Curtea Europeana a Drepturilor Omului a admis ca in unele cauze complexe autoritatile nationale competente sunt indreptatite sa creada ca mentinerea unui suspect in detentie este necesara pentru ca acesta sa nu perturbe desfasurarea anchetei, cel putin la inceputul ei.
Avandu-se in vedere acest considerent s-a apreciat ca, independent de subzistenta temeiurilor ce au determinat arestarea preventiva a inculpatului si care au determinat o reactie prompta a organelor judiciare la momentul dispunerii acestei masuri privarea de libertate nu se mai justifica si ca prin instituirea controlului judiciar asupra inculpatului si prin impunerea de obligatii stricte se asigura garantii pentru buna desfasurare a procesului penal.
A. Prin incheierea penala nr. 1108 din 19 mai 2011 Judecatoria Baia Mare a respins ca neintemeiata, in temeiul art.1608a alin.6 Cod procedura penala, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul P.A.G.
In raport de dispozitiile art.1608 Cod procedura penala, instanta de fond a constatat ca fiind admisibila in principiu cererea formulata si procedand la analiza acesteia prin prisma dispozitiilor art.1602 Cod procedura penala, a retinut urmatoarele:
Prin incheierea penala nr. 946/01.05.2011 pronuntata de Judecatoria Baia Mare a fost admisa propunerea formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Baia Mare, privind luarea masurii arestarii preventive impotriva inculpatului P.A.G. cercetat sub aspectul savarsirii infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal si a dispus arestarea preventiva a inculpatului pentru o perioada de 29 de zile incepand cu data de 01.05.2011 si pana la data de 29 mai 2011.
Ulterior, in exercitarea controlului judiciar, Tribunalul Maramures, prin incheierea penala nr. 127/R/03.05.2011, a respins recursul formulat de inculpat impotriva incheierii penale nr. 946/01.05.2011 pronuntata de Judecatoria Baia Mare.
In esenta, prin incheierea mentionata s-a retinut ca inculpatul este cercetat pentru savarsirea unei infractiuni grave, intrucat fara un motiv anume si pe fondul consumului de alcool, a declansat un scandal intr-un local public, care a culminat cu agresarea a doua persoane, determinandu-i atat pe cei asupra carora si-au manifestat agresivitatea cat si pe celelalte persoane aflate in local sa plece pentru a nu fi si ele victimele comportamentului antisocial.
La momentul luarii masurii arestarii preventive fata de inculpat, instanta de control judiciar a avut in vedere ca din probele administrate au rezultat indicii temeinice ca acesta ar fi savarsit faptele mentionate, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile indicate fiind mai mare de 4 ani, iar lasarea in libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Prima instanta a avut in vedere ca din analiza dispozitiilor art. 160 ind. 2 alin. 1 cod de procedura penala, rezulta ca liberarea provizorie sub control judiciar este o masura facultativa, ca beneficiul liberarii este doar o vocatie a inculpatului, ceea ce reiese din insasi formularea cuprinsa in textul de lege "liberarea provizorie pe control judiciar se poate acorda". In raport de dispozitiile legale ce reglementeaza institutia liberarii provizorii sub control judiciar, conditiile prevazute la alineatul 1 si 2 sunt conditii de admisibilitate a cererii, nerespectarea lor ducand la respingerea acesteia ca inadmisibila. Insa daca instanta constata indeplinirea acestor conditii impuse de lege, va aprecia oportunitatea lasarii in libertate a inculpatului prin verificarea temeiniciei cererii formulate.
In conditiile in care textul de lege nu limiteaza si nici nu indica criteriile ce urmeaza a sta la baza aprecierii instantei, acestea se vor raporta la elemente ce privesc fapta savarsita, gradul ei de pericol social concret, imprejurarile comiterii acesteia si urmarile produse.
Desi judecatoria a constatat ca cererea formulata de inculpat indeplineste conditiile de admisibilitate prevazute de lege, pe fondul acesteia, cererea este neintemeiata.
In raport de considerentele avute in vedere la momentul luarii masurii arestarii preventive, prima instanta a retinut ca acestea subzista si in prezent, la o saptamana dupa dispunerea arestarii, iar obligatiile prevazute de art.1602 alin.3 Cod procedura penala, nu sunt suficiente pentru a conferi certitudinea ca inculpatul, odata lasat in libertate, nu ar comite din nou fapte penale de aceeasi natura.
Astfel, instanta de fond a retinut ca in cauza exista indicii temeinice ca, in data de 01.05.2011 in jurul orei 03,45, in timp ce se afla in restaurantul "Imbiss" situat pe str. Scolii din municipiul Baia Mare, unde se afla un numar de 10-15 persoane, a provocat scandal, tulburand ordinea si linistea publica si determinandd persoanele prezente sa paraseasca localul.
In consecinta, apreciind ca obligatiile prevazute de art.1602 alin.3 Cod procedura penala nu sunt suficiente pentru a asigura buna desfasurare a procesului penal, in temeiul art.1608a alin.6 Cod procedura penala, Judecatoria Baia Mare a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul P.A.G. , aflat in stare de arest preventiv, ca neintemeiata.
Prin decizia penala nr. 147/R din 23 mai 2011, Tribunalul Maramures a admis recursul declarat de inculpatul P.A.G. a casat in intregime incheierea instantei de fond si rejudecand cauza a admis, in temeiul art. 1608a alin. 2 Cod procedura penala, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata si a dispus punerea in libertate provizorie a inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza.
Conform art. 1602 alin. 3 si 31 Cod procedura penala, pe timpul liberarii provizorii, tribunalul a dispus ca inculpatul P.A.G. sa respecte urmatoarele obligatii:
a) - sa nu depaseasca limita teritoriala a judetului Maramures, decat cu incuviintarea instantei;
b) - sa se prezinte la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;
c) - sa se prezinte la Politia municipiului Baia Mare (organ de politie desemnat cu supravegherea), ori de cate este chemat;
d) - sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei care a dispus liberarea provizorie;
e) - sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
f) - sa nu se deplaseze in nici un local public, la spectacole sportive si culturale.
In baza art. 1602 alin. 32 Cod procedura penala i s-a atras atentia inculpatului ca, in cazul incalcarii cu rea credinta a obligatiilor stabilite de instanta, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.
In considerentele deciziei, s-a mentionat ca inculpatul recurent este cercetat sub aspectul savarsirii infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal retinandu-se, in esenta, faptul ca acesta, in data de 01.05.2011 in jurul orei 03,45, in timp ce se afla in restaurantul "Imbiss" situat pe str. Scolii din municipiul Baia Mare, unde se afla un numar de 10-15 persoane, a provocat scandal, tulburand ordinea si linistea publica si determinandd persoanele prezente sa paraseasca localul.
Inculpatul a fost arestat la data de 1 mai 2011, in temeiul art.148 lit. d si f Cod procedura penala, pentru o perioada de 29 de zile, stare de arest din care doreste sa fie liberat sub control judiciar.
Analizand cererea de liberare provizorie sub control judiciar prin prisma dispozitiilor art. 160 ind. 8 lit. a Cod procedura penala, instanta de fond a retinut ca desi sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, scopul masurii arestarii preventive a inculpatului nu ar putea fi realizat prin lasarea in libertate a acestuia.
Judecatoria a apreciat ca subzista temeiurile pentru care s-a dispus luarea masurii arestarii preventive, motiv pentru care liberare provizorie sub control judiciar a acestuia nu poate fi acordata.
In conformitate cu dispozitiile art.5 Cod procedura penala si art.1601 Cod procedura penala, prin care se da eficienta principiului garantarii libertatii persoanei, in tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.
Sub aspectul conditiilor prev. de art.1602 al.1 si 2 Cod procedura penala, tribunalul retine ca inculpatul a fost trimis in judecata pentru infractiuni sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani, iar in cauza nu exista date din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni si nici ca acesta ar incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului.
Analizarea acestor conditii se impune a fi facuta in stransa legatura cu scopul masurilor preventive, asa cum rezulta din dispozitiile art.136 al.1 Cod procedura penala, conform carora pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal, ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una dintre masurile preventive. Scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune.
Pe de alta parte, liberarea provizorie este o masura ce garanteaza punerea in libertate a persoanei arestate preventiv prin impunerea unor obligatii, in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, administrarii probelor, ori impiedicarii sustragerii inculpatului de la procedurile judiciare si care se poate dispune in cazurile in care privarea de libertate nu mai este necesara pentru a fi atinse scopurile masurii arestarii preventive.
Independent de subzistenta temeiurilor ce au determinat arestarea preventiva a inculpatului si care au determinat o reactie prompta a organelor judiciare la acel moment prin dispunerea masurii, tribunalul apreciaza ca la acest moment procesual, privarea de libertate nu se mai justifica, iar scopul procesului penal poate fi realizat si in conditiile punerii de libertate sub control judiciar a inculpatului. Se are in vedere timpul scurs de la luarea masurii, si, nu in ultimul rand, ca durata procedurilor judiciare nu poate justifica prin ea insasi mentinerea starii de arest.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a admis ca in unele cauze complexe autoritatile nationale competente sunt indreptatite sa creada ca mentinerea unui suspect in detentie este necesara pentru ca acesta sa nu perturbe desfasurarea anchetei cel putin la inceputul ei. Totusi, cu timpul, numai imperativele urmaririi penale nu mai justifica detentia celui in cauza pentru ca, in mod normal, riscurile initiale ale perturbarii ei se atenueaza pe masura efectuarii investigatiilor necesare.
In plus, prin instituirea controlului judiciar asupra inculpatului, respectiv prin impunerea de obligatii stricte, se asigura garantii pentru buna desfasurare a procesului penal.