Aplicarea gresita a dispozitiilor art.63 indice 1 Cod procedura penala. Nelegalitatea hotararii. Neverificarea cerintelor legale, dar si a prescriptiei executarii pedepsei amenzii. Decizie nr. 295/R din data de 11.12.2013
pronunțată de Tribunalul Maramures

Prin sentinta penala nr. 252/25 iunie 2013, Judecatoria Viseu de Sus, in baza art. 631 C.penal, a admis sesizarea Compartimentului de Executari Penale din cadrul Judecatoriei Viseu de Sus si in consecinta a dispus inlocuirea pedepsei amenzii de 500 lei aplicata prin sentinta penala 7/19.01.2010 pronuntata in dosarul 2276/336/2009 al Judecatoriei Viseu de Sus, definitiva prin decizia penala nr.59/R/18.03.2010 a Tribunalului Maramures, inculpatului ROMAN IOAN, fiul lui Stefan si Sava, nascut la 22 iunie 1964 in Borsa, judetul Maramures, CNP 1640622020057, domiciliat in Borsa, str. Pietroasei, nr. 3, judetul Maramures, pentru savarsirea infractiunii de lovire prev. si ped. de art. 180 alin. 2 C.penal, cu pedeapsa de 3 (trei) luni inchisoare care se va executa in detentie cu toate consecintele prev. de art. 71 si 64 lit. a C.penal.
In baza art. 192 alin 3 C.pr.penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a hotari astfel, judecatoria a constatat ca prin sesizarea Biroului de Executari Penale din cadrul Judecatoriei Viseu de Sus inregistrata sub nr. 793/336/2013 s-a solicitat, in baza art. 449¹(2) C.pr.penala, conform prevederilor art. 63¹ C.penal inlocuirea pedepsei amenzii de 500 lei aplicata prin Sentinta penala 7/19.01.2010 pronuntata in dosarul 2276/336/2009 al Judecatoriei Viseu de Sus , definitiva prin Decizia penala nr. 59/R/18.03.2010 a Tribunalului Maramures, inculpatului ROMAN IOAN, fiul lui Stefan si Sava, nascut la 22 iunie 1964 in Borsa, judetul Maramures, CNP 1640622020057, domiciliat in Borsa, str. Pietroasei, nr. 3, judetul Maramures, pentru savarsirea infractiunii de lovire prev. si ped. de art. 180 alin 2 C.penal, cu pedeapsa inchisorii.
Examinand dosarul atasat nr. 2276/336/2009, instanta a constatat ca inculpatul Roman Ioan a fost condamnat la pedeapsa amenzii de 500 lei pentru savarsirea infractiunii savarsirea infractiunii de lovire prev. si ped. de art. 180 alin 2 C.penal.
Sentinta penala nr. 7/19.01.2010 a ramas definitiva la data de 18.03.2010 prin decizia penala 59/18.03.2010 a Tribunalului Maramures.
La data de 23.03.2010 inculpatul a fost instiintat prin adresa nr. 2276/336/2009/9/2010 ca sentinta penala a ramas definitiva, a fost condamnat la pedeapsa de 500 lei amenda si ca are obligatia sa prezinte chitanta privind achitarea amenzii.
Intrucat acesta nu a facut dovada achitarii, la data de 23.06.2010 amenda de 500 lei a fost data in debit Administratiei Financiare Borsa, debit confirmat la data de 16.07.2010 ,mentionandu-se ca a fost trecut pe borderoul de debit nr. 197/16.07.2010, intocmindu-se avizul de plata nr. 2440207421824.
Prin adresa nr. 592/24.01.2011 si inregistrata la instanta sub nr. 592/27.01. 2011, Administratia Finantelor Publice Borsa comunica instantei ca numitul Roman Ioan nu a achitat amenda desi a fost instiintat.
La data de 11.02.2011 s-a emis adresa catre inculpatul condamnat sa se prezinte la Biroul de executari penale in vederea lamuririi situatiei, mentionandu-se ca in caz contrar, potrivit art. 63 indice 1 C. penal, sustragerea cu rea credinta de la plata amenzii poate atrage inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii.
Instanta, avand in vedere perioada mare de timp de la data ramanerii definitive a sentintei penale mentionate, lipsa unei cereri de esalonare la plata, suma modica si angajamentul neonorat de la ultimul termen de judecata, a admis sesizarea si a inlocuit amenda cu pedeapsa inchisorii minime.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs condamnatul Roman Ioan, care, prin motivele scrise, a solicitat admiterea recursului, aratand ca nu a avut posibilitatea sa plateasca amenda intrucat nu are loc de munca, rar lucreaza ocazional, trebuind sa-si intretina si parintii.
Procedand la judecarea recursului, in baza motivelor invocate, dar si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, tribunalul constata ca recursul este fondat, insa pentru alte considerente decat cele invocate.
Prima instanta a retinut ca prin sentinta penala nr. 7/19.01.2010 pronuntata in dosarul nr. 2276/336/2009 al Judecatoriei Viseu de Sus, definitiva prin decizia penala nr. 59/18.03.2010 a Tribunalului Maramures, condamnatului Roman Ioan i-a fost aplicata pedeapsa amenzii de 500 lei pentru comiterea infractiunii de lovire prevazuta de art. 180 al. 2 C.penal.
Constatand doar ca cel condamnat a fost instiintat ca are obligatia de a achita amenda, ca a trecut o perioada mare de timp de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, lipsa unei cereri de esalonare a platii si suma modica de plata, prima instanta a dispus inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii, fara a analiza, pe de o parte, intrunirea cerintelor art. 631 C.penal, respectiv reaua-credinta in sustragerea de la plata amenzii, iar, pe de alta parte, incidenta dispozitiilor legale privind prescriptia executarii pedepsei.
Potrivit dispozitiilor art. 125 C.penal, prescriptia inlatura executarea pedepsei principale, iar conform art. 126 C.penal, termenul de prescriptie a executarii pedepsei amenzii este de 3 ani, termen ce se socoteste de la data cand hotararea de condamnare a ramas definitiva.
Pe de alta parte, dispozitiile art. 127 C.penal prevad situatiile in care cursul termenului de prescriptie prevazut in art. 126 se intrerupe, respectiv prin inceperea executarii pedepsei sau prin savarsirea din nou a unei infractiuni.
Analizand aceste dispozitii legale in raport de datele cauzei, tribunalul constata ca hotararea de condamnare a ramas definitiva la 18.03.2010, ca a trecut un interval de timp mai mare de 3 ani in care nu s-a inceput executarea pedepsei prin plata vreunei sume din amenda, neintervenind aceasta cauza de intrerupere a cursului prescriptiei si nici vreo cauza de suspendare prevazuta de art. 128 al. 2 C.penal, astfel ca aparent termenul de prescriptie a executarii pedepsei s-a implinit.
Din datele existente la dosar nu rezulta daca recurentul-condamnat ar mai fi savarsit vreo alta infractiune, insa prima instanta avea obligatia verificarii acestor aspecte, respectiv incidenta prescriptiei executarii pedepsei, pentru a putea dispune apoi asupra sesizarii privind inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii.
Avand in vedere ca aparent termenul de prescriptie a executarii pedepsei s-a implinit, imprejurare ce ar inlatura executarea pedepsei, ca prima instanta a admis sesizarea fara a analiza aceste aspecte, tribunalul a admis recursul declarat de condamnat, iar in baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.penala a casat in intregime hotararea atacata, respingand sesizarea Compartimentului Executari Penale din cadrul Judecatoriei Viseu de Sus.