de cele expuse anterior, Tribunalul considera ca parata a acordat reclamantului in mod corect indemnizatia de concediere si ca acestia nu erau indreptatiti si la plata altor drepturi banesti.
In consecinta, fata de cele aratate mai sus urmeaza a se respinge exceptiile prescriptiei actiunii si a lipsei calitatii procesuale active , iar pe fond a se respinge actiunea reclamantului ca neintemeiata.